 | as |
|
| Vî́năt [ vî́-năt ] VEZI SINONIME PENTRU vî́năt PE ESINONIME.COM definiția cuvântului crin vinat în mai multe dicționareDefinițiile pentru crin vinat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VÎ́NĂT: VÎ́NĂT2, -Ă, vineți, -te, adjectiv 1. De culoarea albastră întunecată (cu reflexe violete) a cerului senin spre seară. Cerul era curat, vînăt-închis, cu stelele tremurătoare ca niște picături de rouă. REBREANU, R. II 157. Pe urmă rămăsei nemișcat, cu ochii ficși, privind fereastra care se deslușea ca o pată mare vînătă. DUNĂREANU, CH. 119. • (Poetic) Noaptea, potolit și vînăt arde focul în cămin. EMINESCU, O. I 42. (Rar, despre ochi) Singuri voi, stejari, rămîneți De visați la ochii vineți. EMINESCU, O. I 122. • (Adverbial) Ochi care lucesc vînăt. ODOBESCU, S. III 64. Piatră vînătă vezi piatră (II 3). ♦ (Despre fum, nori) Albastru-cenușiu. Fumul vînăt se ridică de pe curte și de pe sat. SADOVEANU, O. I 50. Uitați-vă colo, sus, sus, unde se sfîrșește zidul de brazi, unde se prelinge un nor vînăt. DELAVRANCEA, O. II 109. În fum vînăt de tămîie. EMINESCU, O. I 65. ♦ Întunecat, plumburiu (din cauza ceții, a depărtării). Muntele de peste apă se încruntă mai tare, își ascute crestele, crește întunecat spre cer, încît ziua devine vînătă. BOGZA, A. Î. 146. Bolta sură ca cenușa, Codrii vineți – dorm adînc. TOPîRCEANU, B. 16. Munții vineți... se văd în depărtare. NEGRUZZI, S. I 308. • (Poetic) Bubuitura a sunat lung, lung de tot, peste golul vînăt al văii. POPA, vezi 11. ♦ figurat Lipsit de veselie, sumbru. Izbucni într-un... rîs vînăt. CARAGIALE, M. 34. 2. (Despre oameni sau părți ale corpului) Lipsit de sînge, palid, livid; Buzele vinete se mișcau, mestecînd vorbe neînțelese. BART, E. 344. Numai un bătrîn, vînăt la față, cu nasul roșu, moțăia cu pipa între dinți. id. ib. 93. • (Cu determinări cauzale introduse prin prepoziție «de») Se năpusti în casă vînăt de mînie. DUMITRIU, P. forme 62. Prin ușa băcăniilor... cînd se căscă să primească înlăuntru un client vînăt de ger, năvălea miros de pește. C. PETRESCU, C. vezi 118. 3. (În expresie) Pătlăgea (sau pătlăgică) vînătă (și substantivat, forme) vezi pătlăgea (2). 4. (Despre animale) (Cu părul) sur-închis; (despre păsări) cu pene cenușii bătînd în albastru. Adusese șase căluți, patru vineți și doi murgi. CAMIL PETRESCU, O. IV 16. Sitarii vineți și becațele cu cioc alb și subțire se plimbă fără frică pe lîngă vapor. VLAHUȚĂ, R. P. 20. Merge tînăru călare Pe-un cal vînăt, bidiviu, TEODORESCU, P. P. 53. • (Substantivat) Dincă își înfipse mîna în coama scurtă și groasă a vînătului său. CAMIL PETRESCU, O. II 16. Și mai am pe vînătul Care-mi poartă sufletul. JARNÍK-BÎRSEANU,505. Vînătă cea frumoasă, Iapă scurtă și vînoasă. ALECSANDRI, P. P. 129. Forme diferite ale cuvantului vínat: vínat-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VÎNAT: VÎNÁT, vînaturi, substantiv neutru 1. Acțiunea de a vîna; vînătoare. O pocitanie de om umbla cu arcul după vînat paseri. CREANGĂ, P. 244. Un arc de aur pe-al ei umăr, Ea trece mîndră la vînat. EMINESCU, O. I 229. De mă duceam la vînat, mi se părea că răsunetul puștii mele trece Prutul. NEGRUZZI, S. I 61. 2. Ceea ce se vînează, animal sălbatic, pasăre. Vînatul fusese deci sculat și era prigonit din două părți. SADOVEANU, forme J. 373. Văzu o turturică care tot sărea înaintea lui; lui îi fu milă să o vîneze; el căuta vînaturi mari. ISPIRESCU, L. 184. ♦ Animal, pasăre vînată; (prin restricție) carnea unui astfel de animal sau păsări. Vin grămadă... Duc un vînat pe umeri. DELAVRANCEA, O. II 122. De sînteți vînători, atunci unde vă sînt vînaturile? SEVASTOS, N. 35. verb reflexiv:înd să cinstească pe oaspeții săi cu ceva mai mult decît cu vînat zise vătafului să taie un ied. NEGRUZZI, S. I 82. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru vînăt: vînăt (vînătă), adjectiv – 1. De culoare albastru-închis, violet. – 2. Cenușiu gri, se zice despre părul cailor. – Mr. vinit, megl. vinăt, istr. viret. latina vĕnĕtus (Pușcariu 1891; REW 9198; Rosetti, I, 172). – derivat vînataie (variantă vînătare), substantiv feminin (pată vînătă pe corp; contuzie), cu sufix -aie, ca apăraie, vîlvătaie; vinecior, adjectiv (de culoare vineție; nume de cal); vinețea, substantiv feminin (albăstrea, Cenataurea cyanus; ciupercă, Russula aurata, R. delica, Lactarius volemus, R. integra; plantă medicală, Ajuga reptans), uneori și vinețică, conform vineriță; vinețiu, adjectiv (livid, care bate în vînăt); vineție, substantiv feminin (culoarea vînătă, vînăt); (în)vineți, verb (a se face vînăt; a deveni violet). Forme diferite ale cuvantului vinat: vînătă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VINAȚ: VINÁȚ, vinațuri și vinațe, substantiv neutru (Mai ales la plural ) Fel, varietate de vin. Are strînsă o avere bunicică în bani și vinațuri bine îngrijite. CARAGIALE, O. I 283. Potgoria Cotnarii [este] vestită prin vinațele sale. NEGRUZZI, S. I 183. Și la zarea focului Stau voinicii codrului... Știu că beau vinațe reci Și că frig verb reflexiv:o cinci berbeci. ALECSANDRI, P. P. 262. ♦ (Regional) Vinars. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vî́năt: vî́năt, -ă adjectiv, plural vinețĭ, vinete (latina vĕnĕtus, venețian, albastru ca marea. vezi venetic. Cp. cu sur). Albastru închis (cum apare pe pele după o lovitură). Violet: pătlăgele, prune vinete; vînăt ca ficatu. Cenușiŭ (Moldova popular): un motan vînăt. vezi pătlăginiŭ, sîngeap 2, turchez. Forme diferite ale cuvantului vínat: vínat-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VÎNĂT: VÎNĂT adjectiv 1. (învechit și popular) pătlăginiu, (Muntenia) civit. (De culoare vinat.) 2. învinețit, (învechit și regional) vinețit, (regional) vîlced. (Are obrazul vinat de la lovitură.) 3. învinețit, livid, verde. (vinat la față de mînie.) 4. sur. (Cal vinat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VÎ́NĂT: VÎ́NĂT1 substantiv neutru Culoarea vînătă. Se încrețește lacul în- tr-un fel de vînăt tulbure. SADOVEANU, O. L. 12. [Statuile] erau foarte bine conservate, albe bătînd in vînăt. GALACTION, O. I 122. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VÎNAT: VÎNAT s. 1. prindere, vînare. (A început sezonul de vinat al păsărilor.) 2. vînătoare, (rar) vînare, (învechit) vînătorie, vînăție. (A plecat la vinat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vinaț: vináț n., plural urĭ (latina vináceus, de strugurĭ, de vin. Cp. cu cîrnaț, laț, găĭnaț). plural estoniană Vinurĭ, felurĭ de vin. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VINAȚ: VINÁȚ, vinațuri, substantiv neutru (popular) (Varietate) de vin. [plural și: vinațe] – Probabil latina vinaceus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VINAȚ: VINÁȚ, vinațuri, substantiv neutru (popular) (Varietate) de vin. [plural și: vinațe] – Probabil latina vinaceus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VINAȚ: VINÁȚ vinaturi n. mai ales la plural popular Varietăți de vinuri. [plural și vinațe] /<lat. vinaceus Forme diferite ale cuvantului vinat: vinaturi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vinaț: vinaț n. soiuri de vin: zece feluri de vinațe Al. [latina (HORTUS) VINACEUS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru VÎNĂT: VÎNĂT adjectiv 1. – Simion, mold., 1649 (Glos). 2. Vineț/i și -ești ss. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vinaț: vináț (popular) substantiv neutru, plural vináțuri/vináțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vinaț: vináț substantiv neutru, plural vináțuri/vináțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CRIN VINAT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL vinaț Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vinaț dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii De culoare vinaț. Are obrazul vinaț de la lovitură. Vinaț la față de mînie. Cal vinaț. A început sezonul de vinaț al păsărilor. A plecat la vinaț. VINÁȚ vinațuri n. |
GRAMATICA cuvântului vinaț? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vinaț. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vinaț poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE vî́năt? Vezi cuvântul vî́năt desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vî́năt?[ vî́-năt ] Se pare că cuvântul vî́năt are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A i se face gura pungă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul vinaț are forma: vináțuri/vináțe
