|
Ctitor [ cti-tor ] VEZI SINONIME PENTRU ctitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ctitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru ctitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CTITOR: CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, substantiv masculin și forme Persoană care suportă (sau contribuie la) cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau mănăstiri; fondator de biserici sau de mănăstiri; prin extensie întemeietor al unei instituții, organizații, asociații etc. Ctitori de așezăminte. EMINESCU, O. I 150. Radu Racoviță vel-logofăt, cu a hă soție Maria, ctitori. NEGRUZZI, S. I 314. – Variantă: (regional) títor, -ă (SLAVICI, N. I 49) substantiv masculin și forme Forme diferite ale cuvantului ctitor: ctitor-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ctitor: ctítor (ctítori), substantiv masculin – Fondator, persoană care construiește și înzestrează o biserică. – 2. Fondator, organizator. – 3. (Transilvania și Muntenia) Econom, curator al unei biserici. – 4. (Transilvania, învechit) Tutore. greacă ϰτίτωρ, în parte prin intermediul limba slavă (veche) ktitorĭ, conform Vasmer, greacă, 65 și 85. – derivat ctitoră, substantiv feminin (fondatoare); ctitori, verb (a funda); ctitorie, substantiv feminin (fondare); ctitoricesc, adjectiv (de fondare); ctitornicie, substantiv feminin (fundație; pisanie). Forme diferite ale cuvantului ctitor: ctítori Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ctitor: ctitor, ctitoră substantiv masculin și feminin [Atestat: (a. 1610) GCR I, 44 / V: (înv) tictitor, ctitortur / Plural: ctitorri, ctitorre / Etimologie: vsl ктитopъ] 1 Persoană care suportă sau contribuie, în parte, la cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea cu odoare a unei biserici sau mănăstiri Si: fundator. 2 (Trs; Mun; imp) Epitrop. 3 (Trs; îf titor) Tutore. 4 (Reg; îf titor) Ziua următoare celei onomastice. 5 (Pex) Fondator al unei asociații, instituții etc. Forme diferite ale cuvantului ctitor: ctitoră Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CTITOR: CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, substantiv masculin și forme Persoană care suportă în total sau în parte cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau a unei mănăstiri; prin extensie fondator al unei instituții, asociații etc. – Din limba slavă (veche) ktitorŭ. Forme diferite ale cuvantului ctitor: ctitor-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CTITOR: CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, substantiv masculin și forme Persoană care ctitorește o biserică sau o mănăstire; prin extensie fondator al unei instituții, asociații etc. – Din limba slavă (veche) ktitorŭ. Forme diferite ale cuvantului ctitor: ctitor-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CTITOR: CTÍTOR ctitori m. 1) Persoană care suportă cheltuielile pentru ridicarea unui locaș sfânt. 2) figurat Fondator al unei instituții, asociații. /<sl. ktitoru Forme diferite ale cuvantului ctitor: ctitori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ctitor: ctítor m. (vechea slavă limba rusă ktitorŭ, despre mgr. ktitor, despre ktizo, fundez). Vechĭ. Fundator, întemeĭetor. Muntenia Transilvania Epitrop de biserică. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CTITOR: CTITOR substantiv fondator, întemeietor, (învechit) așezător, (învechit figurat) urzitor. (ctitor al unui așezămînt.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ctitor: ctitor m. 1. întemeietor de locașe sfinte; 2. epitrop de biserică. [greacă mod.]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ctitor: ctítor substantiv masculin, plural ctítori Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ctitor: ctítor substantiv masculin, plural ctítori Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CTITOR' CTESIFONCteziaCteziphoncấțiCTÍTORctítorăCTITOREÁSĂctitorescCTITORÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CTITOR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ctitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ctitor, ctitoră substantiv masculin și feminin [Atestat: a. 1610 GCR I, 44 / V: înv tictitor, ctitortur / Plural: ctitorri, ctitorre / Etimologie: vsl ктитopъ] 1 Persoană care suportă sau contribuie, în parte, la cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea cu odoare a unei biserici sau mănăstiri Si: fundator. CTÍTOR ctitori m. Ctitor al unui așezămînt. |
GRAMATICA cuvântului CTITOR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ctitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CTITOR poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ctitor? Vezi cuvântul ctitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ctitor?[ cti-tor ] Se pare că cuvântul ctitor are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CTITOR |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Carne din carnea cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|