 | as |
|
| Cucută [ cu-cu-tă ] VEZI SINONIME PENTRU cucută PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cucuta mica în mai multe dicționareDefinițiile pentru cucuta mica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cucută: cucută substantiv feminin [Atestat: LB / V: cucutacătă, cucutacâtă / Plural: cucutate și (rar) cucutauți / Etimologie: moștenit din latinescul *cucuta] 1 (Șîc cucuta-mare) Plantă erbacee, otrăvitoare, din familia umbeliferelor, cu miros urât, cu frunze mari, flori albe și fructe brune-verzui, întrebuințată în medicină Si: (reg) buciniș, duduie, iarba călugărului (Conium maculatum). 2 (Pfm; îe) A fi ca o cucuta A fi foarte slab. 3 (Pfm; îe) A mâncat cucuta A înnebunit. 4 (Bot; reg) Crucea-pământului (Lycopodium clavatum). 5 (Bot; reg) Ciumăfaie (Datura stramonium). 6 (Reg; șîc cucuta-de-apă, cucuta-de-baltă, cucuta-înveninată, cucuta-mică) Plantă ierboasă, foarte otrăvitoare, din familia umbeliferelor, cu flori albe dispuse în umbele Si: (reg) buciniș-de-apă, buciniș-de-baltă (Cicuta virosa). 7 (Bot; reg) cucuta-de-baltă Mărăraș (Oenanthe aquatica). 8 (Reg; șîc cucuta-de-pădure) Plantă ierboasă, din familia rubiaceelor, cu frunze ascuțite și flori albe dispuse în inflorescențe Si: (Buc) sămcuță (Galium schultesii). 9 (Bot; reg; îc) cucuta-mică Pătrunjelul-câinelui (Aethusa cynapium). 10 (Bot; reg; îae) Pătrunjel de câmp (Peucedanum oreoselinum). 11 (Bot; reg; îc) cucuta-sălbatică Îngerea (Selinum carvifolia). 12 (Bot; reg) Hașmaciucă (Anthriscus silvestris). 13 (Bot; reg; îc) cucuta-mare Angelică (Angelica archangelica). 14 (Bot; reg; lpl) Pliscul-cucoarei (Erodium cicutarium). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUCUTĂ: CUCÚTĂ, cucute, substantiv feminin Plantă erbacee din familia umbeliferelor, foarte otrăvitoare și cu miros caracteristic, întrebuințată ca medicament (Conium maculatum). Cucuta crește prin ogradă Și polomida-i leagă snopii. GOGA, P. 19. Știți ce i-am dat să beie? Ceai de cucută, fiert la un loc cu un snop de pipăruși roși și dres cu puțintică terbentină. ALECSANDRI, T. 103. Rău e deal cu cucute Și badea cu mîndre multe. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 407. • Expresia: (Familiar) Doar n-am mîncat cucută (ca să...) = doar n-am înnebunit (ca să...). – Accentuat și: cúcutâ. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUCUTĂ: CUCÚTĂ, cucute, substantiv feminin Plantă erbacee otrăvitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe și fructe brune-verzui, întrebuințată ca medicament; dudău, buciniș (Conium maculatum). • Expresia: (familial) Doar n-am băut cucută (ca să...) = doar n-am înnebunit (ca să...). • Compuse: cucută-de-apă = plantă erbacee de apă, cu flori albe dispuse în formă de umbrelă (Cicuta virosa); cucută-de-pădure = plantă erbacee cu frunze ascuțite și flori albe (Galium schultesii). – latina *cucuta (= cicuta). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUCUTĂ: CUCÚTĂ, cucute, substantiv feminin Plantă erbacee otrăvitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe și fructe brune-verzui, întrebuințată ca medicament; dudău, buciniș (Conium maculatum). • Expresia: (familial) Doar n-am băut cucută (ca să...) = doar n-am înnebunit (ca să...). • Compuse: cucută-de-apă = plantă erbacee de apă, cu flori albe dispuse în formă de umbrelă (Cicuta virosa); cucută-de-pădure = plantă erbacee cu frunze ascuțite și flori albe (Galium schultesii). – latina *cucuta (= cicuta). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUCUTĂ: CUCUTĂ substantiv (botanică) 1. (Conium maculatum) (popular) dudău, (regional) buciniș, barba-călugărului. 2. cucută-de-apă (Cicuta virosa) = cucută-mică, (regional) buciniș-de-apă, buciniș-de-baltă, cucută-înveninată; cucută-de-pădure (Galium schultesii) = (Bucovina) sămcuță; cucută-mică (Cicuta virosa) = cucută-de-apă, (regional) buciniș-de-apă, buciniș-de-baltă, cucută-înveninată. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cucută: cucútă și (est) cúcută forme, plural e (latina cucúta, din cĭcúta, cucută; pv. cocuda; limba franceza cigüe, vfr. ceue; albaneză kukută; sîrb. kukuta). O plantă umbeliferă, veninoasă (conium maculátum). Veninu acesteĭ plante: Socrate bău cucută. vezi buciniș, dudaĭe. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CUCUTA: CUCUTÁ (SAN JOSÉ DE CUCUTÁ), oraș în N Columbiei, în apropierea graniței cu Venezuela; 398 mii locuțiune (1985, cu suburbiile). Nod de comunicații. industrie textilă, a tutunului și a cafelei. Universitate. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUCUTĂ: CUCÚTĂ cucutae forme Plantă erbacee din familia umbeliformelor, cu rădăcina și fructele toxice, folosită în farmaceutică. /<lat. cucuta Forme diferite ale cuvantului cucuta: cucutae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cucuța: cucuța1 vi [Atestat: ALRM II/I h. 265 / prezentul indicativ: cucutațesc / Etimologie: nesigură cf cucuia] (Trs) A colinda. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cucută: cucútă substantiv feminin, genitiv dativ articulat cucútei; plural cucúte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CUCUTA: CUCUTA, Tatul (17 B IV 83), < substantiv Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cucută: cucútă substantiv feminin, plural cucúte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cucuța: cucuța2 v vezi cocoța Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Cucuța: Cucuța vezi Coc 11. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUCUTA MICA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Cucuța Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cucuța dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cucută substantiv feminin [Atestat: LB / V: cucuțacătă, cucuțacâtă / Plural: cucuțate și rar cucuțauți / Etimologie: moștenit din latinescul *cucuta] 1 Șîc cucuța-mare Plantă erbacee, otrăvitoare, din familia umbeliferelor, cu miros urât, cu frunze mari, flori albe și fructe brune-verzui, întrebuințată în medicină Si: reg buciniș, duduie, iarba călugărului Conium maculatum. 2 Pfm; îe A fi ca o cucuța A fi foarte slab. 3 Pfm; îe A mâncat cucuța A înnebunit. 6 Reg; șîc cucuța-de-apă, cucuța-de-baltă, cucuța-înveninată, cucuța-mică Plantă ierboasă, foarte otrăvitoare, din familia umbeliferelor, cu flori albe dispuse în umbele Si: reg buciniș-de-apă, buciniș-de-baltă Cicuta virosa. 7 Bot; reg cucuța-de-baltă Mărăraș Oenanthe aquatica. 8 Reg; șîc cucuța-de-pădure Plantă ierboasă, din familia rubiaceelor, cu frunze ascuțite și flori albe dispuse în inflorescențe Si: Buc sămcuță Galium schultesii. 9 Bot; reg; îc cucuța-mică Pătrunjelul-câinelui Aethusa cynapium. 11 Bot; reg; îc cucuța-sălbatică Îngerea Selinum carvifolia. 13 Bot; reg; îc cucuța-mare Angelică Angelica archangelica. CUCÚTĂ cucuțae forme Plantă erbacee din familia umbeliformelor, cu rădăcina și fructele toxice, folosită în farmaceutică. 265 / prezentul indicativ: cucuțațesc / Etimologie: nesigură cf cucuia] Trs A colinda. |
GRAMATICA cuvântului Cucuța? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cucuța. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Cucuța poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cucută? Vezi cuvântul cucută desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cucută?[ cu-cu-tă ] Se pare că cuvântul cucută are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Cucuța Inţelegi mai uşor cuvântul cucuța dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe = doar n-am înnebunit ca să = doar n-am înnebunit ca să Compuse: cucută-de-apă = plantă erbacee de apă, cu flori albe dispuse în formă de umbrelă Cicuta virosa; cucută-de-pădure = plantă erbacee cu frunze ascuțite și flori albe Galium schultesii = doar n-am înnebunit ca să Compuse: cucută-de-apă = plantă erbacee de apă, cu flori albe dispuse în formă de umbrelă Cicuta virosa; cucută-de-pădure = plantă erbacee cu frunze ascuțite și flori albe Galium schultesii Cucută-de-apă Cicuta virosa = cucută-mică, regional buciniș-de-apă, buciniș-de-baltă, cucută-înveninată; cucută-de-pădure Galium schultesii = Bucovina sămcuță; cucută-mică Cicuta virosa = cucută-de-apă, regional buciniș-de-apă, buciniș-de-baltă, cucută-înveninată Cucută-de-apă Cicuta virosa = cucută-mică, regional buciniș-de-apă, buciniș-de-baltă, cucută-înveninată; cucuta-de-pădure Galium schultesii = Bucovina sămcuță; cucută-mică vezi cucută-de-apă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Cucuța |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face pe cineva mat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cucută are forma: cucúte
