 | as |
|
| Cot [ cot ] VEZI SINONIME PENTRU cot PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cot în mai multe dicționareDefinițiile pentru cot din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COT: COT, (1) coate și (2) coturi, substantiv neutru, (3) coți, substantiv masculin 1. (anatomie; la om) Articulația dintre braț și antebraț; partea exterioară a acestei articulații. [Soldații] aveau coatele lipite strîns, unii de alții. SAHIA, N. 73. Răzimat pe coate-adoarme Un cioban întins pe glugă. GOGA, P. 65. Băiatul s-a lovit la cot de i-a secat sufletul. CARAGIALE, P. 15. În trăsură, plecat puțin pe-un cot, îmi place să-mi ațintesc ochii în zări. RUSSO, O. 100. • Locuţiune adverbiala Cot la cot = alături, unul lîngă altul, împreună. Și cot la cot soldatul roșu, Ostașul nostru S-au dus Biruitori către apus. BENIUC, vezi 125. Țăranii romîni și țăranii unguri au luptat cot la cot împotriva nobilimii maghiare. BOGZA, Ț. 14. Lucrează cot la cot cu dînșii, sosește înaintea lor și pleacă în urma lor. C. PETRESCU, A. 466. • Expresia: A da din coate = a-și face loc împingînd pe alții; figurat a lupta fără scrupule pentru a cîștiga o situație, pentru a ieși din încurcătură etc. A lega cot la cot = a lega cu mîinile la spate. Potirașii se slobod Și mi-l leagă cot la cot. ANT. literar popular I 437. Și-l lega strîns cot la cot. ALECSANDRI, P. P. 125. A-și da coate (sau cu cotul) = a-și face semne (cu cotul). Își dedeau coate, de rîdeau. ISPIRESCU, L. 37. A-și da coatele cu cineva = a lucra pe ascuns, a se înțelege în secret. Nouă ni-e frică... de! că-și dă coatele cu Cațavencu. CARAGIALE, O. I 124. A băga mîinile pînă-n coate = a fura zdravăn. (Familiar, adesea însoțit de lovirea repetată a unui cot cu palma) A-i arăta cuiva cotul = a refuza pe cineva în bătaie de joc. A întoarce cuiva cotul = a nu lua în seamă, a necăji pe cineva. Mă doare-n cot = puțin îmi pasă. ♦ Partea mînecii care acoperă articulația dintre braț și antebraț. Desigur hoinăriseră împreună, își roseseră coatele pe aceleași bănci ale școlii. C. PETRESCU, Î. II 175. Iar colo bătrînul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate. EMINESCU, O. I 132. ♦ (La cal) Partea ieșită în afară a articulației de la mijlocul picioarelor de dinapoi. Cînd îndărăt se uita, Vedea capul șarpelui Sus pe colul murgului. ȘEZ. III 65. 2. Loc unde un drum, un rîu, o scară, un burlan etc. își schimbă brusc direcția; cotitură, întorsură. vezi curbă. Tocmai atunci ieși de după un cot de mal un caporal. despre ZAMFIRESCU, R. 97. De la cotul stîncos ce-i zice «Cîrligul Caprei» mergeam o bucată pe jos. VLAHUȚĂ, O. A. II 135. A trecut de cotul dealului, la cîmp deschis. CARAGIALE, O. I 368. Era mai ales două stațiuni anevoie de trecut cu pace, una la cotu gîrlei... și alta pe maidanul de dinaintea bisericii Popa Tatu. GHICA, S. 687. 3. (Regional) Colț, unghi, ungher. Am o mîndră ca o doamnă: Cînd e verb reflexiv:emea lucrului, Șede-n cotu birtului. HODOȘ, P. P. 191. Ziua într-un cot, Noaptea peste tot (Lampa). GOROVEI, C. 196. 4. (Învechit) Unitate de măsură variind între 0,606 m (în Muntenia) și 0,637 m (în Moldova) reproducînd distanța de la cot (1) pînă la vîrful degetului mijlociu; prin extensie măsură considerată în chip subiectiv mare sau mică. Colo-n colț acum răsare Un copil al nu știu cui, Largi de-un cot sînt pașii lui, Iar el mic, căci pe cărare Parcă nu-i. COȘBUC, P. I 224. Avea niște mustăți de un cot și un glas de răsuna mahalaua. ALECSANDRI, T. 383. ♦ Obiect care se măsoară cu această unitate. Pe sul tot crește pînza și coții tot sporesc. BELDICEANU, P. 69. • Expresia: A scoate (sau a-i ieși cuiva) limba de-un cot, se zice cînd cineva face un efort peste măsură. ♦ (Regional) Vergea de lemn sau de metal pentru măsurat lungimi. L-am văzut umblînd prin tîrg, cu cotul subsuoară, după cumpărat sumani. CREANGĂ, A. 58.[1] Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cot: cot2 [Atestat: PSALT. 329/12 / Plural: coate, coturi, (îvr) cote sn, coți substantiv masculin / Etimologie: moștenit din latinescul cubitus] 1 sn (Atm; despre oameni) Parte exterioară a articulației dintre humems și cubitus, care unește brațul cu antebrațul. 2 sn (Îlav) cot la cot Alături. 3 sn (Îal) Împreună. 4 sn (îlav) În (sau din) coate Stând rezemat în coate (1). 5 sn (Îe) A da din coate A-și face loc, împingând pe alții. 6 sn (Îae; fig) A lupta fără scrupule pentru a parveni. 7 sn (Îae) A dobândi ceva prin mijloace incorecte. 8 sn (Deseori cu indicarea cotului; îe) A arăta cuiva cotul (Însoțit de gest) A refuza pe cineva în mod batjocoritor. 9 sn (îae) A nu lua în seamă pe cineva. 10 sn (Înv; îe) A întoarce cotul (sau coatele) cuiva A-l răsplăti rău. 11 sn (Îae) A nu asculta pe cineva. 12 sn (Înv; îlav) Din cot În zadar. 13 sn (Îlv) A lega cot la cot A lega un infractor cu mâinile la spate. 14 sn (Îal) A lega împreună mai mulți infractori. 15 sn (Pop; îla) Fudul de coate Sărac. 16 sn (Pex) Lovitură dată cu cotul (1). 17 sn (Îe) A-și da coate(le) (rar, cot) sau, înv, a-și da cu cotul unul altuia A-și face semne de înțelegere Si: (pop) a se coti. 18 sn (Îae) A se amuza în ascuns pe seama cuiva. 19 sn (îae) A se alia în ascuns contra cuiva Si: (pop) a se coti. 20 sn (Pfm; îe) Mă doare-n cot ! Puțin îmi pasă. 21 sn (Îe) A-și băga mâinile până-n (sau până la) coate A fura mult și fără jenă. 22 sn (Bot; reg; îc) Cinci-coate Căldărușă (Aquilegia vulgaris). 23 sn (Îc) Coate-goale Sărac. 24 sn Parte a mânecii care acoperă cotul. 25 sn (Îe) A-și roade coatele pe băncile școlii A învăța mulți ani. 26 sn (Îe) A-și roade cu cineva coatele pe băncile școlii A fi coleg de școală cu cineva. 27 sn (Pan; șîs) cotul dinapoi Partea ieșită în afară a articulației de la mijlocul piciorului de dinapoi al calului Si: (reg) căi, cotâi, cotei. 28 sn Unealtă de zidărie Si: colțar, dreptar, echer. 29 sn Piesă încovoiată care face legătura între două piese drepte cu direcții diferite, burlane, țevi, conducte etc. 30 sn Loc unde își schimbă brusc direcția un drum, o vale etc. Si: cotitură. 31 sn Meandră a unei ape curgătoare. 32 sn Serpentină. 33 sn (Reg) Colț. 34 sn (Reg; spc) Peninsulă mică. 35 (Pop) sn Parte adâncă într-o apă, cu pereții drepți Cf bulboacă, vârtej. 36 sn Golf. 37 sn Mal abrupt al râului la schimbarea direcției în care curge. 38 sn (Fig; înv) Șiretlic. 39 sn (Fig; înv) Diversiune. 40 substantiv masculin Distanța de la cot la încheietura mâinii drepte, trecând peste vârful degetului mijlociu. 41 substantiv masculin Veche unitate de măsură a lungimii egală cu 0,637 m (în Moldova) sau cu 0,664 m (în Muntenia). 42 substantiv masculin (Pex; înv) Unealtă de lemn sau metal pentru măsurat, având lungimea unui cot2 (41). 43 substantiv masculin (Înv; pex) Bucată de material măsurată cu cotul2 (41). 44 substantiv masculin (Rar; îe) A-i ieși (sau a scoate) limba de un cot A fi în mare încurcătură. 45 substantiv masculin (Îae) A fi foarte obosit după un efort (fizic). 46 substantiv masculin (îvp; îs) Trei coți de pământ Mormânt. 47 substantiv masculin (înv) Unealtă de lemn sau metal liniată, pentru măsurarea capacității vaselor Si: carâmb, hărag. 48 substantiv masculin (Înv; pex) Operație de măsurare oficială a buților Si: cotit1. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CÓT: CÓT, (I 1) coate și (I 2, 3, 4) coturi, substantiv neutru, (II) coți, substantiv masculin I. substantiv neutru 1. (anatomie; la om) Partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus, care unește brațul cu antebrațul. • Locuţiune adverbiala Cot la cot = alături; împreună. • Expresia: A da din coate = a) a-și face loc împingând pe alții; b) a lupta (fără scrupule) pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a obține o situație. A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mâinile la spate (alături de altul). A-și da coate (sau cu cotul) = a-și face semne (cu cotul); a coti (2). A băga mâinile până-n (sau până la) coate = a fura mult și fără jenă. (familial) A-i arăta (sau a-i întoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferență. Mă doare-n cot! = puțin îmi pasă! ♦ Compus: coate-goale substantiv masculin invariabil = (deprindere) om sărac. ♦ Parte a mânecii care acoperă cotul (I 1). ♦ (La cal) Parte ieșită în afara articulației de la mijlocul picioarelor de dinapoi. 2. Loc, porțiune unde un drum, o vale etc. își schimbă brusc direcția; cotitură, întorsătură. ♦ Meandră (a unei ape curgătoare). 3. Tub curbat în forma unui arc de cerc, folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite. 4. (regional) Colț, unghi, ungher. II. S. m. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0,664 metri (în Muntenia) sau cu 0,637 metri (în Moldova), care reprezenta distanța de la cot (I 1) până la încheietura palmei; prin extensie măsură considerată, subiectiv, mare sau mică, după împrejurări. • Expresia: A scoate (sau a-i ieși cuiva) limba de-un cot, se zice când cineva face un efort (fizic) peste măsură de mare. ♦ Bucată de material textil măsurată cu această unitate de măsură. ♦ (regional) Vergea de lemn sau de metal pentru măsurarea lungimii. – latina cubitus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COT: COT, (I 1) coate, (I 2, 3, 4) coturi, substantiv neutru, (II) coți, substantiv masculin I. substantiv neutru 1. (anatomie; la om) Partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus, care unește brațul cu antebrațul. • Locuţiune adverbiala Cot la cot = alături; împreună. • Expresia: A da din coate = a) a-și face loc împingând pe alții; b) a lupta (fără scrupule) pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a obține o situație. A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mâinile la spate (alături de altul). A-și da coate (sau cu cotul) = a-și face semne (cu cotul); a coti (2). A băga mâinile până-n (sau până la) coate = a fura mult și fără jenă. (familial) A-i arăta (sau a-i întoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferență. Mă doare-n cot! = puțin îmi pasă! • Compus: substantiv masculin și forme coate-goale = (deprindere) om sărac. ♦ Parte a mânecii care acoperă cotul (I 1). ♦ (La cal) Parte ieșită în afara articulației de la mijlocul picioarelor de dinapoi. 2. Loc, porțiune unde un drum, o vale etc. își schimbă brusc direcția; cotitură, întorsătură. ♦ Meandru (al unei ape curgătoare). 3. Tub curbat în forma unui arc de cerc, folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite. 4. (regional) Colț, unghi, ungher. II. S. m. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0,664 metri (în Muntenia) sau cu 0,637 metri (în Moldova), care reprezenta distanța de la cot (I 1) până la încheietura palmei; prin extensie măsură considerată, subiectiv, mare sau mică, după împrejurări. • Expresia: A scoate (sau a-i ieși cuiva) limba de-un cot, se zice când cineva face un efort (fizic) peste măsură de mare. ♦ Bucată de material textil măsurată cu această unitate de măsură. ♦ (regional) Vergea de lemn sau de metal pentru măsurarea lungimii. – latina cubitus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru COT: COT substantiv 1. Cot, Ion (Băl IV); Coto diac (Cat), cu -o final In loc de -u, în stil de cărturar. 2. Cota b. (17 B I 398; RI V 113) -ar. (AO VII 216; Fărș); Cote (Isp IV2); Cotea (Cotr 45); -stegar (17 B II 335); – ar. (Cara 92); Cot/escul, St. (16 B II 26; 17 B III 229); -ești, -eni ss. 3. + -ai: Cotai, Ion, mold. (BCI IV 199). Cotaescu (Arh). 4. + -ac: Cotac (Mar). 5. + -al(ă): Cotal, Ioan, mazil, mold., 1797 (ib. 224). 6. + -ean(a): Cotean (Tec I); -a (Sd XVI); Cotean din Coteana (16 B IV 443); Coteanul t.; Coteanescul, Oprea, vinde muntele Coteanul cu oamenii din Cotenești (RI VII 177); 7. Cotenescul, Andrei, munt., 1654 (An C III 740. 8. Coteance b. (17 B II 77). 9. Coteca t. (Mus). 10. + -eș: Coteș, act. sau fonetică mold. < cotiș; 11. Coteșăl și Coteșilă (17 B III 439, 470). 12. Cotișel (Moț; Viciu 15; Met 48) < adverb cotiș. 13. + -ică: Gotică, țig. (16 B II16). 14. + -uș: Cotușul, Oprea (17 B I 221). 15. + -man: Cotoman, Ion, mold.; și marital: Cotomanița, Maria (Băl VI) zisă și Cotomăneasă, Maria, 1765. 16. < Cotu-mare sau t. Cotu-morii, cu as. progr.: Cotomorești, zis și Cătămărești substantiv (Sd V 223). 17. + -oc: Cotoc și Moțoc (Sd XI 274) sau variantă < substantiv cotoi. 18. + -ocea: Cotocea și Cotoțea pren. (17 B I 172). 19. Colos fam. buc. (M Put 131) 20. Cotuț (Viciu 15). 21. Compuse: Cotrosa (Viciu 15) < cot-ros; Cotlungu, St. (Sur XV 256). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cot: cot n. 1. (plural coate), partea exterioară a brațului, la locul unde se îndoae: cot la cot, legat țeapăn; a-și da coate, a-și face semne, de înțelegere; 2. partea mânecii ce acopere cotul: haină roasă în coate; 3. (plural coți), veche măsură de lungime în Muntenia (0 m. 66) și în Moldova (0 m. 64); 4. (plural coturi), măsură de capacitate a buților; 5. cotitură: la cotul Prutului popular [latina CUBITUM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru COȚ 1.: *COȚ 1. Coțan (Moț). 2. Coțic (Băl VI). 3. Coțoiu (RI IV 225). 4. Coțuș, olt. (17 B IV 323). 5. +man: Coțman (Tut; C Bog) – Gh., din substantiv Coțmănești (Dm; Sur XXIV); G., popa (Isp V2); – Necula (Bîr IV); -ul (16 A I 173). 6. Cuțman b. (Tut); conform și t. Coțman. 7. Compus: Coțobăț, olt. (Sd V 305) și Cotbuțul (17 B I 443). Pentru etim. conform și blg.-alb. Koțo sint. < Koste (Weig 126). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COT: COT s. 1. cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură, (rar) îndoitură, (popular) cîrmeală, cîrnitură, întorsură, sucitură, (Olt. și Banat) covei. (cot al unui drum.) 2. cotitură, meandru, sinuozitate, șerpuitură, (regional) taolă. (cot al unui rîu.) 3. (prin Transilvania) șing. (Un cot de pînză.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COT: COT2 coturi n. 1) (la drumuri, ape curgătoare etc.) Loc unde se face o schimbare de direcție; cotitură. cotul gârlei. • A vorbi fără coturi a spune fără ocolișuri. A ști toate coturile a cunoaște toate subtilitățile. 2) Partea încovoiată a unei țevi sau a unui burlan. /<lat. cubitus Forme diferite ale cuvantului cot: coturi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coț: coț i [Atestat: PAMFILE, C. 20 / Etimologie: fo] Cuvânt care imită scârțâitul Cf scârț. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru COT: COT substantiv verbal colț, colțar, cotlon, dreptar, echer, ungher, unghi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cot: cot substantiv verbal COLȚ. COLȚAR. COTLON. DREPTAR. ECHER. UNGHER. UNGHI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru coț!: coț! interjecție (regional) cuvânt care imită scârțâitul cizmei. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cot: cot (unitate de măsură) substantiv masculin, plural coți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cot: cot1 (unitate de măsură) substantiv masculin, plural coți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cot: cot (georgrafic, tehnic) substantiv neutru, plural cóturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cot: cot3 (meandră, tub) substantiv neutru, plural cóturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cot: cot1 i [Atestat: DA ms / Etimologie: fo] Cotcodac. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cot: cot2 (articulație) substantiv neutru, plural coáte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru cot: cot, coți substantiv masculin an de detenție. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cot: cot (anatomie) substantiv neutru, plural coáte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cot: cot3 sn vezi cut1 Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'COT' CosușteacosútcosutoreásăcosutúrăCÓTCOTÁcótă-párteCOTABATOcotác |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cot Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cot dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 329/12 / Plural: coate, coturi, îvr cote sn, coți substantiv masculin / Etimologie: moștenit din latinescul cubitus] 1 sn Atm; despre oameni Parte exterioară a articulației dintre humems și cubitus, care unește brațul cu antebrațul. 2 sn Îlav cot la cot Alături. 8 sn Deseori cu indicarea cotului; îe A arăta cuiva cotul Însoțit de gest A refuza pe cineva în mod batjocoritor. 10 sn Înv; îe A întoarce cotul sau coatele cuiva A-l răsplăti rău. 12 sn Înv; îlav Din cot În zadar. 13 sn Îlv A lega cot la cot A lega un infractor cu mâinile la spate. 17 sn Îe A-și da coatele rar, cot sau, înv, a-și da cu cotul unul altuia A-și face semne de înțelegere Si: pop a se coti. 20 sn Pfm; îe Mă doare-n cot ! Puțin îmi pasă. 27 sn Pan; șîs cotul dinapoi Partea ieșită în afară a articulației de la mijlocul piciorului de dinapoi al calului Si: reg căi, cotâi, cotei. 44 substantiv masculin Rar; îe A-i ieși sau a scoate limba de un cot A fi în mare încurcătură. Cot al unui drum. Cot al unui rîu. Un cot de pînză. COT2 coturi n. Cotul gârlei. • A vorbi fără coturi a spune fără ocolișuri. A ști toate coturile a cunoaște toate subtilitățile. Un cot de pânză. |
GRAMATICA cuvântului cot? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cot. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cot poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE cot? Vezi cuvântul cot desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cot?[ cot ] Se pare că cuvântul cot are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cot Inţelegi mai uşor cuvântul cot dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Cot la cot = alături, unul lîngă altul, împreună A da din coate = a-și face loc împingînd pe alții; figurat a lupta fără scrupule pentru a cîștiga o situație, pentru a ieși din încurcătură etc A lega cot la cot = a lega cu mîinile la spate A-și da coate sau cu cotul = a-și face semne cu cotul A-și da coatele cu cineva = a lucra pe ascuns, a se înțelege în secret A băga mîinile pînă-n coate = a fura zdravăn Familiar, adesea însoțit de lovirea repetată a unui cot cu palma A-i arăta cuiva cotul = a refuza pe cineva în bătaie de joc A întoarce cuiva cotul = a nu lua în seamă, a necăji pe cineva Mă doare-n cot = puțin îmi pasă Locuţiune adverbiala Cot la cot = alături; împreună A da din coate = a a-și face loc împingând pe alții; b a lupta fără scrupule pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a obține o situație A lega cot la cot = a lega pe cineva cu mâinile la spate alături de altul A-și da coate sau cu cotul = a-și face semne cu cotul; a coti 2 A băga mâinile până-n sau până la coate = a fura mult și fără jenă Familial A-i arăta sau a-i întoarce cuiva cotul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferență Mă doare-n cot! = puțin îmi pasă! ♦ Compus: coate-goale substantiv masculin invariabil = deprindere om sărac Locuţiune adverbiala Cot la cot = alături; împreună A da din coate = a a-și face loc împingând pe alții; b a lupta fără scrupule pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a obține o situație A lega cot la cot = a lega pe cineva cu mâinile la spate alături de altul A-și da coate sau cu cotul = a-și face semne cu cotul; a coti 2 A băga mâinile până-n sau până la coate = a fura mult și fără jenă Familial A-i arăta sau a-i întoarce cuiva cotul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferență Mă doare-n cot! = puțin îmi pasă! Compus: substantiv masculin și forme coate-goale = deprindere om sărac |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cot |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se alege praf și pulbere sau a se alege praful de cineva sau de ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cot are forma: coți
