|
Creatură [ crea-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU creatură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului creatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru creatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CREATURĂ: CREATÚRĂ, creaturi, substantiv feminin 1. Ființă vie, făptură; (peiorativ) om, individ. Creaturi de felul celei care ședea lîngă mine mai văzusem. GALACTION, O. I 57. 2. (În vechiul regim; urmat de determinări în genitiv) Persoană care s-a ridicat nu prin merite personale, ci datorită protecției cuiva; protejat al unui om influent, ale cărui dorințe le îndeplinește cu fidelitate. X este o creatură a prefectului.Pronunțat: cre-a-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru creatură: creatură substantiv feminin [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 143 / P: cre-acreatura / Plural: creaturari, (înv) creaturare / Etimologie: franceza créature, lat, it creatura] 1 Om. 2 Ființă. 3 Animal. 4 Monstru. 5 (Bis) Orice creație a lui Dumnezeu. 6 (Prt) Individ. 6 (Înv) Fiu în raport cu părinții. 8-9 Persoană care își datorează (averea), (situația sau) poziția socială unei persoane influente. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CREATURĂ: CREATÚRĂ creaturai forme 1) peiorativ Ființă înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; vietate; făptură; viețuitoare; animal. 2) fam. Persoană care trezește neîncredere; om suspect; individ. [silabe cre-a-] /<fr. créature, latina creatura Forme diferite ale cuvantului creatura: creaturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru creatură: *creatúră (ea 2 silabe) forme, plural ĭ (latina creatura). Ființă creată, făptură. Om (față de Dumnezeŭ). figurat Persoană care datorește alteĭa pozițiunea saŭ averea eĭ: acest om e creatura ministruluĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CREATURĂ: CREATURĂ substantiv animal, dobitoc, făptură, ființă, lighioană, necuvîntător, vietate, viețuitoare, (învechit) dihanie, săzdanie, (figurat) suflare, (învechit figurat) zidire, ziditură. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CREATURĂ: CREATÚRĂ substantiv feminin Ființă, făptură; (peiorativ) individ. ♦ Protejat, acolit (al unui om influent). [conform limba franceza créature, latina creatura]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CREATURĂ: CREATÚRĂ, creaturi, substantiv feminin (Adesea peiorativ) Ființă vie, făptură; om, individ. [ pronunție: cre-a-] – Din limba franceza créature, latina creatura. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru creatură: creatură forme 1. ființă creată; 2. omul, în opozițiune cu D-zeu: 3. figurat persoană care datorește alteia poziția ori averea ei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CREATURĂ: CREATÚRĂ, creaturi, substantiv feminin (Adesea peiorativ) Ființă vie, făptură; om, individ. [ pronunție: cre-a-] – Din limba franceza créature, latina creatura. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CREATURĂ: CREATÚRĂ substantiv feminin ființă umană, făptură; (peiorativ) individ. (< limba franceza créature, latina creatura) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru creatură: creatúră substantiv feminin (silabe cre-a-), genitiv dativ articulat creatúrii; plural creatúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru creatură: creatură substantiv verbal CHIP. FAȚĂ. FIGURĂ. INDIVID. INS. OM. PERSOANĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru creatură: creatúră (cre-a-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat creatúrii; plural creatúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CREATURĂ: CREATÚRĂ substantiv verbal animal. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CREATURA' creatologíeCREATÓRCREATORÉEcreatríceCREATÚRĂcreaturálcrebăncrebunalcrecană |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CREATURĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului creatură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 143 / P: cre-acreaturĂ / Plural: creaturĂri, înv creaturĂre / Etimologie: franceza créature, lat, it creatura] 1 Om. CREATÚRĂ creaturĂi forme 1 peiorativ Ființă înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; vietate; făptură; viețuitoare; animal. |
GRAMATICA cuvântului CREATURĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului creatură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CREATURĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE creatură? Vezi cuvântul creatură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul creatură?[ crea-tu-ră ] Se pare că cuvântul creatură are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CREATURĂ |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Aparat critic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|