 | as |
|
| Credit [ cre-dit ] VEZI SINONIME PENTRU credit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului credit în mai multe dicționareDefinițiile pentru credit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru credit: credit sn [Atestat: (a. 1837) PRAVILA COMERCIALĂ, ap. DA / V: creditdet / Plural: credituri / Etimologie: lat creditam, franceza crédit, it credito, ger Kredit] 1 Încredere în solvabilitatea cuiva, pe baza căreia poate obține bani sau mărfuri pe datorie Si: (înv) credință (60), veresie. 2 (Îe) Pe (sau în) credit Pe datorie. 3 (Îs) Scrisoare de credit Document care autorizează pe purtător să ridice o sumă de bani de la acela căruia îi este adresată scrisoarea. 4 (Nob; îas) Scrisoare de acreditare. 5 (Iuz; îs) Monedă de credit Bancnotă. 6 (Îs) creditul public Încredere pe care o inspiră particularilor solvabilitatea statului pentru datoria publică. 7 Sumă de bani pusă la dispoziția cuiva pentru împrumut. 2-9 (Îe) A cumpăra (sau a vinde) pecredit A cumpăra (sau a vinde) pe datorie. 10 (Iuz; îs) Stabiliment de credit Bancă. 11 (Îe) A deschide cuiva un credit A autoriza pe cineva să ia împrumut de la o bancă până la o anumită sumă. 12 Amânare de plată acordată unui debitor. 13 Termen de plată. 14 Sumă prevăzută în bugetul statului spre a fi cheltuită pentru un serviciu public. 15 (Îs) credite ordinare Credite pentru cheltuielile obișnuite, prevăzute de la început cu determinare precisă în buget. 16 (Îs) credite extraordinare (sau suplimentare) Credite acordate pentru necesități neprevăzute ce apar în cursul anului bugetar. 17 (Îs) credite deschise Sume de care dispun ordonatorii de credit. 18 (Îs) credite virate Sume trecute de la un articol la altul sau de la o instituție la alta. 19 (Îs) Suplimentări de credit Sume acordate peste creditele inițiale. 20 (Îoc debit) Parte (din dreapta) a unui cont sau a unei partide în care se trec, pe numele cuiva, în cazul conturilor de activ, toate ieșirile (scăderile) de activ. 21-22 (Îoc debit) Parte (din dreapta) a unui cont sau a unei partide în care se trec, pe numele cuiva, în cazul conturilor de pasiv, toate intrările, sumele (care sunt primite sau) pe care le are de primit. 23 Instituție financiară particulară care (sub supravegherea statului) dă bani cu împrumut proprietarilor rurali, urbani, industriașilor etc. 24 Sistem financiar de împrumuturi cu dobândă. 25 Sumă de bani dată cu împrumut. 26-27 Procurare de bani prin împrumut pe baza (încrederii sau) a solvabilității. 28 Relație financiară care se stabilește între persoana fizică sau juridică (creditor) care acordă un împrumut în bani sau vinde mărfuri ori servicii pe datorie și persoana fizică sau juridică (debitor) care primește împrumutul în bani sau cumpără mărfuri ori servicii pe datorie. 29-30 Împrumut acordat (cu titlu rambursabil și condiționat de plata unei dobânzi). 31 (Fig) Încredere. 32 (Fig) Considerație de care se bucură cineva. 33 (Fig) Autoritate a cuiva în fața semenilor. 34 (Îrg; rar) Credință în Dumnezeu. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CREDIT: CRÉDIT, credite, substantiv neutru 1. Sistem financiar constînd în împrumuturi cu dobîndă; (concretizat) sumă de bani împrumutată (în capitalism) de către particulari (mai rar de. stat) persoanelor sau întreprinderilor în scopul obținerii unei dobînzi sau (în sistemul socialist) de către stat întreprinderilor sale, precum și gospodăriilor agricole colective, țăranilor muncitori cu gospodărie individuală, oamenilor muncii etc. în scopul de a ajuta dezvoltarea lor. O dată cu dezvoltarea producției capitaliste se dezvoltă și creditul. Capitalul bănesc pe care capitalistul nu poate să-l utilizeze încă în propria sa întreprindere este utilizat de alte persoane de la care primește dobîndă. MARX, C. II 265. Statul va ajuta cooperativele meșteșugărești prin acordarea de credite necesare completării nevoilor cerute de activitatea lor normală. COL. HOT. DISP. 1953, nr. 20, 472. Scrisoare de credit = scrisoare care autorizează pe purtător să ridice o sumă de bani. • Expresia: A deschide (cuiva) un credit = a pune la dispoziția unei întreprinderi sau a unei persoane particulare, cu respectarea formelor legale, o sumă de bani în limitele și în condițiile stabilite de mai înainte. A da pe credit = a vinde fără a primi banii imediat. A cumpăra pe credit = a cumpăra fără a plăti imediat. A face (cuiva) credit = a vinde (cuiva) marfă pe datorie, a aștepta cîtva timp pentru primirea unei sume datorate; figurat a se încrede în cineva, a aștepta cu încredere comportarea lui ulterioară. Nemaigăsind pe nimeni să-i facă nițel credit, se-ntoarse-n țară. VLAHUȚĂ, O. A. 446. 2. (Contabilitate; în opoziție cu debit) Partea din dreapta a unui cont, în care se trec fondurile proprii, sumele pe care le are de primit cineva din partea unui debitor etc. 3. figurat Considerație de care se bucură cineva prin încrederea pe care o inspiră; influență, trecere, autoritate. Tu te ascunzi de mine... Ascultă, fiul meu! Tu poți a-mi spune toate ca la al tău părinte... Ce? nu mai are credit învățătorul tău? BOLINTINEANU, O. 200. Moțoc... întrebuința creditul ce avea la domn spre împilarea gloatei. NEGRUZZI, S. I 150 • Expresia: A avea credit (la cineva) = a se bucura de încrederea cuiva. A-și pierde creditul = a pierde încrederea cuiva, a nu se mai bucura de încredere. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CREDIT: CRÉDIT, credite, substantiv neutru 1. Relație (economică) bănească ce se stabilește între o persoană fizică sau juridică (creditor), care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie, și o altă persoană fizică sau juridică (debitor), care primește împrumutul sau cumpără pe datorie; împrumut acordat (cu titlu rambursabil și condiționat de obicei de plata unei dobânzi); creanța creditorului; obligația (bănească), datoria celui creditat; (concret) valoarea, suma de bani pe care creditorul o cedează cu titlu rambursabil debitorului său. • Credit ipotecar = formă de credit pe termen lung, acordat de o bancă2 unor persoane (fizice sau juridice), în scopul construirii, achiziționării, reparării sau modernizării de proprietăți imobiliare, în care creditul este garantat cu proprietățile imobiliare respective. Scrisoare de credit = înscris care autorizează pe purtătorul său să primească un anumit credit. • Expresia: A da pe credit = a vinde fără a primi banii imediat (cu plata temporar amânată). A deschide (cuiva) un credit = a pune la dispoziția cuiva, cu respectarea formelor legale, un credit în limitele și în condițiile stabilite de mai înainte. A face (cuiva) un credit = a) a vinde (cuiva) marfa pe datorie; b) a acorda încredere cuiva, a aștepta cu încredere comportarea bună a cuiva. 2. Sector, sferă a circulației care cuprinde relațiile de credit (1). 3. Coloana din dreapta a unui cont, în care se înscriu reducerile (scăderile) de activ sau sporurile (creșterile) de pasiv. 4. figurat Considerație, încredere, stimă, autoritate, influență, trecere de care se bucură cineva. – Din limba franceza crédit. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CREDIT: CRÉDIT, credite, substantiv neutru 1. Relație (economică) bănească ce se stabilește între o persoană fizică sau juridică (creditor), care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie, și o altă persoană fizică sau juridică (debitor), care primește împrumutul sau cumpără pe datorie; împrumut acordat (cu titlu rambursabil și condiționat de obicei de plata unei dobânzi); creanța creditorului; obligația (bănească), datoria celui creditat; (concret) valoarea, suma de bani pe care creditorul o cedează cu titlu rambursabil debitorului său. • Scrisoare de credit = înscris care autorizează pe purtătorul său să primească un anumit credit. • Expresia: A da pe credit = a vinde fără a primi banii imediat (cu plata temporar amânată). A deschide (cuiva) un credit = a pune la dispoziția cuiva, cu respectarea formelor legale, un credit în limitele și în condițiile stabilite de mai înainte. A face (cuiva) un credit = a) a vinde (cuiva) marfă pe datorie; b) a acorda încredere cuiva, a aștepta cu încredere comportarea bună a cuiva. 2. Sector, sferă a circulației care cuprinde relațiile de credit (1). 3. Coloana din dreapta a unui cont, în care se înscriu reducerile (scăderile) de activ sau sporurile (creșterile) de pasiv. 4. figurat Considerație, încredere, stimă, autoritate, influență, trecere de care se bucură cineva. – Din limba franceza crédit. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CREDIT: CRÉDIT substantiv neutru 1. relație ce se stabilește între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori și o altă persoană (debitor), care primește împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanța creditorului; obligația (bănească) a celui creditat. 2. sferă a circulației bănești cuprinzând relațiile de credit. 3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate. 4. (figurat) încredere, considerație, stimă, autoritate de care se bucură cineva. (< limba franceza crédit, latina creditum) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CREDIT: CRÉDIT substantiv neutru 1. Procurare de capital prin împrumut făcut pe baza încrederii sau a solvabilității. ♦ Sistem financiar care constă în împrumuturi cu dobândă; sumă de bani dată cu împrumut. 2. Partea din dreapta a unui cont, care reprezintă sumele avansate. 3. (figurat) Considerație, stimă, influență, autoritate de care se bucură cineva în fața semenilor săi. [plural -te. / conform limba franceza crédit, italiana credito, latina creditum]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CREDIT: CRÉDIT credite n. 1) Operație bănească prin care creditorul acordă un împrumut debitorului. 2) Sumă de bani acordată prin această operație. 3) Parte din dreapta a unui cont unde se înregistrează sumele de bani. 4) figurat Considerație de care se bucură cineva; trecere. /<fr. crédit Forme diferite ale cuvantului credit: credite Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru credit: credit substantiv verbal APRECIERE. ASCENDENT. ATENȚIE. AUTORITATE. CINSTE. CINSTIRE. CONSIDERAȚIE. INFLUENȚĂ. ÎNCREDERE. ÎNRÎURIRE. ONOARE. PRESTIGIU. PREȚUIRE. REPUTAȚIE. RESPECT. STIMĂ. TRECERE. VAZĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CREDIT: CREDIT substantiv datorie, (popular și fam.) veresie, (Transilvania și Olt.) credință. (Cumpără pe credit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CREDIT: CRÉDIT s. 1. vezi împrumut. 2. vezi datorie. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru credit: crédit substantiv neutru, plural crédite Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru credit: crédit substantiv neutru, plural crédite Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Credit: Credit ≠ debit Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CREDIT' CREDINȚÍcredințirecredințitcredințosCRÉDITCREDITÁcreditábilCREDITÁREcreditat |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Credit Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului credit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii DA / V: creditdet / Plural: credituri / Etimologie: lat creditam, franceza crédit, it credito, ger Kredit] 1 Încredere în solvabilitatea cuiva, pe baza căreia poate obține bani sau mărfuri pe datorie Si: înv credință 60, veresie. 2 Îe Pe sau în credit Pe datorie. 3 Îs Scrisoare de credit Document care autorizează pe purtător să ridice o sumă de bani de la acela căruia îi este adresată scrisoarea. 5 Iuz; îs Monedă de credit Bancnotă. 6 Îs creditul public Încredere pe care o inspiră particularilor solvabilitatea statului pentru datoria publică. 2-9 Îe A cumpăra sau a vinde pecredit A cumpăra sau a vinde pe datorie. 10 Iuz; îs Stabiliment de credit Bancă. 11 Îe A deschide cuiva un credit A autoriza pe cineva să ia împrumut de la o bancă până la o anumită sumă. 15 Îs credite ordinare Credite pentru cheltuielile obișnuite, prevăzute de la început cu determinare precisă în buget. 16 Îs credite extraordinare sau suplimentare Credite acordate pentru necesități neprevăzute ce apar în cursul anului bugetar. 17 Îs credite deschise Sume de care dispun ordonatorii de credit. 18 Îs credite virate Sume trecute de la un articol la altul sau de la o instituție la alta. 19 Îs Suplimentări de credit Sume acordate peste creditele inițiale. CRÉDIT credite n. Cumpără pe credit. |
GRAMATICA cuvântului Credit? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului credit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Credit poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE credit? Vezi cuvântul credit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul credit?[ cre-dit ] Se pare că cuvântul credit are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Credit Inţelegi mai uşor cuvântul credit dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeScrisoare de credit = scrisoare care autorizează pe purtător să ridice o sumă de bani A deschide cuiva un credit = a pune la dispoziția unei întreprinderi sau a unei persoane particulare, cu respectarea formelor legale, o sumă de bani în limitele și în condițiile stabilite de mai înainte A da pe credit = a vinde fără a primi banii imediat A cumpăra pe credit = a cumpăra fără a plăti imediat A face cuiva credit = a vinde cuiva marfă pe datorie, a aștepta cîtva timp pentru primirea unei sume datorate; figurat a se încrede în cineva, a aștepta cu încredere comportarea lui ulterioară I 150 A avea credit la cineva = a se bucura de încrederea cuiva A-și pierde creditul = a pierde încrederea cuiva, a nu se mai bucura de încredere Credit ipotecar = formă de credit pe termen lung, acordat de o bancă2 unor persoane fizice sau juridice, în scopul construirii, achiziționării, reparării sau modernizării de proprietăți imobiliare, în care creditul este garantat cu proprietățile imobiliare respective Scrisoare de credit = înscris care autorizează pe purtătorul său să primească un anumit credit A da pe credit = a vinde fără a primi banii imediat cu plata temporar amânată A deschide cuiva un credit = a pune la dispoziția cuiva, cu respectarea formelor legale, un credit în limitele și în condițiile stabilite de mai înainte A face cuiva un credit = a a vinde cuiva marfa pe datorie; b a acorda încredere cuiva, a aștepta cu încredere comportarea bună a cuiva Scrisoare de credit = înscris care autorizează pe purtătorul său să primească un anumit credit A da pe credit = a vinde fără a primi banii imediat cu plata temporar amânată A deschide cuiva un credit = a pune la dispoziția cuiva, cu respectarea formelor legale, un credit în limitele și în condițiile stabilite de mai înainte A face cuiva un credit = a a vinde cuiva marfă pe datorie; b a acorda încredere cuiva, a aștepta cu încredere comportarea bună a cuiva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Credit |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nas bocciu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul credit are forma: crédite
