 | as |
|
| Creier [ cre-ier ] VEZI SINONIME PENTRU creier PE ESINONIME.COM definiția cuvântului creier în mai multe dicționareDefinițiile pentru creier din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CREIER: CREÍER, creieri, substantiv masculin (La plural adesea cu valoare de sg.) 1. Partea cea mai importantă a sistemului nervos central la toate animalele, organ al gîndirii și al conștiinței omului, situat în cutia craniană și compus dintr-o masă de substanță nervoasă; encefal. Conștiința și gîndirea noastră, aricit de mult ar părea că se situează deasupra simțurilor noastre, sînt produsul unui organ material, fizic, produsul creierului. MARX-ENGELS, O. A. II Dacă ne punem însă întrebarea ce sînt în fond gîndirea și conștiința și care este originea lor, constatăm că ele sînt produse ale creierului omenesc. ENGELS, 43. Creierul mic = parte a creierului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; cerebel. Creierul mare = parte a creierului situată în regiunea anterioară și superioară a craniului. 2. figurat Minte, inteligență, judecată. Rumi adunase-n creier Toată cuminția lumii. COȘBUC, P. I 71. • Expresia: A-și frămînta creierii = a-și chinui mintea, a-și bate capul. ♦ Elementul care organizează și conduce o acțiune. Creierul și sufletul infernalului complot. CARAGIALE, M. 76. 3. (În expresie) Creierii (rar creierul) munților = locurile cele mai îndepărtate și mai greu accesibile ale munților. Moții vin din creierul munților, dau o roată prin tîrg... și pornesc înapoi. BOGZA, Ț. 22. A plîns Dănilă și s-a suit în creierii munților. GALACTION, O. I 156. În creierii munților era să meargă mai greu ca pe loc șes. CARAGIALE, O. III 91. – Variantă: (regional) críer (EMINESCU, O. I 134, IONESCU, P. 36) substantiv masculin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru creier: creier substantiv masculin [Atestat: CORESI, EV. 277/32 / V: cleeri smp, clei smp, cleieri smp, cleri smp, clii smp, creiereer, creiereere snp, creiereeri smp, creierei smp, creiereiere snp, creiereire snp, creiereiri smp, creierel, creiereri smp, criei smp, criel, crier, crieri smp, criili smp, criiri smp, crili smp, greier, greieri substantiv masculin plural / Plural: creieri / Etimologie: moștenit din latinescul cerebrum] 1 Cea mai importantă parte a sistemului nervos central la vertebrate, situată în cutia craniană Si: encefal. 2 Organ al gândirii și conștiinței la om. 3 (Îs) creier mic Parte a creierului (2) situată în regiunea posterioară și inferioară Si: cerebel. 4 (Îs) creier mare Parte a creierului (2) situată în regiunea anterioară și superioară, formată din două emisfere. 5 (Pfm; îe) A-i zbura cuiva creierii A-i trage un glonț în cap. 6 (Pop; îs) Pielița creierului Meninge. 7-8 (Îe) creierii munților Vârfurile (inaccesibile ale) munților. 9 (Îe) creierii codrilor Cea mai ascunsă parte a codrilor. 10 (Pex) Minte. 11 (Pex) Inteligență. 12 (Pex) Judecată. 13 (Pfm; îe) A-și frământa creierii A se gândi intens la ceva. 14-19 (Fig) Persoană care (inițiază și) conduce (o afacere) (o mișcare sau) un complot. 20-23 (Fig) (Inițiator și) conducător (al unui proiect sau) al unei activități colective. 24 (Pan) Parte groasă a butucului roții, în care se înțepenesc spițele Si: căpățănă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru creier: créier (-ri), substantiv masculin – 1. Organul gîndirii și al conștiinței la om, situat în cutia craniană. – 2. Minte, judecată. – 3. Cap, căpetenie, șef. – 4. Butuc de roată. – 5. Zonă interioară și puțin accesibilă a unei regiuni muntoase. – Mr. criél, críer, megl. criél. latina cerĕbrum, prin intermediul unei reduceri *crebrum (Candrea, limba română, XXXI, 306; Candrea, Éléments, XVI; REW 1827; Philippide, II, 636; Pascu, latina, 275; DAR); sau latina c(e)rĕbĕllum (Pușcariu, 413; Candrea-Dens., 406; Weigand, Wlacho-Meglen, 8). Ambele soluții par posibile, dar prezintă dificultăți fonetice; s-a încercat de aceea odinioară să se explice prin Hasdeu, cuvânt din Bătrîni, I, 274 sau prin albaneză krielj (Barič, Albanorum. St., I, 81). Pentru valoarea lui c oclusiv înainte de un e primitiv, conform cearcăn. Graur, BL, III, 50, crede că ee (› eie) a rezultat dintr-o brisure între doi r, ca în greier sau prooroc; însă nu s-a demonstrat că ee nu este etimologic. Cuvîntul este de uz general (ALR, I, 13); sensul 5 are aspectul unei etimologii populare fără să se poate indica punctul de proveniență. – derivat creeruș, substantiv masculin (cerebel); descreerat, adjectiv (nebun, smintit). Forme diferite ale cuvantului creier: creier-ri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CREIER: CRÉIER, (1,3) creieri, substantiv masculin, (2) creiere, substantiv neutru 1. Partea cea mai importantă a sistemului nervos central la vertebrate, organ al gândirii și al conștiinței umane, care este situată în cutia craniană și compusă din trunchiul cerebral, creierul mic și emisferele cerebrale. • Creierul mic = parte a creierului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; cerebel. Creierul mare = parte a creierului situată în regiunea anterioară și superioară a craniului. 2. figurat Minte, inteligență, judecată. ♦ Element (persoană) care organizează și conduce o acțiune. 3. (În expresie) Creierii (sau creierul) munților = locurile cele mai înalte și mai greu accesibile ale munților. [Variante: (învechit) críer substantiv masculin] – latina c(e)rebellum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CREIER: CRÉIER, creieri, substantiv masculin 1. Partea cea mai importantă a sistemului nervos central la animale, organ al gândirii și al conștiinței la om, situat în cutia craniană și compus din trunchiul cerebral, creierul mic și emisferele cerebrale. • Creierul mic = parte a creierului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; cerebel. Creierul mare = parte a creierului situată în regiunea anterioară și superioară a craniului. 2. figurat Minte, inteligență, judecată. ♦ Element care organizează și conduce o acțiune. 3. (În expresie) Creierii (sau creierul) munților = locurile cele mai înalte și mai greu accesibile ale munților. [Variante: (învechit) críer substantiv masculin] – latina c(e)rebellum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CREIER: CRÉIER creieri m. 1) Organ central al sistemului nervos la om și la animale, aflat în cutia craniană; encefal. • creierul mare parte a creierului care se află în regiunea anterioară și superioară a craniului. creierul mic parte a creierului care se află în regiunea posterioară și inferioară a craniului; cerebel. A-și zbura (sau a-i zbura cuiva) creierii a-și trage (sau a-i trage cuiva) un glonte în cap. 2) Facultatea de a gândi; minte; judecată; rațiune; intelect. 3) figurat Forță organizatorică și conducătoare a unei acțiuni. 4): creierii (sau creierul) munților locurile centrale, înalte și greu accesibile ale munților. [silabe cre-ier] /<lat. crebrum Forme diferite ale cuvantului creier: creieri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru creier: creier m. 1. substanță nervoasă închisă în cavitatea craniului; 2. figurat Spirit, inteligență: creierii săi lucrează; 3; înfundătură adâncă a unui munte: în creierii Carpaților. [latina C(E)REBRUM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru creier: creier substantiv verbal BUTUC. DEȘTEPTĂCIUNE. INTELECT. INTELIGENȚĂ. JUDECATĂ. MINTE. PRICEPERE. RAȚIUNE. SPIRIT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CREIER: CREIER substantiv (anatomie) 1. (impropriu) encefal. 2. creierul mic = cerebel, (popular) creieraș, (regional) creieruș. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CREIER: CRÉIER substantiv (anatomie) 1. (impropriu) encefal. 2. creierul mic vezi cerebel. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru creier: créier (persoană, element conducător) substantiv neutru, plural créiere Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru creier: créier2 (element conducător, persoană) substantiv neutru, plural créiere Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru creier: créier (anatomie) substantiv masculin, plural créieri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru creier: créier1 (organ) substantiv masculin, plural créieri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CREIER' CREFAcrehuicrehuitcreiCRÉIERCREIERÁȘcreierasicreierecreieri |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL creier Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului creier dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 277/32 / V: cleeri smp, clei smp, cleieri smp, cleri smp, clii smp, creiereer, creiereere snp, creiereeri smp, creierei smp, creiereiere snp, creiereire snp, creiereiri smp, creierel, creiereri smp, criei smp, criel, crier, crieri smp, criili smp, criiri smp, crili smp, greier, greieri substantiv masculin plural / Plural: creieri / Etimologie: moștenit din latinescul cerebrum] 1 Cea mai importantă parte a sistemului nervos central la vertebrate, situată în cutia craniană Si: encefal. 3 Îs creier mic Parte a creierului 2 situată în regiunea posterioară și inferioară Si: cerebel. 4 Îs creier mare Parte a creierului 2 situată în regiunea anterioară și superioară, formată din două emisfere. 5 Pfm; îe A-i zbura cuiva creierii A-i trage un glonț în cap. 6 Pop; îs Pielița creierului Meninge. 7-8 Îe creierii munților Vârfurile inaccesibile ale munților. 9 Îe creierii codrilor Cea mai ascunsă parte a codrilor. 13 Pfm; îe A-și frământa creierii A se gândi intens la ceva. CRÉIER creieri m. • creierul mare parte a creierului care se află în regiunea anterioară și superioară a craniului. Creierul mic parte a creierului care se află în regiunea posterioară și inferioară a craniului; cerebel. A-și zbura sau a-i zbura cuiva creierii a-și trage sau a-i trage cuiva un glonte în cap. 4: creierii sau creierul munților locurile centrale, înalte și greu accesibile ale munților. |
GRAMATICA cuvântului creier? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului creier. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul creier poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE creier? Vezi cuvântul creier desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul creier?[ cre-ier ] Se pare că cuvântul creier are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL creier Inţelegi mai uşor cuvântul creier dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeCreierul mic = parte a creierului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; cerebel Creierul mare = parte a creierului situată în regiunea anterioară și superioară a craniului A-și frămînta creierii = a-și chinui mintea, a-și bate capul În expresie Creierii rar creierul munților = locurile cele mai îndepărtate și mai greu accesibile ale munților Creierul mic = parte a creierului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; cerebel Creierul mare = parte a creierului situată în regiunea anterioară și superioară a craniului În expresie Creierii sau creierul munților = locurile cele mai înalte și mai greu accesibile ale munților Creierul mic = parte a creierului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; cerebel Creierul mare = parte a creierului situată în regiunea anterioară și superioară a craniului În expresie Creierii sau creierul munților = locurile cele mai înalte și mai greu accesibile ale munților Creierul mic = cerebel, popular creieraș, regional creieruș |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL creier |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A intra într-o belea sau încurcătură, impas, necaz?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul creier are forma: créiere
