 | as |
|
| Cuceritor [ cu-ce-ri-tor ] VEZI SINONIME PENTRU cuceritor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cuceritor în mai multe dicționareDefinițiile pentru cuceritor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUCERITÓR: CUCERITÓR, -OÁRE, cuceritori, -oare, substantiv masculin și forme 1. Persoană care face sau a făcut cuceriri (1). Ștefan nu-și poate împlini frumosul plan; trage numai toate oardele turcești asupra sa, comandate de falnicul cuceritor a Constantinopolii. NEGRUZZI, S. I 272. • (Adjectival) Atunci cînd Bizanțul cădea sub puterea cuceritoare a otomanilor. ODOBESCU, S. I 403. 2. (Adesea ironic) Bărbat sau femeie care încearcă să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. • (Adjectivul) Zîmbet cuceritor. • (Adverbial) [își făcu] frizura așa ca un cîrlionț să-i atîrne cuceritor pe frunte. REBREANU, R. I 111. Forme diferite ale cuvantului cuceritor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUCERITOR: CUCERITOR substantiv, adjectiv 1. substantiv, adjectiv ocupant, (învechit) supuitor, (franțuzism învechit) concherant. (cuceritor al cetății.) 2. adjectiv captivant, desfătător, fascinant, fermecător, încîntător, răpitor, seducător, (rar) subjugător, (franțuzism) șarmant, (învechit) desfătat, (figurat) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol cuceritor.) 3. adjectiv irezistibil. (Un zîmbet cuceritor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUCERITÓR: CUCERITÓR, -OÁRE, cuceritori, -oare, substantiv masculin și forme, adjectiv 1. S. m. și forme Persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri. 2. S. m. și forme Bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. 3. Adj. Care cucerește (I 2). Zâmbet cuceritor. – Cuceri + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului cuceritor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUCERITÓR: CUCERITÓR, -OÁRE, cuceritori, -oare, substantiv masculin și forme 1. Persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri. 2. Bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. ♦ (Adjectival) Care cucerește (I 2). Zâmbet cuceritor. – Cuceri + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului cuceritor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUCERITÓR: CUCERITÓR1 cuceritori m. 1) Persoană (țară, popor etc.) care a cucerit (popoare, teritorii etc.). 2) Persoană care a reușit să câștige dragostea unei persoane de sex opus. /a cuceri + sufix cuceritortor Forme diferite ale cuvantului cuceritor: cuceritori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuceritor: cuceritor, cuceritoroare a [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 272 / Plural: cuceritori, cuceritoroare / Etimologie: cuceri + -(i)tor] 1 Care cucerește (5). 2 (Fig) Care cucerește (6). 3 Care-și atrage simpatia celorlalți. Forme diferite ale cuvantului cuceritor: cuceritoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cuceritor: cuceritór, -oáre adjectiv și substantiv Care cucerește cu armele. Care te captivează (te atrage): o privire cuceritoare. Forme diferite ale cuvantului cuceritor: -oáre -bónț Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuceritor: cuceritór substantiv masculin, adjectiv masculin, plural cuceritóri; forme singular și plural cuceritoáre, genitiv dativ singular articulat cuceritoárei Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cuceritor: cuceritor m. 1. cel ce face mari cuceriri (ca Alexandru, Anibal); 2. figurat cuceritori de inimi AL. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUCERITÓR: CUCERITÓR2 cuceritoroáre (cuceritoróri, cuceritoroáre) Care cucerește; captivant. /a cuceri + sufix cuceritortor Forme diferite ale cuvantului cuceritor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cuceritor: cuceritór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural cuceritóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural cuceritoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUCERITOR' CUCERÍEcucerințăCUCERÍRECUCERÍTCUCERITÓRcuceriturăCUCÉRNICcucerniceștecucernici |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cuceritor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cuceritor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cuceritor al cetății. Un spectacol cuceritor. Un zîmbet cuceritor. CUCERITÓR1 cuceritori m. /a cuceri + sufix cuceritortor. Cuceritor, cuceritoroare a [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 272 / Plural: cuceritori, cuceritoroare / Etimologie: cuceri + -itor] 1 Care cucerește 5. Cuceritor al cetății. CUCERITÓR2 cuceritoroáre cuceritoróri, cuceritoroáre Care cucerește; captivant. /a cuceri + sufix cuceritortor. |
GRAMATICA cuvântului cuceritor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cuceritor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cuceritor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cuceritor? Vezi cuvântul cuceritor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cuceritor?[ cu-ce-ri-tor ] Se pare că cuvântul cuceritor are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cuceritor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Boala papagalilor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cuceritor are forma: cuceritóri
