 | as |
|
| Cugetare [ cu-ge-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU cugetare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cugetare în mai multe dicționareDefinițiile pentru cugetare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUGETARE: CUGETÁRE, cugetări, substantiv feminin Acțiunea de a cugeta și rezultatul ei; gîndire, gînd, idee. Am surprins cugetările cari-l preocupau [pe Dionis]. EMINESCU, N. 36. Cugetări adînc ascunse, idei drepte și înalte... Vor vedea lumina zilei. ALEXANDRESCU, P. 139. ♦ Judecată, raționament. Dondănind foarte repede, bîlbîit și fără pic de cugetare... CREANGĂ, A. 90. ♦ Meditație, reflecțiune. Cînd se trezi bine din cugetările lui, văzu că soarele dă în asfințit. ISPIRESCU, L. 34. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUGETARE: CUGETARE s. 1. gîndire, meditare, meditație, reflectare, reflecție, reflexie, (învechit) schepsis. (O cugetare adîncă.) 2. aforism, dicton, maximă, sentință, (livresc) adagiu, (rar) apoftegmă, parimie, (popular) zicere, (învechit) pildă, (ironic) panseu. (Culegere de cugetarei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cugetare: cugetare forme Facultatea de a cugeta: cugetarea e apanaju omuluĭ. Act particular al spirituluĭ: cugetare ingenioasă. Visare, gîndurĭ: a te cufunda în cugetărĭ. Opiniune, părere, sentență, maximă: cugetările luĭ Pascal. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cugetare: cugetare forme 1. fapta sau facultatea de a cugeta: cugetarea e privilegiul omului; 2. ceea ce mintea a cugetat: cugetare originală; 3. maximă, sentință: Cugetări de Carmen Sylva. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUGETARE: CUGETÁRE, cugetări, substantiv feminin Acțiunea de a cugeta și rezultatul ei; gândire, gând, idee. ♦ Judecată, raționament. ♦ Meditație, reflecție. – vezi cugeta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUGETARE: CUGETÁRE, cugetări, substantiv feminin Acțiunea de a cugeta și rezultatul ei; gândire, gând, idee. ♦ Judecată, raționament. ♦ Meditație, reflecție. – vezi cugeta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cugetare: cugetare substantiv feminin [Atestat: MARCOVICI, R. 30/10 / Plural: cugetaretări / Etimologie: cugeta] 1 Gândire. 2 Reflecție. 3 Idee. 4 Minte. 5 Înțelegere. 6 Intenție. 7 Raționament. 8 Aforism. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cugetare: cugetáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat cugetării; plural cugetări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cugetare: cugetáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat cugetắrii; plural cugetắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Cugetare: Cugetare ≠ necugetare Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUGETARE' cugelcăCÚGETCUGETÁcugetăciosCUGETÁRECUGETAREACUGETĂRÉȚcugetatcugetățitură |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Cugetare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cugetare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O cugetare adîncă. Culegere de cugetarei. 30/10 / Plural: cugetaretări / Etimologie: cugeta] 1 Gândire. O cugetare adâncă. |
GRAMATICA cuvântului Cugetare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cugetare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Cugetare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cugetare? Vezi cuvântul cugetare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cugetare?[ cu-ge-ta-re ] Se pare că cuvântul cugetare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Cugetare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A tăcea ca porcul în păpușoi sau în cucuruz?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cugetare are forma: cugetări
