 | as |
|
| Cruce [ cru-ce ] VEZI SINONIME PENTRU cruce PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cruce în mai multe dicționareDefinițiile pentru cruce din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CRUCE: CRÚCE, cruci, substantiv feminin 1. Obiect de lemn, de piatră, de metal etc., format din două bucăți așezate perpendicular și simetric una peste alta, constituind simbolul credinței creștine. Noile tractoare înmormîntează fără cruci subt brazdă O lume putredă ce moare. BENIUC, vezi 135. Face... o cruce și o înfige în pămînt. CREANGĂ, P. 48. Două lemne-ncălecate Stau la capu-ți după moarte (Crucea). ȘEZ. XIII 19. • (În vechiul regim obiectul servea în armată, în fața instanțelor de judecată etc. pentru a depune un jurămînt) Dar pot spune cu mîna pe cruce. REBREANU, R. I 14. Cînd gîndesc că ieri, nu mai departe, luă crucea și jură pe sănătatea lui! NEGRUZZI, S. I 51. • Expresia: A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a considera ca mort, lichidat. De prieteni m-am cotorosit, petrecerilor le-am pus cruce. M. I. CARAGIALE, C. 92. Cruce de aur (cu noi) în casă! invocație făcută de oamenii superstițioși, care cred că prin aceasta se pun la adăpost cînd se pomenește numele diavolului. Sîntem patru fete de împărat, pe cari ne-au luat patru draci, – cruce de aur în casă! SBIERA, P. 149. N-am crezut că am a face cu dracul.- Ferească dumnezeu, cucoane; cruce de aur cu noi în casă! CREANGĂ, P. 160. (Mai ales ironic) A fi cu crucea în sîn = a fi evlavios; a face pe evlaviosul. 2. Figură sau desen (în general astăzi nemaifolosită) reprezentînd o cruce (1) și avînd diferite semnificații: într-o listă de nume personale arată că numele însemnat astfel reprezintă un om decedat, în calendar marchează o zi de sărbătoare creștină etc. Este... sărbătoare mare și cu cruce? CONTEMPORANUL, III 554. Îmi arată lista, însemnată cu cruci de sus pînă jos. GHICA, S. 427. Cruce roșie = cruce de culoare roșie, desenată, brodată sau aplicată pe un fond alb și indicînd în război neutralitatea spitalelor, trenurilor și avioanelor sanitare, ambulanțelor etc.; organizație internațională pentru ajutorarea răniților și bolnavilor (în timp de război) și pentru popularizarea cunoștințelor de prim-ajutor medical. 3. Simbol al ritului creștin, abstract sau concretizat printr-un gest făcut cu degetele la frunte, la umeri și pe piept. Se ridică-n două rînduri Și domol își face cruce. TOPÎRCEANU, B. 20. Moraru-și face cruce Privind în urma mea. COȘBUC, P. I 60. Cum auziră sătenii, începură să-și facă cruce și să-și scuipe în sîn de frică. ISPIRESCU, L. 138. Se temeau [dracii] de turbincă... mai rău decît de sfînta cruce. CREANGĂ, P. 310. • (În imprecații) Se schimbă ades, ca să înșele mai lesne, ucigă-l crucea. ALECSANDRI, T. 61. Bată-mi-te crucea, drac! Cum te-oi prinde, te dezbrac. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 466. • Frate de cruce = prieten bun, nedespărțit. Din prietenia asta a noastră ne legasem frați de cruce. SADOVEANU, N. forme 36. Făt-Frumos ți-i frate de cruce. EMINESCU, N. 13. Frați de cruce se prindea Și-mpreună voinicea. ALECSANDRI, P. P. Frăție de cruce = prietenie, tovărășie strînsă. Om lega frăție de cruce pe cît om fi ș-om mai. trăi. EMINESCU, N. 7. ♦ Compus: ucigă-l crucea = diavolul. 4. Religia, confesiunea creștină, creștinism. Pentru-a crucii biruință se mișcară rîuri-rîuri. EMINESCU, O. I 146. (În jurăminte) Cînd aș fi Por-împărat, pe crucea mea că te-aș lua giupîneasă-n casă. ALECSANDRI, T. 897. (Prin metaforă) Nu trage armata cruce-n cruce... Cine sîntem noi și cine sînt ei? Tot oameni săraci, feciori de gospodari. DUMITRIU, N. 11. Se va bate crucea dreaptă cu crucea dreaptă. ȘEZ. III 97. Ziua crucii = numele unei sărbători creștine.5. (Intră în componența numelor a diverse insigne, medalii, decorații) Calică-i era haina, dar strălucea pe ea Și Crucea Sfîntul Gheorghe, și-a Romîniei Stea. ALECSANDRI, P. A. 210. 6. Nume care se dă la diverse obiecte sau părți ale unor obiecte formate din două lemne, două scînduri, două bețe sau lațuri încrucișate. Cruci dalbe de ferestre. TEODORESCU, P. P. 40. Se duse cu ea [cu vaca] acasă, o legă de crucea unei ferești. ȘEZ. IX 50. • (tehnică) Cruce cardanică = dispozitiv mecanic de asamblare prin articulare, permițînd transmiterea mișcării circulare între doi arbori care pot forma între ei un unghi oarecare. Crucea căruței = bucată de lemn pusă de-a curmezișul în proțap. Ptru! ciii!... sai binișor pe ici, pe crucea căruței. CREANGĂ, P. 123. (Popular) Crucea spinării = os de formă triunghiulară format- din cinci vertebre, care continuă șira spinării. Crucea amiezii = punct pe bolta cerească unde se află soarele la amiază. Soarele scăpase din crucea amiezii; pe lanurile de grîie verzi, pe fînețele de iarbă tînără, plutea o pace de lumină. SADOVEANU, O. IV 76. • locuțiune adjectiv și adverb În cruce = (așezat) cruciș, încrucișat. Sfîrșindu-și cuvîntarea cu brațele în cruce, A lanțurilor sale verigi le scutură Ș-o palidă zîmbire pe buze-i flutură. MACEDONSKI, O. I 253. • Expresia: E cruce amiazăzi sau soarele e în cruci sau,(în) cruce (amiazăzi) = e la amiază, e ora 12 din zi. Se bagă în tăul cel de lapte dulce și se scaldă cîndu-i cruce amiazăzi. RETEGANUL, P. V 61. Cînd va fi soarele cruce amiazăzi, atuncea te răpede iute. SBIERA, P. 25. La amiazi, cînd va fi soarele în cruci, să înalțe o prăjină. ISPIRESCU, L. 127. Pîndind tocmai cînd era soarele în cruce... se răpede ca prin foc să ia trei smicele de măr dulce. CREANGĂ, P. 273. În crucea (sau, rar, crucile) nopții =la miezul nopții. Se întîmplă cîteodată, în crucile nopții, de curg neguri pe Prut. SADOVEANU, forme J. 429. Cunoștea cloșca cu pui și mișcările ei în crucea nopții. SADOVEANU, P. M. 148. Cînd stai d-ta în crucea nopții cu bufnițele. HOGAȘ, DR. II 59. ♦ (Adverbial) Cruciș. Cu brațele albe pe piept puse cruce. EMINESCU, O. I 36. • Expresia: A se pune cruce = a se împotrivi unei acțiuni, a se pune de-a curmezișul spre a o zădărnici. ♦ Instrument de tortură în antichitate, pe care osînditul îl purta adesea în spinare pînă la locul execuției și pe care era apoi pironit cu cuie. • Expresia: A-și purta crucea = a îndura o suferință mare. 7. Numele popular al constelației lebedei, formată din cinci stele așezate cruciș. 8. (Adesea la plural ) Loc unde se întretaie două sau mai multe drumuri; răscruce, răspîntie. Era aici, unde se lăsa în vale capul satului, o cruce de drumuri. DUMITRIU, N. 86. Șovăi, în crucea drumurilor, dacă s-o ia spre Crîngașu sau spre casă. CAMILAR. TEM. 29. Zîmbeau toate rudele și toți prietinii lui Matei Dumbravă, la cruci de drumuri, sub streșina porților, pe prispele caselor. SADOVEANU, O. IV 387. Cum stăm pe trunchiul de fag răzimat, Lenos, avînd capul pe spate lăsat, Priveam într-un loc la o cruce de străzi. COȘBUC, P. II 204. ♦ Expresia: A da cu crucea, peste cineva = a întîlni pe cineva din întîmplare, pe neașteptate. Merge ea... prin codru... și pe-o tihăraie dă cu crucea peste lup. CREANGĂ, P. 30. A i se face (sau a-i fi cuiva) calea cruce (sau cruci) = a se deschide înaintea cuiva o răspîntie; figurat a se ivi piedici înaintea cuiva. Merseră... pînă ce li se făcu calea cruci, aici se opriră. ISPIRESCU, L. 220. Dacă mergi Și nu mă duci, Facă-ți-se drumul cruci. BIBICESCU, P. P. 131. De mit m-aș duce, duce, Calea mi se face cruce. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 211. A i se face (cuiva) calea cruce (cu cineva) = a-i ieși cuiva cineva în cale, a se încrucișa drumurile mai multor persoane. (Despre vehicule cu orar fix) A face cruce = a se întîlni într-o stație, venind din direcții diferite. Trenul nostru face cruce la Teiuș. 9. (învechit) Echipă compusă din doi pînă la patru soldați, pedestrași sau călărași, care erau obligați să plătească căpeteniilor, în mod solidar, o anumită cotă de impozite. Toate puterile pămîntene, și roșiorii și ferentarii... și toate crucile de pedestrași. ODOBESCU, S. A. [Dorobanții] erau în număr de 5000 cruci, sau 10000 oameni, și alcătuiau pedestrimea cea grea a țării. BĂLCESCU, O. I 13. 10. Expresia: Cruce de voinic = bărbat în toată puterea, voinic. Dar nici nu știau ele, fetele din sat, ce cruce de voinic era Bodea. AGÎRBICEANU, S. P. 19. Fruntea flăcăilor totuși era Nicolaie Dragoș, fratele învățătorului, o cruce de voinic, cu mustăcioara pana corbului, înalt și spătos, deștept, și harnic cît patru. REBREANU, R. I 130. Ăștia să fie cruci de voinic? ei să ție potera în loc? DELAVRANCEA, S. 171. Se rușină singur de sine, cum de să se arate el, cruce de voinic, așa puțin la inimă. ISPIRESCU, L. 388. II. Compus: crucea-pămîntului = plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe sau roze (Heracleum Sphondylium); brînca-ursului. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cruce: crúce (crúci), substantiv feminin – 1. Obiect format din două bucăți de lemn, piatră etc. puse perpendicular una peste alta, constituind simbolul credinței creștine. – 2. Semnul crucii. – 3. Crucifix. – 4. (Rar) La cărțile de joc, treflă. – 5. Steag al unei oști creștine. – 6. Companie, breaslă. – 7. Diademă în formă de cruce purtată de mirese la ceremonia de nuntă. – 8. Răscruce, răspîntie. – 9. Miez de nucă. – 10. Nume dat mai multor plante cu flori în formă de cruce: Galium cruciata; Paris quadrifolia etc. – 11. Nume dat diferitelor obiecte în formă de cruce: orcic, bîrnă transversală, transept, căprior, traversă, grindă longitudinală, cap de cruce, spiță, diblu, braț. – Mr. c(ă)ruță, megl. cruță. latina crŭcem (Pușcariu 416; Candrea-Dens., 411; REW 2348; DAR); conform albaneză krük (Meyer 207; Philippide, II, 639), italiana croce, prov. crotz, limba franceza croix, spaniolă, portugheză cruz. Este cuvînt de uz general (ALR, I, 300). – derivat cruciuliță, substantiv feminin (crucifix; medalion; nume dat mai multor plante cruciforme); cruci, verb (a răstigni; a încrucișa, a amesteca două rase de animale; a blasfemia; reflexiv, a-și face semnul crucii, a se închina; a se minuna, a fi surprins), pentru al cărui al doilea sens conform corci; încruci, verb (a încrucișa; a-și face cruce); crucelnic, substantiv neutru (piesă la războiul de țesut; vîrtelniță); crucer, substantiv masculin (centimă dintr-un florin austriac), de la cruce după modelul lui Kreuzer, conform creițar; crucer, substantiv masculin (monedă), formație artificială din secolul XVIII; descruci, verb (a descompune elementele unei cruci, a desface); răscruce, substantiv feminin (răspîntie; cruce a căruței; cruce a vîrtelniței); cruciș, adverb (pieziș, oblic; în formă de cruce); încrucișat, substantiv neutru (răscruce; cruce de vîrtelniță); încrucișa, verb (a pune în formă de cruce; a amesteca animale de rase diferite; reflexiv, a-și tăia drumul, a se întretăia; reflexiv, a-și face cruce; reflexiv, a se uita cruciș); încrucișetură, substantiv feminin (răspîntie, răscruce); descrucișa, verb (a desface ce era încrucișat); crucișetor, substantiv neutru, format după limba franceza croiseur. – derivat neol. cruciadă, substantiv feminin, din limba franceza croisade; cruciat, substantiv masculin, conform italiana crociato; crucifica, verb, din latina crucificare, secolul XIX; crucifix, substantiv neutru, din limba franceza ; cruciform, adjectiv, din limba franceza Forme diferite ale cuvantului cruce: crúci Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CRUCE: CRUCE s. 1. troiță, (Transilvania și Banat) rugă. (O cruce la margine de drum.) 2. cercevea. (cruce la o fereastră.) 3. (tehnic) (regional) strup, strupalnic. (cruce la ham.) 4. (tehnic) răscruce. (De cruce căruței se prind șleaurile.) 5. (tehnic) ceatlău, (regional) flîntar, măgăriță, răscol, scară, (Moldova, Transilvania și Banat) feleherț, (Moldova și Transilvania) spiță, (Transilvania) tecărău. (cruce la car sau căruță.) 6. (tehnic) crucea dinainte = (regional) cîntar, cumpănă, lambă, răscruce, scară. (cruce la car sau căruță.); crucea dinapoi = (regional) brăcinar, brănișor, coardă, iuhă, lehă, splină. (cruce la car sau căruță.) 7. (tehnic) (regional) bot, botniță, hobot, obăd, opleniță. (cruce la sanie.) 8. (tehnic) bulfeu, spetează, stinghie, (popular) scăiuș, (Transilvania, Banat și Olt.) fiulare, (Olt.) jiglă, (prin Moldova) lopățică, (Banat) remeneacă, (Transilvania) scîndurică. (cruce la jug.) 9. (tehnic) aripă, spetează, (regional) crucișă, cumpănă, fofelniță, răscruce. (cruce la vîrtelniță.) 10. (botanică) crucea-pămîntului (Heracleum sphondylium) = brînca-ursului, (învechit și regional) sclipeț, (regional) laba-ursului, talpa-ursului. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CRUCE: CRÚCE crucei forme 1) (în antichitate) Instrument de tortură, pe care erau pironiți osândiții la moarte. Hristos a murit pe cruce. 2) Obiect de cult, făcut din două bucăți de lemn, din piatră sau din metal așezate perpendicular una peste alta, constituind simbolul creștinismului. 3) Simbol al creștinismului, constând dintr-un gest făcut cu degetele mâinii drepte, care este dusă de la frunte la piept și de la un umăr la altul. • Fă-ți cruce! dă-ți seama ce spui! 4) vezi RĂSCRUCE. 5) Obiect în formă de cruce folosit în unele mecanisme. cruceea căruței. 6) (la cărțile de joc) Semn distinctiv având forma unei frunze de trifoi; treflă. Damă de cruce. [G.-D. crucii] /<lat. crux, crucecis Forme diferite ale cuvantului cruce: crucei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CRUCE: CRUCE substantiv I. 1. Cruce, Năstásie (Sur. IV). 2. Pren, cu suf -an, ca Drăgan < Dragu; Crucian fiul lui Drăghici, mold. (Sd VII 61); Crucean (16 A IV 93; 17 A III 143); – Ioniță, zis și Cruceriul (Tec I); – fiul lui Petrică, mold. (Sd VIII 323); – D-tru (Sur IV); nume unic, 1676 (BCI VII 8); Crucian pren. ard. (Viciu). 3. Cruciță (Moț:). 4. Crucieru, Păun (Sd XXII 147); Cu afer. prob.: Ruceri, Ilie (17 B IV 329). 5. Cruciatu pren. în Loviștea (BG vol. LIV 159). vezi Clucer 2. (Partea II-a). slava termen bisericesc Kръстов-день: «ziua crucii». 1. Cărstov boier (17 B III 32). 2. Cîrs- tov, olt. (AO V 29). 3. Cîrștov al Radului (17 B IV 83), prenume. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CRUCE: CRÚCE substantiv verbal creștinism, ghindă, intersecție, încrucișare, întretăiere, jumătate, lambă, răscruce, răspântie, spatie, treflă, vătrai. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cruce: cruce substantiv verbal CREȘTINISM. GHINDĂ. INTERSECȚIE. ÎNCRUCIȘARE. ÎNTRETĂIERE. JUMĂTATE. LAMBĂ. RĂSCRUCE. RĂSPÎNTIE. SPATIE. TREFLĂ. VĂTRAI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cruce: crúce substantiv feminin, genitiv dativ articulat crúcii; plural cruci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cruce: crúce substantiv feminin, genitiv dativ articulat crúcii; plural cruci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru cruce: cruce, cruci substantiv feminin sifilis. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CRUCE' cấrțăcrthcấrtițăcrubăCRÚCECRÚCEACRUCEA-PÂINIICRUCEA-PĂMÂNTULUIcrucea-pămîntului |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cruce Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cruce dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O cruce la margine de drum. Cruce la o fereastră. Cruce la ham. De cruce căruței se prind șleaurile. Cruce la car sau căruță. Cruce la car sau căruță. Cruce la car sau căruță. Cruce la sanie. Cruce la jug. Cruce la vîrtelniță. Cruce la o fereastră. Cruce la ham. De cruce căruței se prind șleaurile. Cruce la car sau căruță. Cruce la car sau căruță. Cruce la car sau căruță. Cruce la sanie. CRÚCE crucei forme 1 în antichitate Instrument de tortură, pe care erau pironiți osândiții la moarte. Hristos a murit pe cruce. • Fă-ți cruce! dă-ți seama ce spui! 4 vezi RĂSCRUCE. Cruceea căruței. Damă de cruce. Crux, crucecis. |
GRAMATICA cuvântului cruce? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cruce. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cruce poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE cruce? Vezi cuvântul cruce desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cruce?[ cru-ce ] Se pare că cuvântul cruce are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cruce Inţelegi mai uşor cuvântul cruce dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A pune cruce cuiva sau la ceva = a considera ca mort, lichidat Mai ales ironic A fi cu crucea în sîn = a fi evlavios; a face pe evlaviosul Cruce roșie = cruce de culoare roșie, desenată, brodată sau aplicată pe un fond alb și indicînd în război neutralitatea spitalelor, trenurilor și avioanelor sanitare, ambulanțelor etc Frate de cruce = prieten bun, nedespărțit Frăție de cruce = prietenie, tovărășie strînsă ♦ Compus: ucigă-l crucea = diavolul Ziua crucii = numele unei sărbători creștine tehnică Cruce cardanică = dispozitiv mecanic de asamblare prin articulare, permițînd transmiterea mișcării circulare între doi arbori care pot forma între ei un unghi oarecare Crucea căruței = bucată de lemn pusă de-a curmezișul în proțap Popular Crucea spinării = os de formă triunghiulară format- din cinci vertebre, care continuă șira spinării Crucea amiezii = punct pe bolta cerească unde se află soarele la amiază locuțiune adjectiv și adverb În cruce = așezat cruciș, încrucișat E cruce amiazăzi sau soarele e în cruci sau,în cruce amiazăzi = e la amiază, e ora 12 din zi A se pune cruce = a se împotrivi unei acțiuni, a se pune de-a curmezișul spre a o zădărnici A-și purta crucea = a îndura o suferință mare ♦ Expresia: A da cu crucea, peste cineva = a întîlni pe cineva din întîmplare, pe neașteptate A i se face sau a-i fi cuiva calea cruce sau cruci = a se deschide înaintea cuiva o răspîntie; figurat a se ivi piedici înaintea cuiva A i se face cuiva calea cruce cu cineva = a-i ieși cuiva cineva în cale, a se încrucișa drumurile mai multor persoane Despre vehicule cu orar fix A face cruce = a se întîlni într-o stație, venind din direcții diferite Expresia: Cruce de voinic = bărbat în toată puterea, voinic Compus: crucea-pămîntului = plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe sau roze Heracleum Sphondylium; brînca-ursului Tehnic crucea dinainte = regional cîntar, cumpănă, lambă, răscruce, scară ; crucea dinapoi = regional brăcinar, brănișor, coardă, iuhă, lehă, splină Botanică crucea-pămîntului Heracleum sphondylium = brînca-ursului, învechit și regional sclipeț, regional laba-ursului, talpa-ursului Tehnic crucea dinainte = regional cântar, cumpănă, lambă, răscruce, scară ; crucea dinapoi = regional brăcinar, brănișor, coardă, iuhă, lehă, splină Botanică crucea-pământului Heracleum sphondylium = brânca-ursului, învechit și regional sclipeț, regional laba-ursului, talpa-ursului; crucea-voinicului Hepatica transsilvanica = trei-răi |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cruce |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nu se îngrașă porcul la ignat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
Ce inseamna? 
La plural substantivul cruce are forma: cruci
