 | as |
|
| Cotitură [ co-ti-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU cotitură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cotitura în mai multe dicționareDefinițiile pentru cotitura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cotitură: cotitúră substantiv feminin [Atestat: GORJAN, H. I, 113 / Plural: cotiturari / Etimologie: coti2 + -tură] 1-7 Cotire (1-7). 8 (Nob) Încovoiere. 9 Cotire (9). 10 Părăsire a drumului. 11-15 Cotire (11-15). 16 Cotărire (1). 17 (Îvr; pan) Batere. 18 (Îvr) Cotărire (2). 19 Loc unde cotește un drum. 20 întorsătură. 21 îndoitură. 22 Ocoliș. 23 (Fig) Tergiversare. 24 (Fig) Ascunziș. 25 (Fig) Transformare calitativă esențială produsă în desfășurarea unui eveniment. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COTITURĂ: COTITURĂ s. 1. cot, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură, (rar) îndoitură, (popular) cîrmeală, cîrnitură, întorsură, sucitură, (Olt. și Banat) covei. (cotitura a unui drum.) 2. cot, meandru, sinuozitate, șerpuitură. (regional) taolă. (cotitura a unei ape.) 3. curbă, viraj. (La cotitura lasă vehiculul mai încet.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COTITURĂ: COTITÚRĂ cotiturai forme 1) (la drumuri, ape curgătoare etc.) Loc unde se face o schimbare de direcție; cot. 2) figurat Transformare esențială în desfășurarea unei acțiuni, a unui eveniment etc. Moment de cotitura. /a coti + sufix cotituratură Forme diferite ale cuvantului cotitura: cotiturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COTITURĂ: COTITÚRĂ, cotituri, substantiv feminin 1. Cot (I 2). 2. figurat Transformare calitativă esențială, salt produs în desfășurarea unei acțiuni, a unui eveniment etc. 3. (Rar) Ascunziș. 4. (popular) Golf2. – Coti + sufix -tură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COTITURĂ: COTITÚRĂ, cotituri, substantiv feminin 1. Cot (I 2). 2. figurat Transformare calitativă esențială, salt produs în desfășurarea unei acțiuni, a unui eveniment etc. 3. (Rar) Ascunziș. 4. (popular) Golf2. – Coti + sufix -tură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cotitură: cotitură forme 1. întorsură, înconjur: rătăcesc pe cărări cu cotituri EM.; 2. îndoitură, încrețitură. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cotitură: cotitúră forme, plural ĭ. Cot, ocol: drum, rîu face o cotitură. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru COTITURĂ: COTITÚRĂ substantiv verbal golf, întorsătură, răscruce, turnură. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cotitură: cotitură substantiv verbal GOLF. ÎNTORSĂTURĂ. RĂSCRUCE. TURNURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cotitură: cotitúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat cotitúrii; plural cotitúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cotitură: cotitúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat cotitúrii; plural cotitúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COTITURA' cótișteCOTÍTCOTITÁTEcotitorCOTITÚRĂCOTIÚGĂCOTIUGÁRcotiugaragíucotiugarár |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cotitură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cotitură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 113 / Plural: cotiturări / Etimologie: coti2 + -tură] 1-7 Cotire 1-7. Cotitură a unui drum. Cotitură a unei ape. La cotitură lasă vehiculul mai încet. Cotitură a unui drum. COTITÚRĂ cotiturăi forme 1 la drumuri, ape curgătoare etc. Moment de cotitură. /a coti + sufix cotiturătură. |
GRAMATICA cuvântului cotitură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cotitură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cotitură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cotitură? Vezi cuvântul cotitură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cotitură?[ co-ti-tu-ră ] Se pare că cuvântul cotitură are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cotitură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ablativ absolut?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cotitură are forma: cotitúri
