 | as |
|
| Crainic [ cra-i-nic ] VEZI SINONIME PENTRU crainic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului crainic în mai multe dicționareDefinițiile pentru crainic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CRAINIC: CRÁINIC, -Ă, crainici, -e, substantiv masculin și forme 1. (Învechit și arhaizant; numai la m.) Persoană care anunța altădată poporului știrile oficiale; vestitor. Împăratul a dat de știre, prin crainicii săi, in toată lumea, că oricine s-a afla să-i facă, de la casa aceluia și pînă la curțile împărătești, un pod de aur... aceluia îi dă fata. CREANGĂ, P. 77. În zadar ca s-o mai cate tu trimiți în lume crainic. EMINESCU, O. I 83. Și pe masa-mpărătească sare-un greier, crainic sprinten, Ridicat în două labe, s-a-nchinat bătînd din pinten. EMINESCU, O. I 87. • figurat Radioul din țara noastră este un crainic al politicii de pace a partidului și guvernului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2654. 2. (Astăzi) Persoană care citește comunicările oficiale la o stație de radio; spicher. 3. (Regional) Hăitaș, gonaș (la vînătoare). Au strigat crainicii printre stufuri, apoi am tras trei focuri de armă. SADOVEANU, P. M. 118. Forme diferite ale cuvantului crainic: crainic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru crainic: crainic2 [Atestat: (cca 1650) IORGA, despre B. 95 / V: grcrainic / Plural: crainicici / Etimologie: ucr кpaйник] 1 substantiv masculin (Trs; înv) Funcționar ales de districte dintre cneji, având sarcina de a executa sentințele judecătorești și de a strânge impozitele. 2 substantiv masculin (Înv) Mijlocitor între organele statului și locuitorii districtului. 3 substantiv masculin Funcționar inferior însărcinat cu aducerea la cunoștința publică, prin strigare, a hotărârilor unei autorități Si: crancău, pristav. 4 substantiv masculin (Înv; îe) A striga crainicul A răspândi o informație Si: (îvp) a bate toba. 5 (Pex) Vestitor. 6 substantiv masculin (Pex) Mesager. 7 substantiv masculin (Pex) Sol. 8 substantiv masculin și feminin (Pex) Persoană care vorbește la posturile de radio și televiziune. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CRAINIC: CRÁINIC, -Ă, crainici, -ce, substantiv masculin, substantiv feminin 1. S. m. și forme Persoană care transmite informațiile, comunicările, știrile oficiale etc. și anunță programul la o stație de radio, de televiziune sau la o manifestație; spicher. 2. S. m. (învechit) Persoană care anunța mulțimii poruncile suveranului sau ale autorităților; vestitor. 3. S. m. (regional) Hăitaș, gonaci (la vânătoare). – Din limba ucraineană krajnik. Forme diferite ale cuvantului crainic: crainic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CRAINIC: CRÁINIC, -Ă, crainici, -ce, substantiv 1. S. m. (învechit) Persoană care anunța mulțimii poruncile suveranului sau ale autorităților; vestitor. 2. S. m. și forme Persoană care citește informațiile, comunicările, știrile oficiale etc., anunță programul la o stație de radio, de televiziune sau la o manifestație; spicher. 3. S. m. (regional) Hăitaș, gonaci (la vânătoare). – Din limba ucraineană krajnik. Forme diferite ale cuvantului crainic: crainic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CRAINIC: CRÁINIC crainiccă (crainicci, crainicce) m. și forme 1) învechit Persoană care aducea la cunoștința mulțimii poruncile suveranului sau ale autorităților; vestitor. 2) Persoană care citește informațiile, comunicările oficiale, anunță programul la un post de radio sau de televiziune; spicher. /<ucr. krajnik Forme diferite ale cuvantului crainic: crainiccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru crainic: crainic1 sn [Atestat: LIUBA-IANA, M. 128 / V: grancrainic / Plural: crainicuri / Etimologie: ger Kranich] (Înv; iuz) 1 Mașină de ridicat pietre și lemne grele. 2 (Spc) Mecanism al morii care ridică și coboară pietrele. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CRAINIC: CRAINIC s. 1. mesager, sol, trimis, vestitor, (regional) crancău, (învechit) poslaneț, poslanic,. pristav, strigător, tetal. (Au anunțat vestea prinlr-un crainic.) 2. spicher. (crainic la televiziune.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru crainic: cráinic (cráinice), substantiv neutru – Pîrghie cu care se ridică piatra morii de grîu. – Variante gra(i)nic. germana Kranich (DAR). În Banat și Olt. Forme diferite ale cuvantului crainic: cráinice Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru crainic: crainic m. Moldova pristav, strigător public: trimiți în lume crainic EM. [limba rusă KRAĬNIKŬ, judecător]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru crainic: cráinic, cráinice, substantiv neutru (regional) mașină de ridicat pietre și lemne grele; granic, posadă. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CRAINIC: CRÁINIC substantiv verbal buhai, coinac, colăcar. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru crainic: crainic substantiv verbal BUHAI. COINAC. COLĂCAR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru crainic: cráinic substantiv masculin, plural cráinici Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru crainic: cráinic substantiv masculin, plural cráinici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CRAINIC' CRĂÍMEcraimușcráinacrainíCRÁINICCRÁINICĂcrăinicicrăințăcraiobirắu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL crainic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului crainic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 95 / V: grcrainic / Plural: crainicici / Etimologie: ucr кpaйник] 1 substantiv masculin Trs; înv Funcționar ales de districte dintre cneji, având sarcina de a executa sentințele judecătorești și de a strânge impozitele. 4 substantiv masculin Înv; îe A striga crainicul A răspândi o informație Si: îvp a bate toba. CRÁINIC crainiccă crainicci, crainicce m. 128 / V: grancrainic / Plural: crainicuri / Etimologie: ger Kranich] Înv; iuz 1 Mașină de ridicat pietre și lemne grele. Au anunțat vestea printr-un crainic. Crainic la televiziune. Au anunțat vestea prinlr-un crainic. Crainic la televiziune. |
GRAMATICA cuvântului crainic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului crainic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul crainic poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE crainic? Vezi cuvântul crainic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul crainic?[ cra-i-nic ] Se pare că cuvântul crainic are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL crainic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vorbe sau fleacuri băbești?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul crainic are forma: cráinici
