 | as |
|
| Cotire [ co-ti-re ] VEZI SINONIME PENTRU cotire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cotire în mai multe dicționareDefinițiile pentru cotire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cotire: cotíre substantiv feminin [Atestat: POLIZU / V: coțicotire / Plural: cotireri / Etimologie: coti2] 1 (înv) Atingere cu cotul2 (1) Si: (îrg) coteală (1), cotelire (11), (îrg) cotelit1 (11), cotit1 (1), cotitură (1), încotare, încotat1. 2 (Înv) Lovire cu cotul2 (1) Si: coteală (2), (îrg) cotelire (12), (înv) cotelit.1, cotit1 (2), cotitură (2), încotare, încotat1. 3 (Înv) Înaintare prin mulțime făcându-și loc cu coatele2 (1) Si: coteală (3), (îrg) cotelire (13), (înv) cotelit1 (13), cotit1 (3), cotitură (3), încotare, încotat1. 4 (Înv) Atragere a atenției cuiva atingându-l cu cotul2 (1) Si: coteală (4), (îrg) cotelire (14), (înv) cotelit1 (14), cotit1 (4), cotitură (4), încotare, încotat1. 5 (Înv) Intrare în vorbă cu cineva atrăgându-i atenția cu cotul2 (1) Si: coteală (5), (îrg) cotelire (15), (înv) cotelit1 (15), cotit1 (5), cotitură (5), încotare, încotat1. 6 (Înv) Petrecere împreună cu cineva Si: coteală, cotit1 (6), cotitură (6), încotare, încotat1. 7 (despre drumuri, râuri etc.) Schimbare a direcției Si: coteală (7), cotigeală (1), cotigire (1), cotigit1 (1), cotigitură (1), cotit1 (7), cotitură (7). 8 (Nob) Încovoiere. 9 Abatere din drumul său Si: coteală, cotigeală (2), cotigire (2), cotigit1 (2), cotigitură (2), cotit1 (9), cotitură (9). 10 Părăsire a drumului. 11-12 Mers sau alergare în zigzag Si: coteală (11), cotigeală, cotigire (4), cotigit1 (4), cotigitură (4), cotit1 (11), cotitură (11). 13 Conducere a cuiva pe un drum cotit, spre a-l rătăci Si: coteală(12), cotigeală (5), cotigire (5), cotigit1 (5), cotigitură (5), cotit1 (12), cotitură (12). 14 (Rar) Întoarcere a unui obiect într-o altă direcție Si: coteală (13), cotigeală (6), cotigire (6), cotigit (6), cotigitură (6), cotit1 (13), cotitură (13). 15 (Rar) Ocolire a unui obiect, deplasându- se pe o linie curbă Si: coteală (14), cotigeală (7), cotigire (7), cotigit1 (7), cotigitură (7), cotit1 (14), cotitură (14). 16 (Rar) Evitare a cuiva Si: coteală (15), cotigeală (8), cotigire (8), cotigit1 (8), cotigitură (8), cotit1 (15), cotitură. (15). 17 Cotărire (1). 18 (Îvr; pan) Batere. 19 (Îvr) Cotărire (2). 20 (Înv) Vârtej. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COTIRE: COTIRE substantiv cîrmire, cîrmit, cotit, viraj, virare, virat, (popular) cîrnire, cîrnit. (În timpul cotire unui vehicul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cotire: cotire forme 1. fapta de a coti; 2. vârtej (de râu): apa curge și la cotiri se pierde AL. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COTIRE: COTÍRE, cotiri, substantiv feminin Acțiunea de a coti. – vezi coti. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COTIRE: COTÍRE, cotiri, substantiv feminin Acțiunea de a coti. – vezi coti. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cotire: cotíre substantiv feminin, plural cotíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coțire: coțíre substantiv feminin vezi cotire Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'COTIRE' COTINUScotioárăcotiórcotîrcescCOTÍREcotiréjcotî́rlăcotîrleteCOTÍȘ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL coțire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului coțire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cotíre substantiv feminin [Atestat: POLIZU / V: coțicoțire / Plural: coțireri / Etimologie: coti2] 1 înv Atingere cu cotul2 1 Si: îrg coteală 1, cotelire 11, îrg cotelit1 11, cotit1 1, cotitură 1, încotare, încotat1. În timpul coțireii unui vehicul. În timpul coțire unui vehicul. |
GRAMATICA cuvântului coțire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului coțire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul coțire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cotire? Vezi cuvântul cotire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cotire?[ co-ti-re ] Se pare că cuvântul cotire are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL coțire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Asta pune capac la toate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cotire are forma: cotíri
