 | as |
|
| Credincer [ cre-din-cer ] VEZI SINONIME PENTRU credincer PE ESINONIME.COM definiția cuvântului credincer în mai multe dicționareDefinițiile pentru credincer din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru credincer: credincer substantiv masculin [Atestat: LET. III, 293/17 / Plural: credinceri / Etimologie: credință + -er] (Înv) 1 Om de încredere. 2 Samsar. 3 Reprezentant prin procură. 4 Sfetnic. 5 Curtean care se bucura de încredere deosebită. 6 Slujbaș al Curții, subordonat cuparului, care avea în grijă pivnițele cu vinuri domnești. 7 Slujbaș care lua credința (47), gustând din bucatele și vinul de la masa domnitorului, ca să se încredințeze că nu sunt otrăvite. 8 (Pex) Fecior care servea la masă. 9 (Reg) Chezaș. 10 (Reg) Ostatic. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CREDINCER: CREDINCÉR, credinceri, substantiv masculin (Învechit) Om de încredere, în special la o curte domnească; slujbaș cu rang de boiernaș. vezi credincios. Între bătrînii și credincerii curții era și grădinarul. ISPIRESCU, L. 165. Bucuria a fost nare și credincerul, stolnicii... au scăpat de pedeapsa meritată. NEGRUZZI, S. I 287. Un corăbier bătrîn, la care eram rob și credincer. GORJAN, H. IV III. Te-oi ridica Ban la Craiova... Și tu că ți-ei pune Credincer d-al tău. TEODORESCU, P. P. 48. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru credincer: credincer m. od. 1. slujbaș al Curții, subordinat cuparului, având îngrijirea pivniței domnești: a bate cu urechea în stâlp pe credincerul cel mare NEGR.; 2. consilier intim, om de încredere: împăratul se rătăci râmâind numai cu credincerii săi ISP. [Derivat din credință, în sens de «încredere» și în special de «gustare» (în semn de încredere): «întâiu vel paharnic iea credința, apoi întinde și Domnul mâna la cupă», Gheorgachi)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru credincer: credincér, credincéri, substantiv masculin (regional) 1. om de încredere; samsar, procurist. 2. (învechit) slujbaș al Curții care gustă înaintea domnului bucatele și băuturile. 3. chezaș, ostatic. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CREDINCER: CREDINCÉR, credinceri, substantiv masculin (învechit) Om de încredere (la o curte domnească); slujbaș cu rang de boiernaș. – Credință + sufix -ar. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CREDINCER: CREDINCÉR, credinceri, substantiv masculin (învechit) Om de încredere (la Curtea domnească); slujbaș cu rang de boiernaș. – Credință + sufix -ar. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru credincer: credincér m. (despre credință). Om de încredere, de credință. vezi confident. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru credincer: credincér (învechit) substantiv masculin, plural credincéri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru credincer: credincér substantiv masculin, plural credincéri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CREDINCER' credetăluitcredéuCREDÍBILCREDIBILITÁTECREDINCÉRCREDINCIÓScredincioșíecredincioșirecredineț |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL credincer Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului credincer dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii III, 293/17 / Plural: credinceri / Etimologie: credință + -er] Înv 1 Om de încredere. |
GRAMATICA cuvântului credincer? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului credincer. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul credincer poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE credincer? Vezi cuvântul credincer desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul credincer?[ cre-din-cer ] Se pare că cuvântul credincer are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Joc de cuvinte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul credincer are forma: credincéri
