 | as |
|
| Cucă [ cu-că ] VEZI SINONIME PENTRU cucă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cuca în mai multe dicționareDefinițiile pentru cuca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUCĂ: CÚCĂ1, cuci, substantiv feminin (Învechit) Căciulă înaltă, împodobită cu pene de struț, pe care o purtau în semn de distincție căpeteniile turcești și domnitorii romîni în timpul ceremoniilor. Îmi vine să svîrl pe fereastră cuca și bușmachiii, așa de tare mă mir. SADOVEANU, despre P. 49. Stau grămădiți optzeci de călăreți turci, ieniceri, spahii și ciohadari împărătești, unii cu înaltă cucă, din vîrful căriia atîrna pe șalele calului o lată pană verde. ODOBESCU, S. A. 136. Figură uscată, oacheșă, purtînd în cap o cucă cu pene. BĂLCESCU, O. I 222. Dă-mi căciula Țurcănească, Ca să-ți dau cuca Domnească. TEODORESCU, P. P. 502. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cucă: 2) cúcă forme, plural ĭ (în turcă [despre persoană] koka, kuka, căcĭulă de pîslă ornată cu pene pe care o purtaŭ șefiĭ ĭenicerilor, rudă cu limba română glugă, cucuĭ, cuculion ș. a. din răd. cuc, coc, gog). Căcĭulă înaltă de blană neagră acoperită cu catifea aurie și ornată cu pene de struț pe care sultanu o dăruĭa domnuluĭ la suirea pe tron. (Era o podoabă proprie ĭenicerilor. Ca insignă domnească a durat pînă la 1832, cînd a fost înlocuită cu fesu). vezi cabaniță, gugĭuman, ișlic. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cucă4: cucă4 substantiv feminin [Atestat: CANTEMIR, ap. ȘIO / Etimologie: tc kuka] 1 Căciulă mare, împodobită cu pene de struț, purtată la ceremonii de către aga ienicerilor sau de către solaci. 2 Căciulă înaltă în formă de piramidă, împodobită cu pene de struț și îmbrăcată pe dinafară cu catifea aurie, trimisă de sultan domnitorilor români la urcarea pe tron și purtată de aceștia la ocazii festive și la parade. 3 (Înv) Autoritate supremă. 4 (Înv) Stăpânire. 5 (Reg; fig) Cap. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cucă: cucă2 substantiv feminin [Atestat: I. IONESCU, M. 86 / Plural: cucauce / Etimologie: bg кyкa, srb kuka] 1 (Reg) Măciucă cu cârlig, cu care se lovește în cap morunul pescuit. 2 Instrument cu care se pescuiește pe terenurile inundabile, compus din două lemne îndoite în formă de arcuri și legate cruciș. 3 (Reg) Parte a războiului de țesut nedefinită mai îndeaproape. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru cucă4: cúcă4, cúci, substantiv feminin (regional) loc ridicat, deal înalt și izolat, vârf de deal; colină, bâtcă, bobâlnău, bubă, bulz, cioacă, cobză, curcubetă, dâlmă, dâmb, geană, gâlmă, glănui, glomilă, gomârdoi, grui, holm, hulă, monic, motâlvă, movilă, tâlvă, titvă, țigmău, tâlfă, țuțui, guguleu, țuclău. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cucă: cucă forme căciulă înaltă și piramidală, împodobită cu pene de struț și îmbrăcată pe dinafară cu catifea aurie, pe care Sultanul o dăruia Domnului la urcarea-i pe tron (la Turci cuca era o podoabă proprie ienicerilor); Mihaiu primi dela solul Sultanului sabia și cuca pe care o puse pe cap BĂLC. [în turcă KOKA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cucă: cúcă (cúci), substantiv feminin – 1. Vechi chipiu militar turcesc, cu panaș din pene de struț, propriu ofițerilor superiori. – 2. Bonetă de catifea cu pene de struț, pe care sultanul obișnuia s-o dăruiască domnitorilor Munteniei și Moldovei, cînd îi investea. limba turcă (per.) kuka (Șeineanu, II, 147; Lokotsch 1229). Forme diferite ale cuvantului cuca: cúci Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cucă: cúcă (cúci), substantiv feminin – Horn de cămin. limba bulgară kuk (DAR). Trebuie să fie cuvînt identic cu cuc, substantiv neutru (extremitatea inferioară a burlanului și a conductelor în general), conform Cihac, II, 85; și cu cuc, substantiv masculin (mască, paiață care colindă casele în timpul sărbătorilor de Carnaval). Forme diferite ale cuvantului cuca: cúci Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cucă: cucă3 substantiv feminin [Atestat: FI XIV, 102 / Etimologie: bg кyкy cf cuc3] (Reg) 1 Coș colector la casele țărănești. 2 Deschizătură din acoperișul casei care servește la ieșirea fumului din pod și la iluminat. 3 Zid rotund deasupra coșului de fum, aflat în pod. 4 (Reg; pex) Sobă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru cucă: cúcă1, cúci, substantiv feminin (regional) 1. măciucă cu cârlig cu care se lovește în cap morunul prins la cârlige. 2. instrument de pescuit alcătuit dintr-o plasă pe două inele puse cruciș; capcană, gaie, năpastă. 3. (regional) o parte a războiului de țesut. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru cucă: cúcă3, cúci, substantiv feminin (învechit) 1. căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene de struț, pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor. 2. autoritate supremă, stăpânire domnească. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUCĂ: CÚCĂ1, cuci, substantiv feminin Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor. – Din limba turcă kuka. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUCĂ: CÚCĂ1, cuci, substantiv feminin Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnii români în timpul ceremoniilor. – Din limba turcă kuka. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cucă5: cucă5 substantiv feminin [Atestat: H IX, 3 / Plural: cuca5uce, cuca5uci / Etimologie: nct] (Reg) 1 Loc ridicat și izolat. 2 Deal înalt. 3 Vârf de deal mai ridicat decât locul din juridic 4 (Spc) Vârf de munte defrișat. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cucă: cúcă (cúci), substantiv feminin – 1. Cîrlig. – 2. Năvod pătrat. limba bulgară, limba sârbă kuka (DAR). Cuvînt care circulă în bazinul Dunării. Forme diferite ale cuvantului cuca: cúci Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru cucă: cúcă2, cúci, substantiv feminin (regional) coșul colector la casele țărănești; deschizătură în acoperiș prin care iese fumul. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cucă: cucă forme coșul de fum al unei case țărănești (peste Olt). [conform dialect cucă, deal izolat ( vezi cucuiu)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CUCA: CUCA 1. comerț în jud. Argeș; 2.823 locuțiune (1991). 2. comerț în jud. Galați; 2.696 locuțiune (1991). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUCĂ: CÚCĂ2, cuci, substantiv feminin (Rar) Femela cucului. Cîntă cuca cea bătrînă. MARIAN, O. I 42. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cucă: cúcă (femela cucului, căciulă, deal) (regional) substantiv feminin, genitiv dativ articulat cúcii; plural cuci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUCĂ: CÚCĂ3, cuci, substantiv feminin (regional) Deal înalt și izolat; vârf de deal. – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUCĂ: CÚCĂ3, cuci, substantiv feminin (regional) Deal înalt și izolat; vârf de deal. – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cucă: cúcă (femela cucului, căciulă, deal) substantiv feminin, genitiv dativ articulat cúcii; plural cuci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuca: cuca vi [Atestat: HODOȘ, C. 93 / prezentul indicativ: cuc / Etimologie: cuc1] (despre cuc) A cânta. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUCĂ: CÚCĂ2, cuci, substantiv feminin (Rar) Femela cucului (1). – Cuc + sufix -ă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUCĂ: CÚCĂ2, cuci, substantiv feminin (Rar) Femela cucului (1). – De la cuc. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUCĂ: CUCĂ substantiv (PESCUIT) (regional) capcană, gaie, năpastă. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cucă: 1) cucă forme, plural e (despre cuc). Femela cuculuĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUCĂ: CÚCĂ cucaci forme rar Femela cucului. /Din cuc Forme diferite ale cuvantului cuca: cucaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CUCĂ: CÚCĂ substantiv verbal năpastă, prostovol. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cucă: cucă substantiv verbal PROSTOVOL. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUCA' cubúrCUBURÉLCUCCUC-ARMENÉSCCÚCĂCUCĂÍcucăirecucăitcucăitor |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cucă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cucă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 86 / Plural: cucăuce / Etimologie: bg кyкa, srb kuka] 1 Reg Măciucă cu cârlig, cu care se lovește în cap morunul pescuit. Cucă5 substantiv feminin [Atestat: H IX, 3 / Plural: cucăuce, cucăuci / Etimologie: nct] Reg 1 Loc ridicat și izolat. CÚCĂ cucăci forme rar Femela cucului. |
GRAMATICA cuvântului cucă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cucă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cucă poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cucă? Vezi cuvântul cucă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cucă?[ cu-că ] Se pare că cuvântul cucă are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cucă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i veni sufletul la loc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cucă are forma: cuci
