 | as |
|
| Cumpănă [ cum-pă-nă ] VEZI SINONIME PENTRU cumpănă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cumpana în mai multe dicționareDefinițiile pentru cumpana din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUMPĂNĂ: CÚMPĂNĂ, cumpene, substantiv feminin 1. Înjghebare simplă pentru scos apă din fîntînă, alcătuită dintr-o bîrnă de lemn așezată pe un stîlp înalt; funcționează ca o pîrghie cu brațe neegale, de cel mai lung fiind agățată găleata, iar de cel mai scurt fixîndu-se greutăți pentru păstrarea echilibrului. Cumpenele fîntînilor țipă, din cîmpiile rodnice și din satul plin de viață vine zvonul înserării. SADOVEANU, O. I 50. Plînge-un pui de ciocîrlie Sus pe cumpăna fîntînii. GOGA, P. 104. Fîntînă era adîncă și nu avea nici roată, nici cumpănă. CREANGĂ, P. 204. Ograda... se-ntindea gălbuie în lună și numai o fîntînă își mișca gemînd cumpăna ei în vînt. EMINESCU, N. 51. O cumpănă se-nalță aproape de un puț Și-n orizon se-ndoaie, ca gîtul unui struț. ALECSANDRI, O. 189. 2. Cîntar format dintr-o pîrghie cu brațe egale și o limbă sensibilă care oscilează la cea mai mică aplecare a talerelor. Mintea lui ca o cumpănă se clătina. CONTEMPORANUL, VII 213. Îi va da atîți galbeni care să tragă la cumpănă cît și mătăsăria. ISPIRESCU, L. 399. Cumpăna de cîntărit mostrele de producție. I. IONESCU, P. 536. • figurat Cumpăna gîndirii-mi și azi nu se mai schimbă. EMINESCU, O. I 203. Sînt tainice plăceri Ce-n cumpăna vieții plătesc ani de dureri! ALECSANDRI, P. I 125. • Expresia: A arunca (ceva) în cumpănă = a aduce (ceva) ca argument decisiv în rezolvarea unei probleme. Fiecare se crezu obligat să arunce în cumpănă cîte-o vorbă. REBREANU, R. 1142. A trage (greu) în cumpănă = a reprezenta o valoare, a avea importanță. Declarația martorului în fața justiției a tras greu în cumpănă. A fi (sau a sta) în cumpănă (rar în cumpene) = a șovăi în luarea unei hotărîri, a fi nedecis, a se afla în dilemă. Stătu puțin în cumpănă, plimbîndu-și ochii asupra mobilelor orășenești din juru-i, dar fără să le vadă. SADOVEANU, B. 38. Se pune ea pe gînduri și stă în cumpene cum să dreagă și ce să-i facă. CREANGĂ, P. 29. S-o scoale nu cuteza, Gîndu-n cumpănâ-i era. TEODORESCU, P. P. 451. (Învechit) A pune pe cineva în cumpănă = a-l pune în încurcătură, a-l face să șovăie (înainte de a lua o hotărîre). Cererea lor puse în mare cumpănă și amețeală pe Bathori. BĂLCESCU, O. II 103. O.II 103. ♦ Echilibru. Cînd s-au întors ca să se caute îndărăpt, au prăpădit cumpăna și au picat în apă. SBIERA, P. 290. • locuțiune adjectiv (Despre arme) În cumpănă = în cumpănire. Rămase de pază, cu flinta în cumpănă. GALACTION, O. I 297. • Expresia: A ține (ceva) în cumpănă = a ține (ceva) în poziție suspendată, făcînd să balanseze. • (figurat) Nimic nu garantează mai bine propriele drepturi ale fiecăruia ca respectul ce trebuie să avem noi înșine pentru drepturile care le țin în cumpănă. GHICA, S. 194. • (În expresie) Cumpăna apelor sau cumpănă de ape = linie sau punct înalt de teren de unde apele își trag izvorul și de unde se separă, pornind la vale pe unul din cele două versante. • (Poetic) Zorii mijesc și stăm la cumpăna apelor. Ape se-afundă-n trecut, ape curg în viitor. BANUȘ, B. 94. Cumpăna nopții = miezul nopții. Cumpăna nopții se pleacă spre zori Și pîlcuri de pîclă încep a se pierde Cînd scapără-n zare înalte-aurori. DEȘLIU, N. 76. Tîrziu, în cumpăna nopții, aude o voce pe șoptite. ȘEZ. XX 104. ♦ figurat Limită, măsură; moderație. Vasile Pomîrlă a verb reflexiv:ut întîi s-arunce un răspuns mînios, dar ascultînd, a aflat în vorba lui Dima o cumpănă și o bunătate care i-au topit mînia pe locuțiune GALAN, Z. R. 376. Folositoare sînt cunoașterile și învățăturile, dar mai presus de ele trebuie să aibă omul, în ființa lui, bună cumpănă a înțelepciunii fi a inimii. SADOVEANU, despre P. 173. 3. Simbol al justiției, reprezentat printr-o balanță. Dacă soarta l-ar fi pus într-o treaptă mai naltă, unde..... să ție cumpăna Temidei, asupriții și împilații – atît de mulți la număr – ar fi pierdut pierzindu-l. NEGRUZZI, S. I 244. ♦ A noua dintre cele 12 constelații ale zodiacului, reprezentată printr-o balanță. 4. (Neobișnuit) Braț pe care stă așezat (sau de al cărui cîrlig se agață) receptorul telefonului; furcă. Telefonul, ridicat din cumpănă, nu răspundea chemărilor. C. PETRESCU, C. vezi 142. 5. Soartă (în special rea), primejdie, nenorocire, încercare la care este supus cineva. Oamenii își aminteau... de dragostea cu care frații lor, muncitorii de la oraș, îi ajutaseră la verb reflexiv:emea cumpenei. MIHALE, O. 364. Mi s-a arătat în stele cumpănă de moarte pentru viața ta. SADOVEANU, despre P. 24. Intrase țara noastră în cumpăna ei grea. TOMA, C. vezi 368. Mi-a spus verb reflexiv:ăjitoarea c-am să trec o cumpănă mare. CONTEMPORANUL, VII 7. A scăpat de o cumpănă. ȘEZ. IX 150. ♦ Ploaie mare, rupere de nori. Lumina colțului nostru de rai se schimbase... scăderea lunii prevestea cumpănă. SADOVEANU, N. forme 101. Bărbatul ei... murise într-o cumpănă, zdrobit de-un brad într-o furtună. SADOVEANU, O. VIII 8. 6. Nume dat unor instrumente folosite la verificarea direcției orizontale ( vezi nivelă de apă) sau verticale • ( vezi fir cu plumb) a unui obiect. Dreaptă cum era stîncă de parcă era trasă la cumpănă, avea totuși jos și cam la mijloc o scobitură destul de adîncă. HOGAȘ, M. N. 161. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUMPĂNĂ: CÚMPĂNĂ, cumpene, substantiv feminin 1. Dispozitiv format dintr-o bârnă mobilă de lemn așezată pe un stâlp înalt, având legată la un capăt o greutate pentru echilibru și la celălalt o găleată, cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână. 2. Cântar format dintr-o pârghie cu brațe egale și o limbă care oscilează la cea mai mică aplecare a talerelor. • Expresia: A arunca (ceva) în cumpănă = a aduce (ceva) ca argument decisiv în rezolvarea unei probleme. A trage (greu) în cumpănă = a avea importanță (mare). A fi (sau a sta) în cumpănă = a șovăi în luarea unei hotărâri. (învechit) A pune (pe cineva) în cumpănă = a pune (pe cineva) în încurcătură. ♦ Echilibru. • locuțiune adjectiv și adverb (Despre arme) În cumpănă = în cumpănire. • Expresia: A ține (ceva) în cumpănă = a ține ceva în poziție suspendată, făcând să balanseze. ♦ figurat Limită, măsură; moderație. Trebuie să aibă omul, în ființa lui, buna cumpănă a înțelepciunii. 3. Simbol al justiției, reprezentat printr-o balanță. ♦ Una dintre constelațiile zodiacului, reprezentată printr-o balanță. 4. (În sintagmele) Cumpăna apelor sau cumpănă de ape = punct înalt de teren de unde apele își trag izvorul și de unde se separă, pornind la vale pe unul dintre cele două versante. Cumpăna nopții = miezul nopții. 5. Nume dat unor instrumente folosite la verificarea direcției orizontale sau verticale a unui obiect; nivelă cu bulă de aer. 6. figurat Soartă (rea); primejdie, nenorocire; încercare la care este supus cineva. ♦ Ploaie mare, rupere de nori. – Din limba slavă (veche) konpona. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUMPĂNĂ: CÚMPĂNĂ, cumpene, substantiv feminin 1. Dispozitiv format dintr-o bârnă mobilă de lemn așezată pe un stâlp înalt, având legată la un capăt o greutate pentru echilibru și la celălalt o găleată, cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână. 2. Cântar format dintr-o pârghie cu brațe egale și o limbă care oscilează la cea mai mică aplecare a talerelor. • Expresia: A arunca (ceva) în cumpănă = a aduce (ceva) ca argument decisiv în rezolvarea unei probleme. A trage (greu) în cumpănă = a avea importanță (mare). A fi (sau a sta) în cumpănă = a șovăi în luarea unei hotărâri. (învechit) A pune (pe cineva) în cumpănă = a pune (pe cineva) în încurcătură. ♦ Echilibru. • locuțiune adjectiv și adverb (Despre arme) În cumpănă = în cumpănire. • Expresia: A ține (ceva) în cumpănă = a ține ceva în poziție suspendată, făcând să balanseze. ♦ figurat Limită, măsură; moderație. Trebuie să aibă omul, în ființa lui, buna cumpănă a înțelepciunii. 3. Simbol al justiției, reprezentat printr-o balanță. ♦ Una dintre constelațiile zodiacului, reprezentată printr-o balanță. 4. (În sintagmele) Cumpăna apelor sau cumpănă de ape = punct înalt de teren de unde apele își trag izvorul și de unde se separă, pornind la vale pe unul dintre cele două versante. Cumpăna nopții = miezul nopții. 5. Nume dat unor instrumente folosite la verificarea direcției orizontale sau verticale a unui obiect; nivelă cu bulă de aer. 6. figurat Soartă (rea); primejdie, nenorocire; încercare la care este supus cineva. ♦ Ploaie mare, rupere de nori. – Din limba slavă (veche) konpona. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cumpănă: cúmpănă (cúmpene), substantiv feminin – 1. Balanță, cîntar. – 2. Balanță, constelație. – 3. Cantitate de brînză ce reprezintă cîștigul propietarului unei turme. – 4. Așchie. – 5. Pîrghie. – 6. Targă, brancardă. – 7. Dispozitiv de scos apa din fîntînă. – 8. Balansoar, culisă. – 9. Pendulă. – 10. Orcic, cruce. – 11. Greutate cu plumb. – 12. Echilibru, echidistanță. – 13. Ponderație, cumpătare. – 14. Margine, limită, frontieră. – 15. Linia despărțitoare a apelor. – 16. Șovăială, bîlbîială, năuceală. – 17. Pericol, necaz, belea. limba slavă (veche) kǫpona, din latina campana (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 329; Cihac, II, 87; Byhan 314; Berneker 600; Conev 78), conform limba bulgară kăpona, albaneză kumpóna. derivat directă din latina (Schuchardt, Vokalismus, III, 51; Șeineanu, Semasiol., 181), nu este posibilă, conform Densusianu, limba română, XXXIII, 277. – derivat cumpăni, verb (a cîntări; a echilibra, a egala; a compara, a pune în balanță, a confrunta; reflexiv, a se asemăna, a fi la fel; a considera, a aprecia; a măsura, a calcula; a trece dincolo de zenit, a începe să coboare; a fi în echilbru instabil; reflexiv, a intenționa, a se gîndi la, a plănui; reflexiv, a oscila, a fluctua; reflexiv, a șovăi, a se îndoi, a oscila; a sta în echilibru; a contrabalansa, a echilibra); cumpănitor, adjectiv (care cumpănește); cumpăneală, substantiv feminin (echilibru, cumpănire, chibzuială); descumpăni, verb (a dezechilibra); necumpănit, adjectiv (nechibzuit); precumpănitor, adjectiv (decisiv, determinant). După Edelspacher 17, din limba română provine în limba maghiara kompona. Forme diferite ale cuvantului cumpana: cúmpene Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUMPĂNĂ: CÚMPĂNĂ cumpanaene forme 1) Instalație simplă de scos apa, constând dintr-o bârnă fixată în furca unui stâlp, având la un capăt o căldare, iar la celălalt capăt o greutate. 2) Instrument pentru măsurarea greutății constând dintr-o pârghie cu brațe egale și două talere, care se echilibrează cu greutăti etalonate; cântar; balanță. • A trage (greu) în cumpana a avea valoare. A sta în cumpana a șovăi; a ezita. 3) Simbol al justiției reprezentat printr-o balanță. 4) Instrument folosit la verificarea poziției verticale sau orizontale. • cumpanaăna apelor, cumpana de ape linia de despărțire a două bazine hidrografice. cumpanaăna nopții miezul nopții. 5) Stare a omului care se ține bine pe picioare. A-și pierde cumpanaăna. 6) Încercare grea la care este supus cineva. Am avut o cumpana. 7) articulat A noua dintre cele 12 constelații ale zodiacului, reprezentată printr-o balanță. /<sl. konpona Forme diferite ale cuvantului cumpana: cumpanaene Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUMPĂNĂ: CUMPĂNĂ s. 1. (Banat și Transilvania) ghermăn. (cumpana la fîntînă.) 2. (astronomie; articulat) balanța (articulat), cîntarul (articulat), (regional) tereziile (plural articulat) (cumpana este o constelație zodiacală din emisfera australă.) 3. cumpăneală, cumpănire, echilibru. (A se afla în cumpana.) 4. (tehnic) boloboc, nivelă cu bulă de aer. 5. (tehnic) capră. (cumpana la moară.) 6. (tehnic; la plural ) aripi (la plural), crucișe (la plural), fofelnițe (la plural), răscruci (la plural), speteze (la plural). (cumpana la războiul de țesut.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cumpănă: cumpănă forme 1. balanță: a trage greu la cumpănă; 2. pârghie de ridicat greutăți: cumpănă de fântână; 3. vârtejul unei mori de vânt; 4. culmea unei case țărănești; 5. unealta zidarilor; 6. figurat echilibru, nehotărîre: a stă în cumpănă; 7. figurat moment deciziv, primejdie: în verb reflexiv:emi de grea cumpănă; chiar din cumpăna morții sănătos îl ridică PANN. [slava KOPONA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CUMPĂNĂ: CÚMPĂNĂ substantiv verbal aripă, balanță, cântar, cruce, crucea dinainte, încercare, posadă, restriște, schimbătoare, spetează. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cumpănă: cumpănă substantiv verbal ARIPĂ. BALANȚĂ. CÎNTAR. CRUCE. CRUCEA DINAINTE. ÎNCERCARE. POSADĂ. RESTRIȘTE. SCHIMBĂTOARE. SPETEAZĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CUMPĂNA: CUMPĂNA, comerț în jud. Constanța; 7.980 locuțiune (1991). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cumpănă: cúmpănă substantiv feminin, genitiv dativ articulat cúmpenei; plural cúmpene Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cumpănă: cúmpănă substantiv feminin, genitiv dativ articulat cúmpenei; plural cúmpene Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CUMPĂNĂ: CUMPĂNĂ, țig. (16 B II 16), < substantiv Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cumpână: cumpână substantiv feminin vezi cumpănă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUMPANA' cumnátu-meucumniecumpăioarăcumpănCÚMPĂNĂcumpănáșCUMPĂNEÁLĂcumpănéscCUMPĂNÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cumpână Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cumpână dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CÚMPĂNĂ cumpânăene forme 1 Instalație simplă de scos apa, constând dintr-o bârnă fixată în furca unui stâlp, având la un capăt o căldare, iar la celălalt capăt o greutate. • A trage greu în cumpână a avea valoare. A sta în cumpână a șovăi; a ezita. • cumpânăăna apelor, cumpână de ape linia de despărțire a două bazine hidrografice. Cumpânăăna nopții miezul nopții. A-și pierde cumpânăăna. Am avut o cumpână. Cumpână la fîntînă. Astronomie; articulat balanța articulat, cîntarul articulat, regional tereziile plural articulat cumpână este o constelație zodiacală din emisfera australă. A se afla în cumpână. Cumpână la moară. Cumpână la războiul de țesut. Cumpână la fântână. Cumpână la moară. |
GRAMATICA cuvântului cumpână? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cumpână. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cumpână poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE cumpănă? Vezi cuvântul cumpănă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cumpănă?[ cum-pă-nă ] Se pare că cuvântul cumpănă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cumpână Inţelegi mai uşor cuvântul cumpână dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A arunca ceva în cumpănă = a aduce ceva ca argument decisiv în rezolvarea unei probleme A trage greu în cumpănă = a reprezenta o valoare, a avea importanță A fi sau a sta în cumpănă rar în cumpene = a șovăi în luarea unei hotărîri, a fi nedecis, a se afla în dilemă Învechit A pune pe cineva în cumpănă = a-l pune în încurcătură, a-l face să șovăie înainte de a lua o hotărîre locuțiune adjectiv Despre arme În cumpănă = în cumpănire A ține ceva în cumpănă = a ține ceva în poziție suspendată, făcînd să balanseze În expresie Cumpăna apelor sau cumpănă de ape = linie sau punct înalt de teren de unde apele își trag izvorul și de unde se separă, pornind la vale pe unul din cele două versante Cumpăna nopții = miezul nopții A arunca ceva în cumpănă = a aduce ceva ca argument decisiv în rezolvarea unei probleme A trage greu în cumpănă = a avea importanță mare A fi sau a sta în cumpănă = a șovăi în luarea unei hotărâri învechit A pune pe cineva în cumpănă = a pune pe cineva în încurcătură locuțiune adjectiv și adverb Despre arme În cumpănă = în cumpănire A ține ceva în cumpănă = a ține ceva în poziție suspendată, făcând să balanseze În sintagmele Cumpăna apelor sau cumpănă de ape = punct înalt de teren de unde apele își trag izvorul și de unde se separă, pornind la vale pe unul dintre cele două versante Cumpăna nopții = miezul nopții A arunca ceva în cumpănă = a aduce ceva ca argument decisiv în rezolvarea unei probleme A trage greu în cumpănă = a avea importanță mare A fi sau a sta în cumpănă = a șovăi în luarea unei hotărâri învechit A pune pe cineva în cumpănă = a pune pe cineva în încurcătură locuțiune adjectiv și adverb Despre arme În cumpănă = în cumpănire A ține ceva în cumpănă = a ține ceva în poziție suspendată, făcând să balanseze În sintagmele Cumpăna apelor sau cumpănă de ape = punct înalt de teren de unde apele își trag izvorul și de unde se separă, pornind la vale pe unul dintre cele două versante Cumpăna nopții = miezul nopții |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cumpână |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala din cap până-n picioare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cumpănă are forma: cúmpene
