 | as |
|
| Cuminte [ cu-min-te ] VEZI SINONIME PENTRU cuminte PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cuminte în mai multe dicționareDefinițiile pentru cuminte din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUMINTE: CUMINTE adjectiv, adverb 1. adjectiv ascultător, bun, docil, plecat, supus, (livresc) obedient, (învechit) ascultoi. (Un copil cuminte.) 2. adjectiv astîmpărat, așezat, chibzuit, cumințit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om cuminte.) 3. adjectiv cumpănit, echilibrat, rațional, rezonabil, (învechit) rezonat. (Om cuminte.) 4. adjectiv chibzuit, înțelept, socotit, (popular) mintos. (Om cuminte.) 5. adjectiv chibzuit, deștept, inteligent, înțelept. (O faptă cuminte.) 6. adverb chibzuit, înțelept, întelepțește, judicios, rațional. (A procedat cuminte.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuminte: cuminte [Atestat: CORESI, EV. 373 / Plural: cumintenți / Etimologie: cu + minte] 1 (Pop) a Cu judecată Si: rațional. 2 a Cu purtări bune Si: așezat. 3 a În toate mințile. 4-5 smf, a (Om) care este înțelept. 6-7 smf, a (Om) care este isteț. 8 a Prudent. 9 a (Pop; despre fete și tinere femei) Virgină. 10 a (despre femei) Serioasă (și gospodină). 11 a Liniștit. 12 a (despre copii) Ascultător. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUMINTE: CUMÍNTE, cuminți, adjectiv 1. Cu purtări bune; așezat, liniștit. 2. Cu judecată; deștept, înțelept. • (Substantivat, m.) Un nebun arunc-o piatră-n baltă și zece cuminți n-o pot scoate. ♦ Prevăzător, prudent. – Cu + minte. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUMINTE: CUMÍNTE, cuminți, adjectiv 1. Cu purtări bune; așezat, liniștit. 2. Cu judecată; deștept, înțelept. • (Substantivat, m.) Un nebun arunc-o piatră-n baltă și zece cuminți n-o pot scoate. ♦ Prevăzător, prudent. – Cu + minte. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUMINTE: CUMÍNTE cuminteți adjectiv și substantival 1) (despre copii) Care se poartă bine; cu purtări bune. • Fii cuminte, stai cuminte! șezi binișor! astâmpără-te. 2) Care are judecată sănătoasă; care este echilibrat. /cu + minte Forme diferite ale cuvantului cuminte: cuminteți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cuminte: cumínte adjectiv (cu și minte). Prudent, deștept: om, femeĭe cuminte; oamenĭ, femeĭ cumințĭ. (Se poate scrie și cu minte, și atuncĭ e invariabil: oamenĭ cu minte). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Cuminte: Cuminte ≠ obraznic, neastâmpărat, nebunatic, zălud, zburdalnic, zglobiu Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cuminte: cuminte a. înțelept, cu judecată, prevăzător. [ vezi minte]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuminte: cumínte adjectiv masculin și forme, plural cumínți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cuminte: cumínte adjectiv masculin și forme, plural cumínți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUMINTE' CUMINICARISÍRECUMINICARISÍTcuminicatcuminicăturăCUMÍNTEcumințélCUMINȚÉNIEcumințéscCUMINȚÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cuminte Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cuminte dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un copil cuminte. Om cuminte. Om cuminte. Om cuminte. O faptă cuminte. A procedat cuminte. 373 / Plural: cumintenți / Etimologie: cu + minte] 1 Pop a Cu judecată Si: rațional. CUMÍNTE cuminteți adjectiv și substantival 1 despre copii Care se poartă bine; cu purtări bune. • Fii cuminte, stai cuminte! șezi binișor! astâmpără-te. O faptă cuminte. |
GRAMATICA cuvântului cuminte? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cuminte. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cuminte poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE cuminte? Vezi cuvântul cuminte desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cuminte?[ cu-min-te ] Se pare că cuvântul cuminte are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cuminte |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: învechit și popular car de foc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
