 | as |
|
| Cuminecătură [ cu-mi-ne-că-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU cuminecătură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cuminecatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru cuminecatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuminecătură: cuminecătură substantiv feminin [Atestat: CORESI, EV. 30/23 / V: (înv) cuminecaturamencuminecatura, cuminecaturaniccuminecatura / Plural: cuminecaturari / Etimologie: cumineca + -ătură] 1 (Îrc) Ritul care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea, de către credincioși, a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și al trupului lui Hristos Si: euharistie, împărtășire, grijire. 2 (Ccr) Vinul și pâinea care se dau la cuminecătură (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUMINECĂTURĂ: CUMINECĂTÚRĂ, cuminecături, substantiv feminin (În practicile religiei creștine) Ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și trupului lui Hristos; euharistie, împărtășanie, grijanie. ♦ (concretizat) Vinul și pâinea care servesc în acest scop. – Cumineca + sufix -ătură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUMINECĂTURĂ: CUMINECĂTÚRĂ, cuminecături, substantiv feminin (În religia creștină) Ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și al trupului lui Hristos; euharistie, împărtășanie, grijanie. ♦ (concretizat) Vinul și pâinea care servesc în acest scop. – Cumineca + sufix -ătură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUMINECĂTURĂ: CUMINECĂTÚRĂ, cuminecături, substantiv feminin (În practicile religiei creștine) Taină care constă din gustarea de către credincioși a vinului și pîinii sfințite de preot, simbolizînd sîngele și trupul lui Hristos; împărtășire, grijanie. Vinul și pîinea care servesc în acest scop; împărtășanie. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUMINECĂTURĂ: CUMINECĂTÚRĂ cuminecaturai forme 1) Ritual creștin care constă în gustarea de către credincioși a pâinii și a vinului sfințite de preot, simbolizând trupul și sângele lui Isus Hristos; împărtășanie; grijanie. 2) Vinul și pâinea sfințite în acest scop; împărtășanie. /a cuminica + sufix cuminecaturaătură Forme diferite ale cuvantului cuminecatura: cuminecaturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru cuminecătură: cuminecătúră, cuminecături, substantiv feminin – (termen bisericesc) Ritual religios care constă în gustarea de către credincioși a pâinii și vinului, după ce în prealabil enoriașul s-a spovedit; euharistie, împărtășanie, grijanie. – Din cumineca + sufix -ătură (Scriban, DEX, MDA). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cuminecătură: cuminecătúră forme, plural ĭ (despre cuminec). Vechĭ. Împărtășanie, grijanie, unu din cele șapte mistere ale bisericiĭ creștineștĭ care, supt forma pîniĭ și a vinuluĭ, reprezentă corpu și sîngele luĭ Hristos. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUMINECĂTURĂ: CUMINECĂTURĂ substantiv (termen bisericesc) cuminecare, euharistie, împărtășanie, împărtășire, împărtășit, (la catolici) sacrament, (învechit și popular) grijanie, grijire, pricestanie. (Taina cuminecatura.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cuminecătură: cuminecătură forme una din cele șapte taine ale Bisericii creștine: împărtășirea creștinilor cu trupul și sângele lui Hristos, sub forma pâinii și a vinului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuminecătură: cuminecătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat cuminecătúrii; plural cuminecătúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cuminecătură: cuminecătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat cuminecătúrii; plural cuminecătúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUMINECATURA' CUMINECÁcuminecăciuneCUMINECÁREcuminecatCUMINECĂTÚRĂCUMINICÁcuminicarisíCUMINICARISÍRECUMINICARISÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CUMINECĂTURĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cuminecătură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 30/23 / V: înv cuminecĂturĂmencuminecĂturĂ, cuminecĂturĂniccuminecĂturĂ / Plural: cuminecĂturĂri / Etimologie: cumineca + -ătură] 1 Îrc Ritul care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea, de către credincioși, a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și al trupului lui Hristos Si: euharistie, împărtășire, grijire. CUMINECĂTÚRĂ cuminecĂturĂi forme 1 Ritual creștin care constă în gustarea de către credincioși a pâinii și a vinului sfințite de preot, simbolizând trupul și sângele lui Isus Hristos; împărtășanie; grijanie. /a cuminica + sufix cuminecĂturĂătură. Taina cuminecĂturĂ. |
GRAMATICA cuvântului CUMINECĂTURĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cuminecătură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CUMINECĂTURĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cuminecătură? Vezi cuvântul cuminecătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cuminecătură?[ cu-mi-ne-că-tu-ră ] Se pare că cuvântul cuminecătură are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CUMINECĂTURĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și omorî foamea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cuminecătură are forma: cuminecătúri
