|
Creştinism [ creş-ti-nism ] VEZI SINONIME PENTRU creştinism PE ESINONIME.COM definiția cuvântului crestinism în mai multe dicționareDefinițiile pentru crestinism din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CREȘTINISM: CREȘTINÍSM (< limba franceza , după limba franceza , latina) substantiv neutru Religie universală constituită pe temeiul credinței în persoana și scrierile care conțin cuvintele și învățătura lui Iisus Hristos (Evanghelii). Crestinism se afirmă ca religie relevată, de origine divină. Fondatorul C., Iisus Hristos, nu este un simplu intermediar între Dumnezeu și omenire, ci Dumnezeu însuși venit printre oameni în vederea mîntuirii lor și pentru a predica (propovădui) iubirea lui Dumnezeu și aproapelui. Crestinism a apărut în secolul 1 despre Hr. în Palestina, ca o sectă iudeo-creștină. A fost predicat apoi de către apostoli în cuprinsul Imp. Roman, constituindu-se, chiar în secolul 1 despre Hr., într-o comunitate de adepți numită Biserica creștină. După ce a fost persecutat de împărații romani, începînd cu Nero (64 despre Hr.) pînă la Dioclețian (303), crestinism a devenit religie de stat sub Constantin cel Mare (Edictul din Milan, 313). Constituirea c., din punct de vedere dogmatic, este caracterizată de conflicte care au dus la schisme și fărîmițări sectante. Începînd cu secolul 3 au apărut diverse erezii: arianismul, iconoclasmul, nestorianismul, monofizitismul etc. În 1054 s-a produs Marea Schismă între Biserica bizantină (răsăriteană) și Biserica romană (occidentală), care se anatemizează și se excomunică reciproc, actul fiind anulat abia în 1965. Prin reforma inițiată de Luther, în 1517, și continuată de Zwingli, Calvin și Knox, s-au separat de catolicism bisericile protestante sau reformate: luterană, calvinistă, anglicană, presbiteriană. Ulterior, au apărut și alte culte reformate și sectante: adventiștii, baptiștii, unitarienii, mormonii, penticostalii, martorii lui Iehova ș.a. În prezent, crestinism reunește crestinism un miliard de adepți, din care mai mult de jumătate sînt catolici, mai mult de un sfert protestanți, 10% ortodocși etc. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru creștinism: creștinism n. religiune creștină. Născut în Iudea, creștinismul fu propagat în Grecia și în Italia mai ales de apostolul Pavel; persecutat mai întâi de împărații romani (dela Neron până la Dioclețian), el se desvoltă repede și deveni religiunea dominantă sub Constantin cel Mare (325). Schisma lui Foțiu (858) desbină creștinismul în Biserica apuseană (catolică) și cea răsăriteană (ortodoxă); în fine, în secolul al XVI-lea, Luther inaugură Reforma protestantă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru creștinism: creștinism sns [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 243 / Etimologie: creștin + -ism] Religie la baza căreia stă credința în persoana și învățăturile lui lisus Hristos Si: (îvp) creștinătate (1), (înv) creștinăție. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CREȘTINISM: CREȘTINÍSM substantiv neutru Totalitatea formelor de credință în persoana și scrierile care conțin cuvintele și învățăturile lui Isus Hristos. – Creștin + sufix -ism (după limba franceza christianisme). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CREȘTINISM: CREȘTINÍSM substantiv neutru Ansamblul religiilor la baza cărora se află credința în persoana și învățăturile lui Iisus Cristos. – Creștin + sufix -ism (după limba franceza christianisme). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CREȘTINISM: CREȘTINISM substantiv (termen bisericesc) (rar) creștinătate, (figurat) cruce. (crestinism a apărut în secolul 1 – 2.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CREȘTINISM: CREȘTINÍSM n. Religie bazată pe Vechiul și Noul Testament. /creștin + sufix crestinismism Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CREȘTINISM: CREȘTINÍSM substantiv neutru Religie la baza căreia stă cultul lui Hristos. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru creștinism: creștinísm substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru creștinism: creștinísm substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CRESTINISM' creștinézcreștinicreștiniecreștinireCREȘTINÍSMcreștinízmcreștirecreștitcrestiță |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL creștinism Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului creștinism dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Creștinism a apărut în secolul 1 – 2. Creștinism a apărut în secolul I-II. /creștin + sufix creștinismism. |
GRAMATICA cuvântului creștinism? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului creștinism. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul creștinism poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE creştinism? Vezi cuvântul creştinism desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul creştinism?[ creş-ti-nism ] Se pare că cuvântul creştinism are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL creștinism |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular a se duce după cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|