 | as |
|
| Cotor [ co-tor ] VEZI SINONIME PENTRU cotor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cotor în mai multe dicționareDefinițiile pentru cotor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cotor: cotor [Atestat: ECONOMIA, 30 / V: cătur, cotortior, cotoroară, cotortur / Plural: cotoroare, (reg) cotoroară sn, cotori substantiv masculin / Etimologie: nct] 1 sn (Înv) Parte, segment care unește două părți ale unui obiect. 2 sn (Bot) Tijă care leagă frunza sau fructul de ramură Si: lujer. 3 sn (Bot) Cocean. 4 sn (Bot) Miezul verzei. 5 sn (Bot) Picior rămas după tăierea căpățânii de varză. 6 sn (Bot) Miezul fructului. 7 sn (Bot) Parte superioară a codiței, care rămâne la fructul cules sau căzut. 8 substantiv masculin (Bot; reg) Mugur. 9 substantiv masculin (Bot; reg) Inimă a miezului la fragi, căpșuni, zmeură și mure, care intră în receptacul și de care sunt lipite sepalele. 10 sn (Bot) Parte de jos a plantei, mai groasă, opusă vârfului. 11 sn (Bot) Tulpină a plantelor, de la rădăcină până la primele ramuri sau frunze. 12 sn (Bot; reg) Trunchi al arborilor. 13 sn (Bot) Coardă lăsată la butucul viei, din care dau vițele. 14 sn (Bot) Tijă purtătoare de semințe la ceapă. 15 sn (Bot) Tulpină a plantelor, de la rădăcină până la vârf, de pe care pornesc ramurile sau frunzele. 16 sn (Bot; spc) Tulpină a porumbului, cu sau fără frunze, de pe care s-au cules știuleții. 17 sn (Bot; reg) Nervură a frunzei. 18 sn (Bot) Capăt inferior, mai gros, al tulpinii sau al ramurii unui copac. 19 sn (Bot) Ciot rămas după tăierea unui copac sau unei ramuri. 20 sn (Bot) Ciot rămas pe tulpină după culesul știuletelui de porumb. 21 sn (Pop) Parte a snopului de grâu formată din tulpini legate, în opoziție cu spicele. 22 sn (Bot) Parte rămasă în pământ din plantele cu tulpina tare. 23 sn (Bot) Rădăcină a plantelor leguminoase. 24 sn (Bot) Butuc al viței. 25 sn (Bot) Trunchi de copac de pe care s-au tăiat crengile. 26 sn (Agr) Tăiere a vițelor inutile la vie. 27 sn (Agr) Săpare a viei. 28 sn (Agr; îe) A ridica via la cotor A lega via de haraci. 29 sn (Pex; lpl) Resturi rămase din tulpina plantelor de nutreț. 30 sn (Pex; lpl) Crengi tăiate la curățatul pomilor sau la vie. 31 sn (Pop) Parte rămasă dintr-un membru amputat. 32 sn Bază a organului sexual bărbătesc. 33 substantiv masculin Parte de la cap a cornului rupt. 34 sn Coadă tăiată sau ruptă. 35 sn Parte superioară a cozii calului, care unește șira spinării cu rădăcina părului lung care formează coada. 36 sn Coadă de cal tăiată scurt. 37 substantiv masculin Ax al penei de pasăre, de pe care se iau fulgii. 38 substantiv masculin Parte tare a penei păsărilor, din piele și până unde încep fulgii. 39 substantiv masculin Rădăcină a penelor unei păsări care nu a fost jumulită bine înainte de a fi gătită. 40 substantiv masculin (Pop; pan; despre oameni) Fire rare și tari care cresc în barba tinerilor care n-au început încă să se bărbierească. 41 substantiv masculin (Pop; pan; despre oameni) Fire din barbă rămase după bărbierit. 42 substantiv masculin (Pop; pan) Fire rare rămase pe capul unui chel. 43 substantiv masculin (Pan) Păr tuns prea scurt. 44 substantiv masculin (Pop; pan) Barbă rasă prost. 45 sn (Înv; pan) Toc fără peniță. 46 sn (Pan) Parte mai groasă a unui instrument de scris, care se ține între degete. 47 sn (Pan) Capăt de funie. 48 sn (Pan) Parte din fier a unui cuțit, a unei săbii etc. care intră în mâner. 49 sn (Pan) Parte a peniței care se înfige în toc. 50 sn (Pan) Parte a pipei în care intră țeava care se ține în gură. 51 sn (Pan) Capăt de sus al undiței, cu cârligul de care se leagă coarda. 52 sn (Pan) Parte a lingurii care unește concavitatea cu capătul ținut în mână. 53 sn (Pan) Parte a măturii unde coada intră între nuiele sau paie și este legată cu sârmă. 54 sn (Pan) Parte prea scurtă rămasă dintr-un obiect tăiat. 55 sn (Pan) Coadă prea scurtă a unei unelte. 56 sn (Pan) Bucată din coada ruptă a unei unelte care rămâne în inelul de metalurgie 57 sn (Pan) Parte a cărții unde se unesc foile. 58 sn (Pan) Parte a chitanțierului care rămâne după tăierea chitanțelor. 59 sn (Pan) Carte cu copertele și o parte din foi rupte. 60 sn (Pan) Parte a crucii de la pământ până la brațe. 61 sn (Pan) Parte care se înfige în pământ a unui par. 62 sn (Îvp; fig; îe) A avea sau a face -oară cu cineva A avea legături de afaceri cu cineva. 63 sn (Îvp; fig; îe) A avea -oare A avea bani. 64 substantiv masculin (Fig) Om mic de statură și gras. 65 sn (Pex) Mâner. 66 sn (Pex) Toartă. 67 sn (Pex) Coadă a unei unelte. 68-69 sn (Spc) Mâner al unei săbii sau al unui cuțit. 70 sn (Spc) Coadă a undiței. 71 sn (Pex) Orice resturi care nu mai servesc la nimic. 72 sn (Pex) Mătură roasă de prea multă întrebuințare. 73 sn (Pex) Lingură cu coada ruptă. 74 sn (Pex) Cuțit cu lama ruptă. 75 sn (Pex) Cuțit tocit. 76 sn (Pex; reg; îf cotortior) Răzuș cu care se curăță plugul 77 sn (Pex) Bază rămasă dintr-o lumânare care a ars. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COTÓR: COTÓR, cotoare, substantiv neutru, (3) cotari, substantiv masculin 1. Ramură, tulpină, lujer (mai ales la legume și la erbacee) care susține frunzele, fructul, florile. Cotorul verzei. Cotoarele ce au rămas din fin după ce s-au săturat animalele. ȘEZ. III 83. ♦ Partea de jos a unei tulpini. vezi cioacă, ciot. Cotorul viței. ♦ (La mătură) Rest nefolositor. În ungher, mai după ușă, umilite stau alături, Fără rost, o cofă veche și cotorul unei mături. NECULUȚĂ, Ț. despre 144. 2. Parte, loc unde se leagă, unde se cos foile unui registru, ale unui caiet sau ale unei cărți. Pe cotorul cărții e imprimat numele autorului și titlul operei. ♦ Partea legată a unui chitanțier, a unui bonier etc. din care s-au rupt jumătățile detașabile care se dau celor interesați; partea foii care rămîne după predarea chitanței. La cotor rămîne numele celui care a primit chitanța. 3. (La ființe; rar) Partea dinspre rădăcină a unei cozi, a unei pene sau a unui fir de păr. Tras la față, cu niște cotori roșiatici de barbă, călărea împietrit. CAMILAR, N. II 74. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COTÓR: COTÓR, (1, 2) cotoare, substantiv neutru, (3) cotori, substantiv masculin 1. substantiv neutru Tulpină, lujer (la legume și la plante erbacee) care susține frunzele, fructul sau florile. ♦ Partea de jos a unei tulpini. Cotorul viței. ♦ Cocean (3). ♦ Rest nefolositor dintr-un obiect uzat. ♦ (familial) Mătură foarte uzată. 2. substantiv neutru Parte, loc unde se leagă sau unde se cos foile unei cărți, ale unui registru, ale unui caiet etc. ♦ Parte a unui chitanțier, a unui bonier etc. rămasă după ce s-au rupt jumătățile detașabile ale foilor; partea fiecărei foi care rămâne în chitanțier, bonier etc. după predarea chitanței. 3. S. m. (La ființe; rar) Partea dinspre rădăcină a unei pene, a unei cozi sau a unui fir de păr. – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COTÓR: COTÓR, (1, 2) cotoare, substantiv neutru, (3) cotori, substantiv masculin 1. substantiv neutru Tulpină, lujer (la legume și la plante erbacee) care susține frunzele, fructul sau florile. ♦ Partea de jos a unei tulpini. Cotorul viței. ♦ Cocean (3). ♦ Rest nefolositor dintr-un obiect uzat. ♦ (familial) Mătură foarte uzată. 2. substantiv neutru Parte, loc unde se leagă sau unde se cos foile unei cărți, ale unui registru, ale unui caiet etc. ♦ Parte a unui chitanțier, a unui bonier etc. rămasă după ce s-au rupt jumătățile detașabile ale foilor; partea fiecărei foi care rămâne în chitanțier, bonier etc. după predarea chitanței. 3. S. m. (Rar) Partea dinspre rădăcină a unei pene, a unei cozi sau a unui fir de păr. – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru COTOR: COTOR substantiv 1. Cotora b., mold. (Dm); – munt. (17 B II 424); – Ioan, ard. (Met 180). 2. Cotoară, fam., 1680 (Paș); – Don (Met 290). 3. Cotore, vicar, ard.; – ar. (Cara 87); Colori substantiv (Mus); Coloroiu b. (Viciu 33); Cotoroaia s. 4. Cotoraș (Paș). 5. Cotorosul, Oprea (17 B I 349). 6. Cotorue t. (AO XIX 85); pt. sufix conform coporîie. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COTÓR: COTÓR cotoroáre n. 1) (la plante) Tulpină care susține frunzele, florile și fructele. 2) Partea de jos a tulpinii. cotororul viței de vie. 3) (la chitanțiere) Parte rămasă după ruperea foilor detașabile. 4) (la cărți, registre, caiete etc.) Parte laterală unde se leagă foile. 5) (la fructe, legume) Mijloc tare; cocean. /Orig. nec. Forme diferite ale cuvantului cotor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COTOR: COTOR s. 1. (botanică) tuleu, tulpină, (regional) beldie, (cotor la plantele erbacee mari.) 2. rădăcină, (regional) măcău. (cotor cozii calului.) 3. (regional) bute. (cotor la penele de pasăre.) 4. coadă. (cotor măturii.) 5. matcă, (rar) sușă. (cotor al unui chitanțier.) 6. (botanică) cocean. (cotor de măr.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cotor: cotór n., plural oare (variantă din cătur). Trunchĭ de plantă maĭ mică: cotor de floarea soareluĭ, de cînepă. Registru cu cotor (după limba franceza régistre à souche), registru de chitanțe duple, una primitoruluĭ, și alta (care rămâne în registru ca un cotor) casieruluĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cotor: cotor n. 1. partea plantei ce iese din pământ și scoate ramuri, frunze, flori și fructe; 2. mâner de cuțit mare, coadă de topor. [Origină necunoscută]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coțor: coțór substantiv masculin [Atestat: GRAIUL II, 66 / Plural: cotori / Etimologie: ucr кoцyp] 1 (Reg) Pisoi. 2 Cotoi (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru coțor: coțór, coțóri, substantiv masculin (regional) cotoi, pisoi, motan, cotoșman, mârtan. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru COTÓR: COTÓR substantiv verbal cocean, mâner. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cotor: cotor substantiv verbal COCEAN. MÎNER. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cotor: cotór substantiv neutru, plural cotoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cotor: cotór substantiv neutru, plural cotoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COTOR' coțopenícoțopenírecoțopenítcotopiálăCOTÓRcotoráicotoráiecotorálăcotoráș |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cotor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cotor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cotor [Atestat: ECONOMIA, 30 / V: cătur, cotortior, cotoroară, cotortur / Plural: cotoroare, reg cotoroară sn, cotori substantiv masculin / Etimologie: nct] 1 sn Înv Parte, segment care unește două părți ale unui obiect. 28 sn Agr; îe A ridica via la cotor A lega via de haraci. 76 sn Pex; reg; îf cotortior Răzuș cu care se curăță plugul 77 sn Pex Bază rămasă dintr-o lumânare care a ars. COTÓR cotoroáre n. Cotororul viței de vie. Botanică tuleu, tulpină, regional beldie, cotor la plantele erbacee mari. Cotor cozii calului. Cotor la penele de pasăre. Cotor măturii. Cotor al unui chitanțier. Cotor de măr. Cotorul cozii calului. Cotor la penele de pasăre. Cotorul măturii. Cotor al unui chitanțier. Coțór substantiv masculin [Atestat: GRAIUL II, 66 / Plural: cotori / Etimologie: ucr кoцyp] 1 Reg Pisoi. |
GRAMATICA cuvântului cotor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cotor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cotor poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cotor? Vezi cuvântul cotor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cotor?[ co-tor ] Se pare că cuvântul cotor are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cotor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Lingvistică semn de punctuație?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cotor are forma: cotoáre
