 | as |
|
| Cugeta [ cu-ge-ta ] VEZI SINONIME PENTRU cugeta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cugeta în mai multe dicționareDefinițiile pentru cugeta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cugeta (forma la infinitiv) A cugeta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUGETA: CUGETÁ, cúget, verb I. intranzitiv (Adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «la» sau, învechit, «asupra») A avea gîndurile concentrate asupra unui subiect; a urmări o idee, a medita; a se gîndi. Era un om care citea și care cugeta în singurătatea lui. SADOVEANU, O. VIII 7. A stat așa singur, cu ochii înghețați, cugetînd la o răzbunare cruntă, însă încă nedeslușită. SADOVEANU, M. C. 44. Dan cugeta de mult la un roman tras din viața de la țară. VLAHUȚĂ, O. A. 285. Ercule... prinse a cugeta asupra vorbelor celor două muieri. ISPIRESCU, U. 27. • reflexiv (Rar) A sta pe gînduri, a chibzui, a cumpăni; a se gîndi. E un moment mare, să mă cuget mai întăi-gîndi el. EMINESCU, N. 58. ♦ (Urmat de o completivă directă) A-și da seama, a ține seamă de..., a lua în considerare. Cugetă că de mă vei părăsi, voi muri negreșit. NEGRUZZI, S.I 19. ♦ tranzitiv (Neobișnuit) A-și închipui ceva sau pe cineva. Ș-acum, cînd închid ochii și-l cuget, pare că mă uit la dînsul. VLAHUȚĂ, O. A. 145. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cugeta: cugetá (cugetát, cugetát), verb – A se gîndi, a reflecta, a medita. latina cōgĭtāre (Pușcariu 431; Candrea-Dens., 425; REW 2027; DAR); conform albaneză kuitoń (Meyer 210; Philippide, I, 637), vezi italiana coitare, vezi limba franceza cuidier, spaniolă, portugheză cuidar. – derivat cuget, substantiv neutru (gîndire, judecată, reflecție; rațiune, spirit; imaginație; judecată; părere; intenție; conștiință), care de asemenea ar putea fi un derivat romanic, conform lec. kúšetu, vezi esp. cuita, gal. coita; cugetător, substantiv masculin (gînditor; filozof); cugetăcios (variantă cugetăreț), adjectiv (învechit, rezonabil, judicios); cugetare, substantiv feminin (reflecție; meditație; aforism, maximă); necugetat, adjectiv (nerespectuos); precugeta, verb (a premedita), format artificial pe baza limba franceza préméditer. Forme diferite ale cuvantului cugeta: cugetát cuget Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cugeta: cugeta [Atestat: CORESI, EV. 18 / prezentul indicativ: cuget și (îvr) cugetatez / Etimologie: moștenit din latinescul cogito, -are] 1 vi A medita. 2 vi A se gândi la ceva. 3 verb reflexiv: (Trs) A chibzui. 4 vi A-și da seama. 5 vi A ține seama de... 6-7 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv) A (se) considera. 8 verb tranzitiv: (Înv) A născoci. 9 verb tranzitiv: (Înv; îe) A cugeta sfaturi A unelti. 10 vi A plănui. 11 vi (înv; îe) A cugeta (în) bine sau (în) rău (cuiva) A voi binele sau răul cuiva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cugeta: cugetá vezi 1. a forma în spirit idei, imagini despre un lucru; 2. a chibzui, a-și da seama: cugetă bine; 3. a avea o părere oarecare: el cugetă ca și mine; 4. a avea o intențiune, a-și forma un plan: cuget să plec. [latina COGITARE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUGETA: CUGETÁ, cúget, verb I. intranzitiv A urmări o idee, a medita; a se gândi. ♦ reflexiv (Rar) A sta pe gânduri; a chibzui, a cumpăni. ♦ A-și da seama, a ține seamă de..., a lua în considerare. – latina cogitare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUGETA: CUGETÁ, cúget, verb I. intranzitiv A urmări o idee, a medita; a se gândi. ♦ reflexiv (Rar) A sta pe gânduri; a chibzui, a cumpăni. ♦ A-și da seama, a ține seamă de..., a lua în considerare. – latina cogitare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUGETA: CUGETA verb 1. a chibzui, a gîndi, a judeca, a medita, a raționa, a reflecta, (învechit) a meditarisi, a mîndri, a rezona, a semui. (verb reflexiv:ea să cugeta în liniște.) 2. a filozofa. (Nu mai cugeta întreaga zi!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cugeta: cugeta verb vezi APRECIA. CHIBZUI. CONSIDERA. CREDE. GĂSI. GÎNDI. INTENȚIONA. JUDECA. OPINA. PLĂNUI. PROIECTA. SOCOTI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cugeta: cugetá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cugét, persoana a treia singular: el / ea și plural cúgetă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CUGETA: CUGETÁ verb 1. vezi chibzui. 2. vezi filozofa. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cugeta: cugetá (a cugeta) verb, indicativ prezent 3 cúgetă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUGETA' cufúrtițăcugeicăcugelcăCÚGETCUGETÁcugetăciosCUGETÁRECUGETAREACUGETĂRÉȚ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cugeta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cugeta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 18 / prezentul indicativ: cuget și îvr cugetatez / Etimologie: moștenit din latinescul cogito, -are] 1 vi A medita. 9 verb tranzitiv: Înv; îe A cugeta sfaturi A unelti. 11 vi înv; îe A cugeta în bine sau în rău cuiva A voi binele sau răul cuiva. Verb reflexiv:ea să cugeta în liniște. Nu mai cugeta întreaga zi!. Cugetá a cugeta verb, indicativ prezent 3 cúgetă. |
GRAMATICA cuvântului cugeta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cugeta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cugeta poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cugeta? Vezi cuvântul cugeta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cugeta?[ cu-ge-ta ] Se pare că cuvântul cugeta are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cugeta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi numai urechi sau a-și deschide urechile în patru?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul cugeta se conjugă: ei ele cúgetă
