 | as |
|
| Cuceri [ cu-ce-ri ] VEZI SINONIME PENTRU cuceri PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cuceri în mai multe dicționareDefinițiile pentru cuceri din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cuceri (forma la infinitiv) A cuceri conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUCERI: CUCERÍ1, cuceresc, verb IV. tranzitiv 1. A cuprinde, a ocupa, a supune (o țară, un teritoriu) cu puterea armelor,, prin forță. Turcii... năvălesc în Europa și amenință a o cuceri. BĂLCESCU, O. II 12. Traian, cucerind Dacia, o coloniză cu romani. NEGRUZZI, S. I 200. • figurat Nourii cenușii bătînd în argint cucereau, albastrul cerului și urmăreau luna albă. SADOVEANU, O. I 520. Bogăția de verdeață a livezii a cucerit zidurile, a sfărimat lemnăria. cerdacului cu totul. SADOVEANU, O. III 350. 2. A smulge prin forță, a dobîndi printr-o luptă (revoluționară) susținută; a cîștiga. Proletariatul are nevoie de partid nu numai pentru a cuceri dictatura, dar mai ales pentru a menține dictatura. REZ. HOT. I 167. 3. figurat A cîștiga, a-și atrage (simpatia, dragostea, bunăvoința cuiva). vezi subjuga. Glasul metalic, energic și totuși cald te cucerea. REBREANU, R. I 81. Te plîngi de public? Dar ce-ai făcut ca să-l cucerești? VLAHUȚĂ, O. A. 332. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cuceri: cucerí (cucerésc, cucerít), verb – 1. A cuprinde, a supune, a ocupa un teritoriu prin arme. – 2. (reflexiv) A se supune, a se preda, a omagia. – 3. (reflexiv) A se umili, a implora cu umilință. latina *conquaerĕre, în loc de conquirĕre (Pușcariu 425; Candrea-Dens., 318; REW 2155; DAR); conform prov. conquerer, limba franceza conquérir. Sensul 1 este neol., din limba franceza conquérir. Evoluția care indică sensul 2 pare normală, fără să fie necesară ipoteza unei influențe limba slavă (veche) , presupusă de Candrea-Dens. – derivat cucerit, adjectiv (umil; pios); cuceritor, adjectiv (care cucerește); cucerie, substantiv feminin (învechit, simplitate, umilință; pioșenie); cuceritură, substantiv feminin (învechit, respect nemărginit); necucerit, adjectiv (arogant); cucernic, adjectiv (respectuos; cinstit; pios); cucernicie, substantiv feminin (pioșenie, evlavie); cucernicește, adverb (evlavios). Forme diferite ale cuvantului cuceri: cucerésc cuce Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUCERI: CUCERI verb 1. a lua, a ocupa, (învechit) a cuprinde, a dobîndi, a prinde, a stăpîni. (După lupte crîncene au cuceri cetatea.) 2. a ocupa, a subjuga, a supune, (popular) a pleca, (învechit) a pobedi, a prididi, a reduce. (A cuceri multe țări; a cuceri întreaga Galie.) 3. a cîștiga, a dobîndi, a obține, a realiza, a repurta, (Transilvania) a mirui, (învechit) a purta. (A cuceri o strălucită biruință.) 4. a cîștiga, a dobîndi. (A cuceri titlul de campion.) 5. a cîștiga. (A cuceri simpatia tuturor.) 6. a atrage, a captiva, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încînta, a răpi, a seduce, a subjuga, a verb reflexiv:ăji, (figurat) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a cuceri.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUCERI: CUCERÍ2, cuceresc, verb IV. (Învechit; construit cu dativul) 1. reflexiv A se supune cu umilință, a se smeri, a se pleca, a se închina; a se ruga umilindu-se. Nu va zice lumea că o cetate s-a arătat dinaintea lui Sobieski fără a i se cuceri! ALECSANDRI, T. II 17. 2. tranzitiv A închina, a preda în semn de supunere. Măria-sa... vă face cunoscut ca să vă închinați și să-i cuceriți cetatea. NEGRUZZI, S. I 172. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuceri: cuceri2 [Atestat: CORESI, EV. 444/30 / V: cucericiri / prezentul indicativ: cuceriresc și (înv) cucer / Etimologie: moștenit din latinescul conquaero, -ire] 1 verb reflexiv: (Adesea în legătură cu a se ruga; înv) A se smeri. 2 verb reflexiv: A se ruga, umilindu-se. 3 vi (Rar) A se umili înaintea cuiva. 4-5 verb tranzitiv, reflexiv: (îvr) A (se) preda în semn de supunere. 6 verb tranzitiv: A ocupa și a supune un teritoriu cu puterea armelor. 7 verb tranzitiv: (Fig) A câștiga prin perseverență. 8 verb tranzitiv: (Fig) A-și atrage simpatia. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUCERI: CUCERÍ, cuceresc, verb IV. I. tranzitiv 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A dobândi ceva prin luptă susținută; a câștiga. 2. figurat A-și atrage simpatia, a câștiga dragostea sau bunăvoința cuiva. II. tranzitiv și reflexiv (învechit) A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. – latina *conquerire (= conquirere). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUCERI: CUCERÍ, cuceresc, verb IV. I. tranzitiv 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A doborî ceva prin luptă susținută; A câștiga. 2. figurat A-și atrage simpatia, a câștiga dragostea sau bunăvoința cuiva. II. tranzitiv și reflexiv (învechit) A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. – latina *conquerire(= conquirere). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuceri: cucerí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cucerésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cucereá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cucereáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cuceri: cucerí (a cuceri) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cucerésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cucereá; conjunctiv prezent 3 să cucereáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuceri: cuceri1 substantiv masculin plural [Atestat: N. COSTIN, L. II, 71/31 / Etimologie: bg кyкepъ] (Înv) Oameni mascați (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CUCERI: CUCERÍ verb vezi închina, pleca, preda, supune. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cuceri: cuceri verb vezi ÎNCHINA. PLECA. PREDA. SUPUNE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUCERI' cuceacucerCUCERDEAcuceréscCUCERÍCUCERÍEcucerințăCUCERÍRECUCERÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cuceri Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cuceri dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii După lupte crîncene au cuceri cetatea. A cuceri multe țări; a cuceri întreaga Galie. A cuceri o strălucită biruință. A cuceri titlul de campion. A cuceri simpatia tuturor. Spectacolul l-a cuceri. 444/30 / V: cucericiri / prezentul indicativ: cuceriresc și înv cucer / Etimologie: moștenit din latinescul conquaero, -ire] 1 verb reflexiv: Adesea în legătură cu a se ruga; înv A se smeri. După lupte crâncene au cuceri cetatea. A cuceri simpatia tuturor. Cucerí a cuceri verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cucerésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cucereá; conjunctiv prezent 3 să cucereáscă. |
GRAMATICA cuvântului cuceri? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cuceri. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cuceri poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE cuceri? Vezi cuvântul cuceri desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cuceri?[ cu-ce-ri ] Se pare că cuvântul cuceri are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cuceri |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Gros în ori la ceafă sau cu ceafa groasă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
