 | as |
|
| Cuget [ cu-get ] VEZI SINONIME PENTRU cuget PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cuget în mai multe dicționareDefinițiile pentru cuget din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUGET: CÚGET, cugete, substantiv neutru 1. Capacitatea de a gîndi; gîndire. De-aceea-n al tău cuget orice bun romîn se-ncrede. DAVILA, vezi vezi 60. 2. Gînd. I-a ascuns Sub aceste vorbe foarte naturale Cugetele triste care l-au cuprins. BOLINTINEANU, O. 50. Dacă verb reflexiv:eun cuget de gelozie mă necăjește... NEGRUZZI S. I 75. • Expresia: (Învechit) A-i bate (cuiva) cugetul = a-i veni (cuiva) o.idee; a-i bate pe cineva gîndurile să... Zău, cugetul îmi bate Din străin să-mi fac un frate. ALECSANDRI, P. P. 308. ♦ Închipuire, imaginație, fantezie. verb reflexiv:eau prin cuget universul să-l străbat în înălțime. MACEDONSKI, O. T 272. 3. Minte, intelect. Gînduri fără de noroc și fără veselie umpleau cugetul meu. GALACTION, O. I 346. 4. Intenție, plan, proiect. Teama lui era să nu se deștepte voinicul și să-i ghicească cugetele lui cele viclene. ISPIRESCU, L. 128. Mihai... simțise cugetele viclene ale emirului. BĂLCESCU, O. II 45. Iată ce înțelesuri și ce cugete rele verb reflexiv:ăjmașii fără lege dau scrierilor mele. ALEXANDRESCU, P. A. 84. 5. Sentiment al responsabilității morale; conștiință. Îți... încredințez fata, cu cuget împăcat. SBIERA, P. 190. Ne-a exploatat pe amîndoi fără nici un pic de cuget. ALECSANDRI, T. 815. Nu ai cuget, ești un rău. DONICI, forme II 40. Cuget curat = sentiment de îndeplinire a răspunderilor și obligațiilor. Cît mi-a fi cugetul curat, nu-mi pasă de cele ce-ar zice moșul meu și alții. ALECSANDRI, T. I 65. • Expresia: A-l mustra (pe cineva) cugetul = a-l chinui (pe cineva) remușcarea, regretul, părerile de rău. Soldații îl priveau lung și unul rosti; Pe domnul colonel îl mustră cugetul. CAMILAR, N. I 291. Acum i s-au deșteptat și mai tare cugetul și o mustra cumplit. SBIERA, P. 111. Mă mustră cugetul de atîtea do vezi mincinoase ce-mi ceri să dau pe toată ziua. ODOBESCU, S. III 45. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuget: cuget sn [Atestat: COD. VOR. 111/2 / Plural: cugete / Etimologie: cuget] 1 Gândire. 2 Ceea ce gândește cineva Si: gând, idee. 3 (Îe) Într-un cuget Foarte repede. 4 Minte. 5 (Îlav) A-i trece (ori a-i da) cuiva prin (ori în) cuget A-i trece prin minte. 6 Rațiune. 7 (Înv; îlav) Cu două cugete Șovăitor. 8 (Îe) A sta pe cugete A sta pe gânduri. 9 (Îae) A sta în cumpănă. 10 Imaginație. 11 Fel de a gândi. 12 (Îlav) Cu (sau într-)un cuget Cu același fel de a gândi. 13 (Îal) În consens. 14 Convingere. 15 Preocupare. 16 (Îvr; îe) Îmi bate cugetul Mă preocupă gândul. 17 (Îe) A-și pune în cuget A intenționa. 18 Intenție. 19 (Șîs cugetul inimii) Conștiință. 20 (Îs) Mustrare (sau, îvr, bătaie) de cuget (ori a cugetului) Remușcare. 21 (Înv) înțeles. 22 (Îe) A-l mustra cugetul sau a avea mustrări de cuget A fi chinuit de remușcări. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cuget: 2) cúget, a -á vezi trecut (latina cógito, côgitare, despre agitare, a agita în gînd; vit. coitare, vfr. cuidier, pv. spaniolă pg. cuidar. vezi agit, actor, acțiune, coagulez, reactiv). secolul 17 ș. a. Proĭectez, plănuĭesc: a cugeta vicleniĭ. Azĭ (maĭ rar de cît gîndesc). vezi intr. Mă gîndesc, îmĭ formez în minte ideĭa unuĭ lucru: a cugeta la nemurirea sufletuluĭ. Îmĭ aduc aminte: cuget la țara mea. – În Transilvania și reflexiv Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUGET: CÚGET, cugete, substantiv neutru 1. Capacitate de a gândi; gândire. 2. Gând, idee, părere. ♦ Imaginație, fantezie. 3. Minte, intelect. 4. (învechit) Intenție, plan, proiect. 5. Conștiință. • Expresia: A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrări de cuget = a fi chinuit de remușcări, a-l chinui (pe cineva) remușcarea, regretul. – Din cugeta (derivat regresiv). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUGET: CÚGET, cugete, substantiv neutru 1. Capacitate de a gândi; gândire. 2. Gând, idee, părere. ♦ Imaginație, fantezie. 3. Minte, intelect. 4. (învechit) Intenție, plan, proiect. 5. Conștiință. • Expresia: A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrări de cuget = a fi chinuit de remușcări, a-l chinui (pe cineva) remușcarea, regretul. – Din cugeta (derivat regresiv). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUGET: CÚGET cugete n. 1) Capacitatea de a gândi; gândire. 2) Sentimentul responsabilității morale; conștiință. * A-l mustra pe cineva cugetul, a avea mustrări de cuget a fi chinuit de remușcări. 3) Facultate a omului de a gândi și de a înțelege sensul și legătura fenomenelor; intelect; minte; rațiune; judecată. /v. a cugeta Forme diferite ale cuvantului cuget: cugete Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cuget: 1) cúget n., plural e (despre cuget 2). Rar azĭ. Gînd, minte: citesc în cugetu tăŭ. Gînd, plan, scop: hoțu are cuget răŭ. Conștiință: a avea cugetu curat. Mustrare de cuget, adîncă căință. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cuget: cuget n. rezultatul cugetării: 1. părere: plan, scop: cu un cuget viclean; 2. minte, spirit: citesc în cugetul tău; 3. conștiință: mustrare de cuget. [Abstras din cugetà]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cuget: cuget substantiv verbal CALCUL. GÎND. IDEE. INTENȚIE. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNVĂȚĂTURĂ. PLAN. POVAȚĂ. POVĂȚUIRE. PROIECT. SFAT. SOCOTEALĂ. VORBĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUGET: CUGET substantiv (FILOZ.) conștiință, gîndire, spirit, suflet, (livresc) for interior, (învechit) cunoștință, știință, (grecism învechit) sinidisis. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CUGET: CÚGET s. 1. vezi gândire. 2. vezi minte. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuget: cúget substantiv neutru, plural cúgete Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cuget: cúget substantiv neutru, plural cúgete Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUGET' cufuriturăcufúrtițăcugeicăcugelcăCÚGETCUGETÁcugetăciosCUGETÁRECUGETAREA |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cuget Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cuget dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 111/2 / Plural: cugete / Etimologie: cuget] 1 Gândire. 3 Îe Într-un cuget Foarte repede. 5 Îlav A-i trece ori a-i da cuiva prin ori în cuget A-i trece prin minte. 7 Înv; îlav Cu două cugete Șovăitor. 8 Îe A sta pe cugete A sta pe gânduri. 12 Îlav Cu sau într-un cuget Cu același fel de a gândi. 16 Îvr; îe Îmi bate cugetul Mă preocupă gândul. 17 Îe A-și pune în cuget A intenționa. 19 Șîs cugetul inimii Conștiință. 20 Îs Mustrare sau, îvr, bătaie de cuget ori a cugetului Remușcare. 22 Îe A-l mustra cugetul sau a avea mustrări de cuget A fi chinuit de remușcări. CÚGET cugete n. * A-l mustra pe cineva cugetul, a avea mustrări de cuget a fi chinuit de remușcări. |
GRAMATICA cuvântului cuget? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cuget. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cuget poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cuget? Vezi cuvântul cuget desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cuget?[ cu-get ] Se pare că cuvântul cuget are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cuget Inţelegi mai uşor cuvântul cuget dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Învechit A-i bate cuiva cugetul = a-i veni cuiva o Cuget curat = sentiment de îndeplinire a răspunderilor și obligațiilor A-l mustra pe cineva cugetul = a-l chinui pe cineva remușcarea, regretul, părerile de rău A-l mustra pe cineva cugetul sau a avea mustrări de cuget = a fi chinuit de remușcări, a-l chinui pe cineva remușcarea, regretul A-l mustra pe cineva cugetul sau a avea mustrări de cuget = a fi chinuit de remușcări, a-l chinui pe cineva remușcarea, regretul |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cuget |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Plan de proiecție?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cuget are forma: cúgete
