 | as |
|
| Crestătură [ cres-tă-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU crestătură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului crestatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru crestatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru crestătură: crestătură substantiv feminin [Atestat: ANON. CAR. / Plural: crestaturari / Etimologie: cresta + -tură] 1-7 Crestare (1-7). 8 Scobire. 9-15 Crestare (9-11, 14-17). 16 Tăietură. 17 Incizie. 18-19 Semn (pe răboj) Si: crestează (3-4), crestez (2-3), încrestătură. 20 Tăietură dintr-un material cu colțuri Si: crestează (5), încrestătură. 21-22 Sculptură în lemn (cu ornament în zigzag sau) cu tăieturi egale la distanțe egale Si: crestează (6-7), crestez (4-5), încrestătură. 23 Făgaș. 24 Văgăună. 25 Tăietură într-un lemn de construcții pentru a fi îmbinat cu altul Si: crestează (10), crestez (6), încrestătură. 26-27 Deschizătură (strâmbă sau) strâmtă Si: crestează (11-12), încrestătură. 28 Semn crestat pe urechile oilor pentru a fi recunoscute. 29 (Lpl) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelire sau crestare, folosit la elemente arhitectonice, la mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CRESTĂTURĂ: CRESTĂTÚRĂ, crestături, substantiv feminin Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură, incizie. Îți plăcea să ronțăi ca un șoarece coaja [de pîine] bine rumenită, cu crestături. PAS, Z. I 139. Dintr-o crestătură... cursese sîngele și peste rană lipise o foiță de țigară. C. PETRESCU, Î. II 171. Înfipt în meșter-grindă, iată-l Răvașul turmelor de oi; Șiragul lui de crestături Se uit-atît de trist la noi. GOGA, P. 20. Cînd e să te biruie dragostea... să te tai și să presari sare pe crestături... tot degeaba. DELAVRANCEA, S. 23. La răbuș trage o crestătură și asta verb reflexiv:ea să zică o zi de lucru. SLAVICI, O. I 74. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CRESTĂTURĂ: CRESTĂTURĂ s. 1. scrijeleală, scrijelitură, zgîrietură, (Transilvania și Maramures) sferditură. (O crestatura pe suprafața băncii.) 2. incizie. (crestatura într-un țesut.) 3. dinte, zimț. (crestatura pe muchia unei monede.) 4. cioplitură, dăltuitură, scobitură, (regional) crestez. (O poartă țărănească cu crestaturai.) 5. brazdă. (O crestatura adîncă în obraz.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CRESTĂTURĂ: CRESTĂTÚRĂ, crestături, substantiv feminin 1. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură. 2. (La plural ) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc. – Cresta + sufix -ătură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CRESTĂTURĂ: CRESTĂTÚRĂ, crestături, substantiv feminin 1. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură. 2. (La plural ) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc. – Cresta + sufix -ătură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CRESTĂTURĂ: CRESTĂTÚRĂ crestaturai forme 1) Tăietură puțin adâncă făcută pentru a însemna ceva. 2): crestatura în lemn meșteșug popular constând în împodobirea obiectelor de lemn cu ornamente prin crestare. /a cresta + sufix crestaturaătură Forme diferite ale cuvantului crestatura: crestaturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru crestătură: crestătură forme efectul crestării:. 1 tăietură lunguiață; 2. urma sau semnul crestat: țăranii însemnează numerele cu crestături pe un lemn. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru crestătură: crestătúră forme, plural ĭ. Rezultatu crestăriĭ, ca semnele făcute pe răboj ș. a. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru crestătură: crestătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat crestătúrii; plural crestătúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru crestătură: crestătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat crestătúrii; plural crestătúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CRESTATURA' CRESTĂȚEÁcrestățelcrestățicăcrestătorCRESTĂTÚRĂcrestaveteCRÉȘTEcresteazăcrestelniță |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL crestătură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului crestătură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii / Plural: crestăturări / Etimologie: cresta + -tură] 1-7 Crestare 1-7. O crestătură pe suprafața băncii. Crestătură într-un țesut. Crestătură pe muchia unei monede. O poartă țărănească cu crestăturăi. O crestătură adîncă în obraz. CRESTĂTÚRĂ crestăturăi forme 1 Tăietură puțin adâncă făcută pentru a însemna ceva. 2: crestătură în lemn meșteșug popular constând în împodobirea obiectelor de lemn cu ornamente prin crestare. /a cresta + sufix crestăturăătură. O crestătură adâncă în obraz. |
GRAMATICA cuvântului crestătură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului crestătură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul crestătură poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE crestătură? Vezi cuvântul crestătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul crestătură?[ cres-tă-tu-ră ] Se pare că cuvântul crestătură are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL crestătură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Mulțimi disjuncte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul crestătură are forma: crestătúri
