 | as |
|
| Cultivare [ cul-ti-va-re ] VEZI SINONIME PENTRU cultivare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cultivare în mai multe dicționareDefinițiile pentru cultivare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CULTIVARE: CULTIVÁRE, cultivări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) cultiva. 1. Lucrarea pămîntului. Prin desțelenirea și cultivarea cu plante de nutreț a izlazurilor din regiunile de stepă se poate mări considerabil producția de furaje. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755. 2. Educare, instruire, dezvoltare. Așa cum grădinarul se îngrijește cu dragoste de creșterea florilor sale, tot astfel partidul și guvernul nostru se îngrijesc de cultivarea talentelor artistice ale oamenilor muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 2/6. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CULTIVARE: CULTIVARE s. 1. cultură, lucrare, lucrat. (cultivare pămîntului.) 2. creștere, cultură. (cultivare porumbului.) 3. practicare. (cultivare genului epic.) 4. instruire, învățare. (cultivare cuiva.) 5. creștere, educare, educație, formare, (învechit) pedeapsă. (cultivare tinerei generații in spiritul...) 6. rafinare, stilare, (figurat) cioplire, cizelare, șlefuire. (cultivare exprimării.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cultivare: cultivare substantiv feminin [Atestat: IORGA, L. II, 339 / Plural: cultivarevări / Etimologie: cultiva] 1 Lucrare a pământului (arându-l, semănându-l, îngrijind plantele până la recoltare) Si: cultivat1 (1), cultivire (1). 2 Educare. 3 Instruire. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CULTIVARE: CULTIVÁRE, cultivări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) cultiva. 1. Lucrarea pământului. 2. figurat Educare, instruire, dezvoltare. – vezi cultiva. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CULTIVARE: CULTIVÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) cultiva și rezultatul ei; lucrarea pământului; (figurat) instruire, dezvoltare. [< cultiva]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CULTIVARE: CULTIVÁRE, cultivări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) cultiva; lucrarea pământului; educare, instruire, dezvoltare. – vezi cultiva. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cultivare: cultiváre substantiv feminin, genitiv dativ articulat cultivării; plural cultivări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cultivare: cultiváre substantiv feminin, genitiv dativ articulat cultivắrii; plural cultivắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CULTIVARE' CULTÍSTcultívCULTIVÁCULTIVÁBILCULTIVÁRECULTIVÁTcultiváțiecultivatoáreCULTIVATÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cultivare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cultivare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cultivare pămîntului. Cultivare porumbului. Cultivare genului epic. Cultivare cuiva. Cultivare tinerei generații in spiritul. Cultivare exprimării. II, 339 / Plural: cultivarevări / Etimologie: cultiva] 1 Lucrare a pământului arându-l, semănându-l, îngrijind plantele până la recoltare Si: cultivat1 1, cultivire 1. Cultivare pământului. Cultivare genului epic. |
GRAMATICA cuvântului cultivare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cultivare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cultivare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cultivare? Vezi cuvântul cultivare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cultivare?[ cul-ti-va-re ] Se pare că cuvântul cultivare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cultivare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Maestru emerit al artei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cultivare are forma: cultivări
