 | as |
|
| Culcuş [ cul-cuş ] VEZI SINONIME PENTRU culcuş PE ESINONIME.COM definiția cuvântului culcus în mai multe dicționareDefinițiile pentru culcus din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CULCUȘ: CULCÚȘ, culcușuri, substantiv neutru 1. Loc unde se culcă sau unde se adăpostesc păsările și animalele. vezi cuib, bîrlog. El știe doar poteca și urcușul Spre vîrful către care năzuiesc, Pe care pajuri mari își au culcușul. BENIUC, vezi 72. Pot să prind șerpele din culcuș, cum ai prinde d-ta un pui de găină din pătul. CREANGĂ, P. 122. Culcuș de iepuri. TEODORESCU, P. P. 374. 2. Loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni. Cu ochii închiși în culcușul lui, Mitrea a făcut semn din cap că nu-l dor șalele nici spatele. SADOVEANU, M. C. 50. Diminețile stetea, după ce se deștepta din somn, pînă tîrziu în culcușul lui și nu se scula decît pe timpul cît știa că lumea începe să vie. SLAVICI, O. II 180. ♦ Adăpost, locuință. Pentru la noapte trebuie să-mi caut alt culcuș. PAS, Z. IV 236. Își cătară un culcuș unde să mîie peste noapte. ISPIRESCU, L. 162. ♦ Ascunzătoare. Vînătorii... au sărit iute din culcușurile lor de pîndă și au încunjurat pasărea. SBIERA, P. 69. 3. (Rar) Strat moale (de paie, de frunze etc.) pe care se așază fructe, ouă sau alte lucruri fragile sau alterabile. Chelnerul aduse două fructiere cu struguri... pe culcuș de frunze. C. PETRESCU, Î. I 4. 4. Strat din baza unei formații geologice. Culcușul de marnă verde... ar face să se presupună existența sării acolo. I. IONESCU, P. 31. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru culcuș: culcuș sn [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 144/2 / Plural: culcusuri / Etimologie: culca + -uș] 1-2 Loc de culcare (sau de adăpost) al animalelor și al păsărilor. 3 (Pfm; pex) Loc de odihnă (sau de dormit) improvizat. 4 (Pex; rar) Strat moale de paie, de frunze etc. pe care se așază fructe, ouă sau alte obiecte fragile sau perisabile. 5 Așternut de paie în grajd. 6 (Pfm; pex) Adăpost. 7 (Înv) Pat conjugal. 8 (Pfm; pex) Locuință. 9 (Cng; reg) Urmă unde a căzut un animal sălbatic. 10 (Min; rar) Strat mineralogic. 11 (Min; reg) Înclinare a filonului. 12 (Reg) Strat de apă dintr-o fântână. 13 (Bot; reg; îc) culcusul-vacii sau culcusul-cloștii Vulturică (Hieracium pilosella). 14 (Bot; reg) Planta Hieracium bauhini folosită în medicina populară la durerile de urechi și epilepsie. 15 (Bot; reg; îae) Rușuliță (Hieracium aurantiacum). 16 (Bot; reg culcusul-iepurelui) Plantă nedefinită mai îndeaproape. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CULCUȘ: CULCÚȘ, culcușuri, substantiv neutru 1. Locul de culcare sau de adăpost al animalelor și al păsărilor. 2. Loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni. ♦ Adăpost, sălaș pentru oameni; locuință. ♦ Ascunzătoare. 3. (Rar) Strat moale de paie, de frunze etc. pe care se așază lucruri fragile sau alterabile. 4. Strat din baza unei formațiuni geologice. – Culca + sufix -uș. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CULCUȘ: CULCÚȘ, culcușuri, substantiv neutru 1. Locul de culcare sau de adăpost al animalelor și al păsărilor. 2. Loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni. ♦ Adăpost, sălaș pentru oameni; locuință. ♦ Ascunzătoare. 3. (Rar) Strat moale de paie, de frunze etc. pe care se așază lucruri fragile sau alterabile. 4. Strat din baza unei formațiuni geologice. – Culca + sufix -uș. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CULCUȘ: CULCUȘ s. 1. bîrlog, cuib, sălaș, vizuină, (regional) cobîrlău, covru, mișină, vizunie, (prin Banat) cîrtog, (prin Transilvania) scorciob, (prin Banat) viezurime, viezurină. (culcus al unui animal sălbatic.) 2. adăpost, sălaș, (învechit și regional) strat, (Transilvania) cotrog. (culcus pentru animalele domestice.) 3. așternut, pat, (învechit și regional) sălaș. (Se frămîntă în culcus.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru culcuș: culcúș n., plural urĭ (despre culc). Loc de culcare (maĭ ales al animalelor micĭ orĭ sălbatice orĭ și de vită dacă e așternut): culcușu găinilor, motanuluĭ, vulpilor. figurat Loc de retragere saŭ de odihnă: culcușu hoților. vezi croh, cuĭb. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru culcuș: culcuș n. l. adăpost, loc de odihnă; tot drumețul își găsește culcușul și ospățul AL.; 2. așternut de paie în grajd pentru vite; 3. coteț sau cuib de pasări, vizuine de fiare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CULCUȘ: CULCÚȘ culcusuri n. 1) Loc unde se culcă păsările sau animalele. 2) Loc improvizat de dormit sau de odihnă pentru oameni; adăpost. /a se culca + sufix culcusuș Forme diferite ale cuvantului culcus: culcusuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru culcuș: culcuș substantiv verbal ADĂPOST. AȘEZARE. CASĂ. CĂMIN. DOMICILIU. LOCUINȚĂ. SĂLAȘ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CULCUȘ: CULCÚȘ s. 1. vezi vizuină. 2. vezi adăpost. 3. vezi pat. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru culcuș: culcúș substantiv neutru, plural culcúșuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru culcuș: culcúș substantiv neutru, plural culcúșuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CULCUS' culcubăuCULCUDÚȘculcudúșăculcuduțăCULCÚȘculcúșăCULCUȘUL-VÁCIIculcuțaculducușă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL culcuș Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului culcuș dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 144/2 / Plural: culcușuri / Etimologie: culca + -uș] 1-2 Loc de culcare sau de adăpost al animalelor și al păsărilor. 13 Bot; reg; îc culcușul-vacii sau culcușul-cloștii Vulturică Hieracium pilosella. 16 Bot; reg culcușul-iepurelui Plantă nedefinită mai îndeaproape. Culcuș al unui animal sălbatic. Culcuș pentru animalele domestice. Se frămîntă în culcuș. CULCÚȘ culcușuri n. /a se culca + sufix culcușuș. |
GRAMATICA cuvântului culcuș? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului culcuș. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul culcuș poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE culcuş? Vezi cuvântul culcuş desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul culcuş?[ cul-cuş ] Se pare că cuvântul culcuş are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL culcuș |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a-i curge cuiva balele după ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul culcuș are forma: culcúșuri
