 | as |
|
| Cultiva [ cul-ti-va ] VEZI SINONIME PENTRU cultiva PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cultiva în mai multe dicționareDefinițiile pentru cultiva din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cultiva (forma la infinitiv) A cultiva conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CULTIVA: CULTIVÁ, cultív, verb I. 1. tranzitiv A lucra pămîntul spre a-l face să dea roade. Suprafețe între 50 și 200 ha vor fi cultivate cu legume. SCÎNTEIA, 1955, nr. 3183. ♦ (Cu privire la plante) A semăna, a planta: și a îngriji să se dezvolte și să dea roade. Cultiva florile cele mai rari și mai frumoase. NEGRUZZI, S. I 73. • reflexiv pasiv Trebuie să dăm o mare atenție cultivării porumbului de siloz, care se cultivă pe suprafețe întinse în sectorul socialist al agriculturii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755. 2. tranzitiv figurat (Complementul este un abstract) A ocupa cu rîvnă de ceva, a face să crească, să se dezvolte; a dezvolta. Partidul nostru, clasa noastră muncitoare cultivă dragostea și stima pentru glorioasele tradiții revoluționare ale proletariatului romîn și ale poporului romîn. GHEORGHIU-DEJ, CONSF. C.F.R. 53. Poporul nostru cultivă dragoste și respect față de tradițiile revoluționare, tradițiile glorioase. ale luptelor din februarie 1933. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 74. Cine n-are dor să vază țara sa în fericire... Cultivînd artele păcii pe al său pămînt bogat? ALEXANDRESCU, P. 166. ♦ (Franțuzism) A se ocupa în chip special de cineva sau de ceva, a căuta să capeți sau să întreții bunăvoința, prietenia unei persoane; a simți atracție pentru un scriitor sau o operă, a citi cu interes deosebit. Un călător străin... e încurcat în trebi ce nu-l lasă a cultiva cunoștința locuitorilor. NEGRUZZI, S. I 69. 3. reflexiv A se îngriji de dezvoltarea sa intelectuală, a se instrui. Nedeprinsă să dorm la concert, am profitat ele ocazie și m-am cultivat. IBRĂILEANU, A. 58. Ce viață-l așteaptă pe el?... Un copist avizat a se cultiva pe apucate. EMINESCU, N. 36. • tranzitiv (Cu privire la o persoană sau la facultățile ei) Ați cultivat și ați întărit inima și mintea dv. GHICA, A. 787. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cultiva: cultiva [Atestat: GHICA, A. 787 / prezentul indicativ: cultiv, (înv) cultivavez / Etimologie: franceza cultiver] 1 verb tranzitiv: (despre pământ) A face (prin lucrări agricole) să dea roade Si: a lucra. 2-3 verb tranzitiv: (despre plante) A semăna și a îngriji ca să se dezvolte și să rodească Si: a crește. 4 verb tranzitiv: (Îvr; despre animale) A crește. 5 verb tranzitiv: (Fig; complementul e o noțiune abstractă) A face să se dezvolte. 6-7 verb tranzitiv: (Fig) A căuta să câștige și să mențină bunăvoința sau prietenia cuiva. 8-9 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig) A (se) instrui. 10-11 verb tranzitiv, reflexiv: (Îe) A(-și) cultiva spiritul A (se) forma spiritual prin studiu. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CULTIVA: CULTIVÁ, cultív, verb I. 1. tranzitiv A lucra pământul spre a-l face să dea roade. ♦ A semăna plante; a îngriji și a recolta plante agricole. 2. tranzitiv figurat A se ocupa cu râvnă de ceva; a face să crească, să se dezvolte. ♦ A căuta să câștige sau să mențină prietenia, bunăvoința, încrederea cuiva. 3. reflexiv și tranzitiv A (se) instrui. – Din limba franceza cultiver, latina cultivare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CULTIVA: CULTIVÁ, cultív, verb I. 1. tranzitiv A lucra pământul spre a-l face să dea roade. ♦ A semăna plante; a îngriji și a recolta plante agricole. 2. tranzitiv figurat A se ocupa cu râvnă de ceva; a face să crească, să se dezvolte. ♦ A căuta să câștige sau să mențină prietenia, bunăvoința, încrederea cuiva. 3. reflexiv și tranzitiv A (se) instrui. – Din limba franceza cultiver, latina cultivare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CULTIVA: CULTIVÁ verb I. trecut 1. a lucra pământul pentru a-l face să rodească. • a semăna și a îngriji plante. 2. (figurat) a se ocupa intens de ceva; a citi cu pasiune un scriitor, o operă; a întreține relații bune cu cineva. II. reflexiv, trecut a-(și) îmbogăți spiritul, a (se) instrui, a învăța. (< limba franceza cultiver, latina cultivare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CULTIVA: CULTIVA verb 1. a lucra. (cultiva pămîntul.) 2. a crește. (cultiva plante.) 3. a practica. (cultiva pamfletul.) 4. a citi, a se instrui. (Se cultiva mult și sistematic.) 5. a se civiliza, a se rafina, a se stila, (învechit) a se politici, (figurat) a se ciopli, a se cizela, a se subția, a se șlefui, (învechit figurat) a se roade. (S-a mai cultiva și el!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CULTIVA: CULTIVÁ verb I. trecut A lucra pământul pentru a-l face să rodească. ♦ A semăna și a îngriji plante. 2. trecut (figurat) A se ocupa intens de ceva; a citi cu pasiune un scriitor, o operă. 3. reflexiv, trecut A (se) instrui, a (se) educa. [P.i. cultív, variantă cultivi verb IV. / < limba franceza cultiver]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cultiva: cultivá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cultív, persoana a treia singular: el / ea și plural cultívă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cultíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cultiva: cultivá (a cultiva) verb, indicativ prezent 3 cultívă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CULTIVA' cultigénCULTÍSMCULTÍSTcultívCULTIVÁCULTIVÁBILCULTIVÁRECULTIVÁTcultiváție |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cultiva Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cultiva dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 787 / prezentul indicativ: cultiv, înv cultivavez / Etimologie: franceza cultiver] 1 verb tranzitiv: despre pământ A face prin lucrări agricole să dea roade Si: a lucra. 10-11 verb tranzitiv, reflexiv: Îe A-și cultiva spiritul A se forma spiritual prin studiu. Cultiva pămîntul. Cultiva plante. Cultiva pamfletul. Se cultiva mult și sistematic. S-a mai cultiva și el!. Cultiva pământul. Cultiva plante. Cultiva pamfletul. Cultivá a cultiva verb, indicativ prezent 3 cultívă. |
GRAMATICA cuvântului cultiva? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cultiva. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cultiva poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cultiva? Vezi cuvântul cultiva desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cultiva?[ cul-ti-va ] Se pare că cuvântul cultiva are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cultiva |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și mușca buzele de necaz sau de părere de rău?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul cultiva se conjugă: ei ele cultívă
