 | as |
|
| Cugetător [ cu-ge-tă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU cugetător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cugetator în mai multe dicționareDefinițiile pentru cugetator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cugetător: cugetător, cugetatoroare a [Atestat: MINEIUL (1776) / Plural: cugetatori, cugetatoroare / Etimologie: cugeta + -(ă)tor] 1 Gânditor. 2 (îs) cugetator de Dumnezeu Evlavios. 3 (Îe) A fi bun (sau de bine) ori (de) rău cugetator A fi bine sau rău intenționat. 4 (Nob; despre lucruri și întâmplări) Care dă de gândit. Forme diferite ale cuvantului cugetator: cugetatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUGETĂTÓR: CUGETĂTÓR, -OÁRE, cugetători, -oare, substantiv masculin și forme Gînditor. vezi filozof. Cugetătorii antici. ▭ În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte. EMINESCU, O. I 133. • Compus: liber-cugetător vezi liber. Forme diferite ale cuvantului cugetator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUGETĂTÓR: CUGETĂTÓR cugetatori m. Persoană care studiază problemele fundamentale ale naturii și societății; gânditor. • Liber-cugetator persoană care nu crede în Dumnezeu; ateu. /a cugeta + sufix cugetatorător Forme diferite ale cuvantului cugetator: cugetatori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUGETĂTOR: CUGETĂTOR substantiv, adjectiv 1. substantiv filozof, gînditor, (învechit) cugetăret. (Un mare cugetator materialist.) 2. adjectiv gînditor, meditativ, reflexiv, (învechit) meditator, (glumeț și ironic) pansiv. (Un tip cugetator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cugetător: cugetător a. și m. cel ce cugetă, ale cărui cugetări sunt serioase, profunde; liber-cugetător, care nu recunoaște nicio autoritate în materie de opiniuni religioase. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cugetător: cugetătór, -oáre adjectiv Care cugetă bine. Liber-cugetător, care nu recunoaște nicĭ o autoritate în materie de religiune. Forme diferite ale cuvantului cugetator: -oáre -bónț Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUGETĂTÓR: CUGETĂTÓR, -OÁRE, cugetători, -oare, substantiv masculin și forme Gânditor. – Cugeta + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului cugetator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUGETĂTÓR: CUGETĂTÓR, -OÁRE, cugetători, -oare, substantiv masculin și forme Gânditor. – Cugeta + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului cugetator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cugetător: cugetătór substantiv masculin, plural cugetătóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cugetător: cugetătór substantiv masculin, plural cugetătóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUGETATOR' CUGETĂRÉȚcugetatcugetățiturăcugetătoáreCUGETĂTÓRcugimăCUGIRCÚGLĂcuglărie |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cugetător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cugetător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cugetător, cugetătoroare a [Atestat: MINEIUL 1776 / Plural: cugetători, cugetătoroare / Etimologie: cugeta + -ător] 1 Gânditor. 2 îs cugetător de Dumnezeu Evlavios. 3 Îe A fi bun sau de bine ori de rău cugetător A fi bine sau rău intenționat. CUGETĂTÓR cugetători m. • Liber-cugetător persoană care nu crede în Dumnezeu; ateu. /a cugeta + sufix cugetătorător. Un mare cugetător materialist. Un tip cugetător. |
GRAMATICA cuvântului cugetător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cugetător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cugetător poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cugetător? Vezi cuvântul cugetător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cugetător?[ cu-ge-tă-tor ] Se pare că cuvântul cugetător are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cugetător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de calitate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cugetător are forma: cugetătóri
