 | as |
|
| Creștin [ creș-tin ] VEZI SINONIME PENTRU creștin PE ESINONIME.COM definiția cuvântului crestin în mai multe dicționareDefinițiile pentru crestin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru creștin: creștín (creștínă), adjectiv – 1. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. – 2. (S. m.) Om cumsecade, om bun. – Mr., megl. creștin. latina christianus (Pușcariu 415; Candrea-Dens., 409; REW 1888: DAR). Pentru al doilea sens, conform Tagliavini, Arch. limba română, XII, 165; Iordan, BF, VI, 150; și observațiile prea puțin pertinente ale lui E. Speidel, BL, IX, 25, care atribuie această accepție unei influențe rusești. După P. Labriolle, Christianus, în Bull. Du Cange, V (1929-30), p. 69-88, este cuvînt rar în primele secole, care apare numai de trei ori în Noul Testament, și a cărui pronunțare popular a fost chrestianus. Candrea-Dens. explică evoluția anormală (normal ar fi trebuit să se dea *creșin) prin data sa tîrzie; dar se datorează mai curînd conservatorismului natural al cuvîntului. Este cuvînt folosit general (ALR, I, 214). conform dubletul învechit hristian, substantiv masculin (< χριστιανός). derivat necreștin, adjectiv (necredincios, păgîn); necreștinesc, adjectiv (păgîn); creștinește, adverb (ca un creștin); creștina (variantă încreștina, creștini), verb (a se face creștin, a se boteza); necreștinat, adjectiv (care nu este botezat); creștinism, substantiv neutru (ansamblul religiilor bazate pe învățăturile lui Cristos), formație neol.; creștinăție, substantiv feminin (învechit, creștinătate); creștinătate, substantiv feminin (totalitatea creștinilor, lumea creștină), care se consideră reprezentant al latina christianitas (Candrea-Dens., 410; DAR), dar care mai probabil este un derivat intern (conform Graur, BL, II, 18). Forme diferite ale cuvantului crestin: creștínă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CREȘTIN: CREȘTÍN, -Ă, creștini, -e, substantiv masculin și forme 1. Adept al creștinismului. • (Adjectival) De creștinism, al creștinismului. Religie creștină. 2. Bărbat (mai rar femeie); om, individ. Nu, altfel trebuia să facem, uite, cum ziceau creștinii ăia din gară, meseriașii ăia, că ei știu mai bine rosturile. DUMITRIU, forme 134. Învățătura, puțină și neisprăvită... dar mai presus de a celorlalți creștini din sat îi luminase altfel mintea. C. PETRESCU, R. DR. 23. Pînă la asfințitul soarelui, ajungem la gura Bicazului. Acolo poposim la un creștin, om de treabă. SADOVEANU, B. 115. Forme diferite ale cuvantului crestin: crestin-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru creștin: creștín, -ă, creștini, -e substantiv masculin și forme, adjectiv 1. S. m. și forme Adept al creștinismului; nume dat celui care s-a botezat și crede în Iisus Hristos și în învățătura Lui, cuprinsă în Evanghelii și propovăduită de Biserică. Prima dată s-au numit creștini credincioșii din Antiohia, înainte de anul 50 despre Hr., spre a se deosebi de iudei. 2. S. m. și forme (popular) Persoană, om, ins, individ. 3. Adj. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. – Din latina christianus. Forme diferite ale cuvantului crestin: crestin-ă Definiție sursă: Dicționar religios |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru creștin: creștin, crestină [Atestat: COD. VOR. 136/8 / Plural: crestini, crestine / Etimologie: moștenit din latinescul christianus, -a] 1 a Care aparține creștinismului Si: creștinesc (1). 2 a Privitor la creștinism Si: creștinesc. 3 a Specific creștinismului. 4 a Care provine de la creștinism. 5 a De creștinism. 6 a (Îs) Era crestină Eră în care anii se calculează de la nașterea lui Hristos. 7 substantiv masculin și feminin Adept al creștinismului. 8 substantiv masculin și feminin (Pfm) Persoană. 9 (Îs) crestin bun Om bun. Forme diferite ale cuvantului crestin: crestină Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru creștin: creștín, -ă substantiv (latina christianus, despre Christus, Hristos; italiana spaniolă cristiano, pv. crestian, limba franceza chrétien, crétin, pg. christáo. vezi cretin și crestez). Adorator al luĭ Hristos: un creștin, un filosof creștinesc. Fam. Om, măĭ creștine, fa creștino. figurat Omenos, blînd: da fiĭ și tu maĭ creștin, măĭ! – Ca adjectiv în colo numaĭ creștinesc, ca și păgînesc. – În Ps. Șch. și hristosean, -ncă. Forme diferite ale cuvantului crestin: crestin-ă -bónț crestinp Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru creștin: creștin a. și m. 1. care e botezat și profesează religiunea creștină: popoarele creștine; 2. ce ține de creștinism: religiune creștină; 3. popular om în genere (ca ființă morală), om mai ales bun: nu mai umbra spinului la ușa creștinului EM.; 4. popular Român, ca membru al bisericii ortodoxe (naționalitatea identificată cu religiunea.) [latina CRISTIANUS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CREȘTIN: CREȘTÍN, -Ă, creștini, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme I. Adj. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. II. S. m. și forme 1. Persoană care a primit botezul și crede în Isus Hristos. 2. (popular) Persoană, om, individ. – latina christianus. Forme diferite ale cuvantului crestin: crestin-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CREȘTIN: CREȘTÍN, -Ă, creștini, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme I. Adj. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. II. S. m. și forme 1. Adept al creștinismului. 2. (popular) Persoană, om, individ. – latina christianus. Forme diferite ale cuvantului crestin: crestin-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CREȘTIN: CREȘTIN, substantiv 1. -fam. (I. Bot 7); 2. – Stan, munt., 1572 (Glos), -u (Șez); -a forme (Ard; Paș). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CREȘTIN: CREȘTÍN1 crestină (crestini, crestine) Care ține de creștinism; propriu creștinismului. /<lat. christianus Forme diferite ale cuvantului crestin: crestină Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru creștin: creștín adjectiv masculin, substantiv masculin, plural creștíni; adjectiv feminin, substantiv feminin creștínă, plural creștíne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru creștin: creștín adjectiv masculin, substantiv masculin, plural creștíni; forme singular creștínă, plural creștíne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru creștin: creștin substantiv verbal CHIP. FAȚĂ. FIGURĂ. INDIVID. INS. OM. PERSOANĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CREȘTIN: CREȘTÍN2 crestini m. Adept al creștinismului. /<lat. christianus Forme diferite ale cuvantului crestin: crestini Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Creștin: Creștin ≠ necreștin, păgân Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CRESTIN' CRÉȘTERECRÉȘTETcrestețelCRESTÉZCreștinCREȘTIN-DEMOCRÁTCREȘTINÁCREȘTINÁREcreștinaș |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Creștin Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului creștin dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Creștin, creștină [Atestat: COD. 136/8 / Plural: creștini, creștine / Etimologie: moștenit din latinescul christianus, -a] 1 a Care aparține creștinismului Si: creștinesc 1. 6 a Îs Era creștină Eră în care anii se calculează de la nașterea lui Hristos. 9 Îs creștin bun Om bun. CREȘTÍN1 creștină creștini, creștine Care ține de creștinism; propriu creștinismului. CREȘTÍN2 creștini m. |
GRAMATICA cuvântului Creștin? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului creștin. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Creștin poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE creștin? Vezi cuvântul creștin desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul creștin?[ creș-tin ] Se pare că cuvântul creștin are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Creștin |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se scula ca huhurezii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul creștin are forma: creștíni
La singular substantivul creștin are forma: creștínă
