 | as |
|
| Cunoaştere [ cu-no-aş-te-re ] VEZI SINONIME PENTRU cunoaştere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cunoastere în mai multe dicționareDefinițiile pentru cunoastere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUNOAȘTERE: CUNOÁȘTERE, cunoașteri, substantiv feminin Acțiunea de a, cunoaște și rezultatul ei. 1. (filozofie) Reflectare activă în conștiință a lumii reale, a esențialului și generalului din fenomene și a legăturilor obiective ale realității. «Experiența» noastră și cunoașterea noastră se adaptează din ce în ce mai mult spațiului și timpului obiectiv, reflectîndu-le din ce în ce mai just și mai profund. LENIN, matematică EMP. 207. Cunoașterea poate fi utilă din punct de vedere biologic, utilă omului în viața practică, pentru conservarea vieții, pentru conservarea speciei, numai dacă ea va reflecta adevărul obiectiv, independent de om. LENIN, MAT EMP. 150. Atît arta cît și știința au ca scop cunoașterea realității obiective. vezi limba română decembrie 1950, 183. Teoria cunoașterii = ramură a filozofiei, tratînd despre posibilitatea nelimitată a omului de a cunoaște realitatea, despre izvoarele cunoștințelor omenești, despre formele în care se efectuează procesul de a cunoaște; gnoseologie. Dialectica, în concepția lui Marx, ca și în aceea a lui Hegel, cuprinde ceea ce se numește astăzi teoria cunoașterii, gnoseologia, care trebuie să-și considere și ea obiectul din punct de vedere istoric, studiind și sintetizînd originea și dezvoltarea cunoașterii, trecerea de la necunoaștere la cunoaștere. LENIN, O. XXI 40. În domeniul, teoriei cunoașterii, ca și de altfel în toate celelalte domenii ale științei, trebuie să raționăm în mod dialectic, să nu considerăm adică cunoștințele noastre ca ceva definitiv și invariabil, ci să analizăm în ce mod apare cunoașterea din necunoaștere, în ce mod cunoștințele incomplete, neprecise, devin mai complete și mai precise. LENIN, matematică EMP. 107. Teoria cunoașterii a apărut și s-a dezvoltat mai întîi la filozofii materialiști și nu la filozofii idealiști. CONSTANTINESCU, HERACLIT 12. 2. Faptul de a poseda cunoștințe, date, idei, informații asupra unui subiect, unei teme, unei probleme. Cunoașterea genialelor idei ale științei lui Marx-Engels-Lenin-Stalin dă membrilor de partid putere de orientare și siguranță în munca practică, le lărgește perspectivele muncii și sporește energia și combativitatea lor revoluționară. REZ. HOT. I 256. A te îndrepta cu rîvnă către cunoașterea materialismului dialectic și istoric, a munci zi de zi în spiritul științei marxist-leniniste constituie chezășia izbînzii în știință, literatură și artă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 1/1. Domnia-ta ești între noi cel mai tînăr, și cunoaștere a patimilor omenești ai mai puțină decît noi. SADOVEANU, despre P. 35. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CUNOAȘTERE: CUNOÁȘTERE (< cunoaște) substantiv feminin Faptul de a cunoaște, de a ști că anumite obiecte există pentru noi și rezultatul acestui fapt. În mod curent, prin cunoastere se înțelege cunoastere explicită (rezultatul unei activități cognitive, conștiente și organizate, concretizat într-un ansamblu de cunoștințe comunicabile și controlabile intersubiectiv) diferită de cunoastere implicită sau tacită (forma de debut a cunoastere implicată în orice tehnică de muncă și fixată în paradigme). În funcție de gradul de satisfacere a cerințelor intersubiectivității distingem: cunoastere comună (realizată în virtutea înzestrării naturale a omului, în limitele practicilor cotidiene, sub forma unor cunoștințe elementare despre mediul înconjurător formulate în limbajul natural) și cunoastere științifică (realizată prin folosirea unor mijloace, tehnici și metode, care asigură descoperirea legilor, sub forma unor cunoștințe formulate în limbaje speciale, cu valoare intersubiectivă). Nivelurile cunoastere științifice sînt: cunoastere observațională (constituită din ansamblul enunțurilor despre starea și caracteristicile lucrurilor individuale, obținute prin observație), cunoastere empirică (ansamblul enunțurilor exprimînd corelații relativ constante și repetabile între aspecte observabile ale lucrurilor, formulate în termeni descriptivi), cunoastere teoretică (ansamblul de enunțuri formulate explicit cu privire la entități ce nu sînt accesibile observației directe și cu privire la comportarea legică a acestor entități). vezi teorie științifică. • Cunoastere intuitivă = cunoastere imediată, clară, directă realizată fără etape sau procedee intermediare. vezi intuiție. • Teoria cunoașterii = studiul critic al problemelor pe care le ridică determinarea originii și valorii cunoastere vezi gnoseologie, epistemologie. • Sociologia cunoașterii = disciplină care studiază tendințele de formare și diferențiere a conceptelor și categoriilor cunoastere în funcție de cadrul social specific. ♦ (REL.) (În creștinism) Sesizarea sau perceperea spirituală a adevărului lui Dumnezeu. Se realizează pe cale afirmativă ( vezi catafatism) și pe cale negativ-mistică ( vezi apofatism). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cunoaștere: cunoaștere substantiv feminin [Atestat: CORESI, EV. 529/13 / Plural: cunoastereri / Etimologie: cunoaște] 1 Percepere a obiectelor și fenomenelor înconjurătoare Si: cunoscut1 (1). 2 Reflectare în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător Si: cunoscut1 (2). 3 (Îs) Teoria cunoastererii Ramură a filozofiei care studiază posibilitatea, izvoarele, formele și legitățile cunoașterii Si: gnoseologie. 4 (Înv) Apreciere. 5 (Înv) Pricepere într-un domeniu Si: cunoscut1. 6 (Înv) Aflare. 7 Remarcare. 8 (Înv) Deducere. 9 (Înv) Înțelegere a ceva Si: cunoscut1 (8). 10 Simțire. 11 Obișnuire cu ceva Si: cunoscut1 (10). 12 Caracter evident a ceva Si: cunoscut1 (11). 13 Dobândire de cunoștințe pe baza studiului, experienței Si: cunoscut1 (12). 14 Luare la cunoștință Si: cunoscut1 (13). 15 Familiarizare cu o operă, un artist Si: cunoscut1 (14). 16 Deținere a unei specializări temeinice Si: cunoscut1 (15). 17 Aflare a identității cuiva Si: cunoscut1 (16). 18 Identificare. 19 Contemporaneitate cu o personalitate Si: cunoscut1 (18). 20 Recunoaștere a unei persoane Si: cunoscut1 (18). 21 Cunoștință cu cineva Si: cunoscut1 (20). 22 Familiaritate de multă verb reflexiv:eme cu cineva Si: cunoscut1 (21). 23 (Înv) Revelare. 24 Aducere la cunoștința cuiva Si: cunoscut1 (23). 25 (Îvp) Recunoaștere a ceva Si: cunoscut1 (24). 26 Distingere a unui obiect din mai multe de același fel Si: cunoscut1 (25). 27 (Înv) Descoperire. 28 Înțelegere a caracterului, calităților și defectelor cuiva Si: cunoscut1 (27). 29 (Înv) Întreținere de relații sexuale Si: cunoscut1 (28). 30 (Înv) Declarare în fața instanței judecătorești Si: cunoscut1 (29). 31 Asigurare. 32 Atestare. 33 Considerare. 34 (Înv) Recunoaștere cuiva a unui drept Si: cunoscut1 (33). 35 Răsplătire. 36 Datorare. 37 Recunoaștere a autorității cuiva Si: cunoscut1 (36). 38 Prețuire a cuiva Si: cunoscut1 (37). 39 Experiență a vieții Si: cunoscut1 (38). 40 (Înv) Recunoștință. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUNOAȘTERE: CUNOÁȘTERE, cunoașteri, substantiv feminin Acțiunea de a cunoaște și rezultatul ei. 1. Reflectare în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător. • Teoria cunoașterii = ramură a filosofiei care studiază posibilitatea, izvoarele, formele și legitățile cunoașterii; gnoseologie. 2. Faptul de a poseda cunoștințe, informații, date asupra unui subiect, asupra unei probleme; cunoștință (1). – vezi cunoaște. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUNOAȘTERE: CUNOÁȘTERE, cunoașteri, substantiv feminin Acțiunea de a cunoaște și rezultatul ei. 1. Reflectare în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător. • Teoria cunoașterii = studiul critic al problemelor pe care le ridică determinarea originii și valorii cunoașterii. 2. Faptul de a poseda cunoștințe, informații date asupra unui subiect, asupra unei probleme; cunoștință (1). – vezi cunoaște. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUNOAȘTERE: CUNOAȘTERE s. 1. înțelegere, percepție, pricepere. (Proces de cunoastere.) 2. (învechit) stiință, știre, știutură. (cunoastere lucrurilor.) 3. pricepere, stăpînire. (cunoastere mai multor meserii.) 4. posedare, stăpînire. (cunoastere mai multor limbi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cunoaștere: cunoáștere substantiv feminin, genitiv dativ articulat cunoáșterii; plural cunoáșteri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cunoaștere: cunoáștere substantiv feminin, genitiv dativ articulat cunoáșterii; plural cunoáșteri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Cunoaștere: Cunoaștere ≠ necunoaștere, neștiință Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUNOASTERE' CUNILIȚIEcuníțăcunjuraCUNOÁȘTECUNOÁȘTERECUNONIAcunopidieCUNOSCĂTÓRcunoscătură |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Cunoaștere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cunoaștere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 529/13 / Plural: cunoaștereri / Etimologie: cunoaște] 1 Percepere a obiectelor și fenomenelor înconjurătoare Si: cunoscut1 1. 3 Îs Teoria cunoaștererii Ramură a filozofiei care studiază posibilitatea, izvoarele, formele și legitățile cunoașterii Si: gnoseologie. Proces de cunoaștere. Cunoaștere lucrurilor. Cunoaștere mai multor meserii. Cunoaștere mai multor limbi. Proces de cunoaștere. Cunoaștere lucrurilor. Cunoaștere mai multor meserii. Cunoaștere mai multor limbi. |
GRAMATICA cuvântului Cunoaștere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cunoaștere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Cunoaștere poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cunoaştere? Vezi cuvântul cunoaştere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cunoaştere?[ cu-no-aş-te-re ] Se pare că cuvântul cunoaştere are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Cunoaștere Inţelegi mai uşor cuvântul cunoaștere dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeTeoria cunoașterii = ramură a filozofiei, tratînd despre posibilitatea nelimitată a omului de a cunoaște realitatea, despre izvoarele cunoștințelor omenești, despre formele în care se efectuează procesul de a cunoaște; gnoseologie Intuitivă = c Teoria cunoașterii = studiul critic al problemelor pe care le ridică determinarea originii și valorii c Sociologia cunoașterii = disciplină care studiază tendințele de formare și diferențiere a conceptelor și categoriilor c Teoria cunoașterii = ramură a filosofiei care studiază posibilitatea, izvoarele, formele și legitățile cunoașterii; gnoseologie Teoria cunoașterii = studiul critic al problemelor pe care le ridică determinarea originii și valorii cunoașterii |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Cunoaștere |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Hârtie heliografică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cunoaștere are forma: cunoáșteri
