 | as |
|
| Cronograf [ cro-no-graf ] VEZI SINONIME PENTRU cronograf PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cronograf în mai multe dicționareDefinițiile pentru cronograf din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru cronograf: cronográf, cronografe substantiv neutru Scriere cu caracter popular care prezintă o sinteză a istoriei generale, alcătuită pe baza izvoarelor istorice combinate cu legende biblice și populare. • Cronograful Țării Românești, croncă scrisă între 1814 și 1824 de Dionisie Ecleziarhul, călugăr și ecleziarh al Episcopiei Râmnicului, apoi dascăl de slovenie la Craiova. Cronograful continuă cronica lui Mihai Cantacuzino, Istoria Țării Românești (Viena, 1806), și poveștește evenimentele istorice petrecute între 1764 și 1819, reprezentând cel mai bogat izvor istoric pentru perioada anterioară revoluției lui Tudor Vladimirescu. Cronograful a fost tipărit pentru prima oară de C.S. Nicolăescu-Plopșor în 1934 la tipografia episcopiei din R.-Vâlcea, ediție îngrjită de Ion despre Lecca. [Variante hronográf substantiv neutru] – Din greacă hronografos. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CRONOGRAF: CRONOGRÁF2, cronografe, substantiv neutru Aparat automat de- precizie, prevăzut cu un mecanism de ceasornic, care înregistrează începutul și sfîrșitul unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare; se folosește în fizică, artilerie, aviație, sport etc. Cronograful servește la calcularea vitezei unui proiecții. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cronograf: cronográf2 sn [Atestat: IOANOVICI, tehnică 357 / Plural: cronografe / Etimologie: franceza chronographe] 1 Aparat automat, care înregistrează începutul și sfârșitul unui fenomen sau unei acțiuni, folosit în fizică, aviație etc. 2 Instrument pentru verificarea funcționării ceasornicelor și a cronometrelor. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CRONOGRAF: CRONOGRÁF I. substantiv masculin autor de cronici (1). II. substantiv neutru 1. scriere populară reprezentând un fel de sinteză a istoriei generale. 2. instrument înregistrator al timpului. • instrument folosit pentru verificarea funcționării ceasornicelor și a cronometrelor. (< limba franceza chronographe) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CRONOGRAF: CRONOGRÁF2, cronografe, substantiv neutru Aparat automat de precizie, prevăzut cu un mecanism de ceasornic, care înregistrează începutul și sfârșitul unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare, folosit în fizică, în aviație, în sport etc. – Din limba franceza chronographe. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CRONOGRAF: CRONOGRÁF2, cronografe, substantiv neutru Aparat automat de precizie, prevăzut cu un mecanism de ceasornic, care înregistrează începutul și sfârșitul unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare, folosit în fizică, în aviație, în sport etc. – Din limba franceza chronographe. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cronograf: cronográf1 [Atestat: IORGA, L. II, 568 / V: (înv) hrocronograf / Plural: cronografi sm, cronografe sn / Etimologie: franceza chronographe] 1 substantiv masculin (Înv) Cronicar (1). 2 sn Scriere cu caracter popular reprezentând o sinteză a istoriei generale, bazată pe izvoare istorice combinate cu legende biblice și populare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CRONOGRAF: CRONOGRÁF1, cronografe, substantiv neutru Scriere cu caracter popular care reprezintă o sinteză a istoriei generale, alcătuită pe baza izvoarelor istorice combinate cu legende biblice și populare. Cronograful lui Moxa. [Variante: hronográf substantiv neutru] – Din limba neogreacă hronográfos. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CRONOGRAF: CRONOGRÁF1, cronografe, substantiv neutru Scriere cu caracter popular care reprezintă o sinteză a istoriei generale, alcătuită pe baza izvoarelor istorice combinate cu legende biblice și populare. Cronograful lui Moxa. [Variante: hronográf substantiv neutru] – Din limba neogreacă hronográfos. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CRONOGRAF: CRONOGRÁF1, cronografe, substantiv neutru Scriere cu caracter popular, care reprezintă o sinteză a istoriei generale, alcătuită pe baza izvoarelor istorice combinate cu legende biblice și cu legende populare. Cronograful lui Moxa. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CRONOGRAF: CRONOGRÁF2 substantiv neutru Instrument înregistrator al timpului. ♦ Instrument folosit la verificarea funcționării ceasornicelor și a cronometrelor. [< limba franceza chronographe, conform greacă chronos – timp, graphein – a scrie]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CRONOGRAF: CRONOGRÁF2 cronografe n. 1) Aparat înregistrator al timpului folosit în fizică, aviație, sport etc. 2) Aparat pentru verificarea funcționării ceasornicelor și a cronometrelor. /<fr. chronográphos Forme diferite ale cuvantului cronograf: cronografe Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cronograf: cronograf n. cronică veche împodobită cu povești; e o istorie a lumii începând cu Biblia, cu împărații romani și bizantini până la domnitorii Bulgarilor și Sârbilor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CRONOGRAF: CRONOGRÁF1 cronografe n. Scriere cu caracter popular în care se expune istoria universală (pe bază de izvoare istorice, legende religioase, laice, etc.). /<ngr. chronográphos Forme diferite ale cuvantului cronograf: cronografe Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CRONOGRAF: CRONOGRÁF1 substantiv neutru Scriere populară reprezentând un fel de sinteză a istoriei generale. [plural -fe, -furi. / < limba franceza chronographe, conform greacă chronographos]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cronograf: *cronográf m. (vgr. hrono-gráphos). Scriitor de cronografiĭ, cronicar, analist. – Vechĭ hr- (după limba neogreacă). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cronograf: cronográf (autor de cronici) substantiv masculin (silabe -graf), plural cronográfi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cronograf: cronográf (scriere, aparat) substantiv neutru (silabe -graf), plural cronográfe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cronograf: cronográf2 (scriere, aparat) (-no-graf) substantiv neutru, plural cronográfe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cronograf: cronográf1 (cronicar) (-no-graf) substantiv masculin, plural cronográfi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cronograf: cronograf substantiv verbal CRONICAR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CRONOGRAF' cronofobíeCRONOFOTOGRÁFICCRONOFOTOGRAFÍEcronogenézăCRONOGRÁFCRONOGRÁFICCRONOGRAFÍECRONOGRÁMCRONOGRÁMĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cronograf Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cronograf dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cronográf2 sn [Atestat: IOANOVICI, tehnică 357 / Plural: cronografe / Etimologie: franceza chronographe] 1 Aparat automat, care înregistrează începutul și sfârșitul unui fenomen sau unei acțiuni, folosit în fizică, aviație etc. II, 568 / V: înv hrocronograf / Plural: cronografi sm, cronografe sn / Etimologie: franceza chronographe] 1 substantiv masculin Înv Cronicar 1. CRONOGRÁF2 cronografe n. CRONOGRÁF1 cronografe n. |
GRAMATICA cuvântului cronograf? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cronograf. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cronograf poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cronograf? Vezi cuvântul cronograf desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cronograf?[ cro-no-graf ] Se pare că cuvântul cronograf are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cronograf |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face pe sau din cineva papară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cronograf are forma: cronográfi
