 | as |
|
| Costum [ cos-tum ] VEZI SINONIME PENTRU costum PE ESINONIME.COM definiția cuvântului costum în mai multe dicționareDefinițiile pentru costum din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru costum: costúm sn [Atestat: STAMATI, despre / V: (înv) costumtiúm / Plural: costume / Etimologie: franceza costume] 1 (Șîs costum popular) Fel de a se îmbrăca specific al locuitorilor unei regiuni sau unei țări Si: portugheză 2 Fel de a se îmbrăca specific unei epoci istorice. 3 Fel de a se îmbrăca al apartenenților la o clasă socială. 4 Fel de a se îmbrăca al practicanților unei profesii Si: uniformă. 5 Fel de a se îmbrăca într-o anumită ocazie Si: ținută. 6 (Pex) Îmbrăcăminte specifică unui popor. 7 (Pex) Îmbrăcăminte specifică unei epoci. 8 (Pex) Îmbrăcăminte specifică unei clase sociale. 9 (Pex) Îmbrăcăminte specifică unei profesii. 10 (Pex) Îmbrăcăminte pentru o anumită ocazie. 11 Rând de haine. 12 Îmbrăcăminte bărbătească alcătuită din pantaloni și jachetă (și vestă). 13 Îmbrăcăminte femeiască alcătuită din fustă sau pantaloni și jachetă Si: taior. 14 (Pex) Îmbrăcăminte purtată de cineva fără a corespunde cu apartenența sa la un popor, o epocă, clasă socială, profesie, sex etc., în scopul de a nu fi recunoscut (la un carnaval) sau de a juca într-o piesă Si: travesti. 15 (Gmț; îs) costum de scânduri Coșciug. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COSTUM: COSTÚM, costume, substantiv neutru 1. Îmbrăcăminte bărbătească (haină și pantaloni). El ducea în spate, peste costumul bleumarin, o aspră traistă țărănească. BOGZA, C. O. 25. A apărut un copil, aducînd în brațe un costum negru. SAHIA, N. 99. ♦ Îmbrăcăminte femeiască compusă din fustă și jachetă; taior. 2. (Cu determinări) Fel de îmbrăcăminte la anumite ocazii. vezi ținută. Adu costumele de baie. SEBASTIAN, T. 44. Umbla ori în halat de spital, ori în costum de turism cu bocanci grei, cu talpa de cauciuc. BART, E. 375. 3. (Glumeț) Doar o gărgăriță mică Blestemîndu-și zilele Necăjită cere sfatul Unei molii tinere Că i-a dispărut bărbatul în costum de ginere. TOPÎRCEANU, S. A. 66. 4. (Cu determinări) Fel de îmbrăcăminte caracteristic unui popor, unei regiuni, unei epoci etc.; portugheză Costum național. ▭ Vizitiul, în vechi costum rusesc. NEGRUZZI, S. I 37. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COSTUM: COSTÚM costume n. 1) Ansamblu de îmbrăcăminte, compus din haină și pantaloni (la bărbați) și din fustă (sau pantaloni) și jachetă (la femei). • În costumul lui Adam în pielea goală. 2) Îmbrăcăminte confecționată special pentru anumite ocazii. costum de cosmonaut. • costum național îmbrăcăminte tradițională a unui popor sau a unei regiuni; portugheză /<fr. costume Forme diferite ale cuvantului costum: costume Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COSTUM: COSTÚM, costume, substantiv neutru 1. Îmbrăcăminte bărbătească compusă din haină și pantaloni (și din vestă). ♦ Îmbrăcăminte femeiască compusă din fustă și jachetă; taior. 2. (Cu determinări) Fel de îmbrăcăminte la anumite ocazii. 3. (Cu determinări) Fel de îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei regiuni, unei epoci etc.; portugheză – Din limba franceza costume. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COSTUM: COSTÚM, costume, substantiv neutru 1. Ansamblu de piese vestimentare (sacou și pantaloni sau sacou și fustă) pentru bărbați sau pentru femei. 2. (Cu determinări) Fel de îmbrăcăminte la anumite ocazii. 3. (Cu determinări) Fel de îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei regiuni, unei epoci etc.; port2. – Din limba franceza costume. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COSTUM: COSTÚM substantiv neutru 1. Îmbrăcăminte completă (formată din haină și pantalon la bărbați, sau din fustă și jachetă la femei). 2. Fel de îmbrăcăminte care se poartă în anumite ocazii. 3. Îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei epoci etc. [plural -me. / < limba franceza costume, conform italiana costume – obicei, datină]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COSTUM: COSTÚM substantiv neutru 1. îmbrăcăminte completă la bărbați sau la femei. 2. fel de îmbrăcăminte care se poartă în anumite ocazii. 3. îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei epoci etc. (< limba franceza costume) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru costum: *costúm n., plural e și urĭ (în franceză costume, despre italiana costúme, din latina consuetúdo, -údinid, obișnuință). Port, îmbrăcăminte: costum național. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru costum: costúm (costúme), substantiv feminin – Tip de îmbrăcăminte. în franceză costume. – derivat costumat, adjectiv; costumier, substantiv masculin, din limba franceza costumier. Forme diferite ale cuvantului costum: costúme Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru costum: costum n. 1. mod de a se îmbrăca; 2. îmbrăcăminte de uniformă, de ceremonie, de teatru. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COSTUM: COSTUM substantiv portugheză (costum popular.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru costum: costúm substantiv neutru, plural costúme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru costum: costúm substantiv neutru, plural costúme Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COSTUM' CostuccoștuiCOSTULENIcoștuluíCOSTÚMCOSTUMÁcostumárCOSTUMÁREcostumaș |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL costum Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului costum dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Costúm sn [Atestat: STAMATI, despre / V: înv costumtiúm / Plural: costume / Etimologie: franceza costume] 1 Șîs costum popular Fel de a se îmbrăca specific al locuitorilor unei regiuni sau unei țări Si: portugheză 2 Fel de a se îmbrăca specific unei epoci istorice. 15 Gmț; îs costum de scânduri Coșciug. COSTÚM costume n. • În costumul lui Adam în pielea goală. Costum de cosmonaut. • costum național îmbrăcăminte tradițională a unui popor sau a unei regiuni; portugheză /<fr. Costum de sărbătoare. COSTUM substantiv portugheză costum popular. |
GRAMATICA cuvântului costum? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului costum. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul costum poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE costum? Vezi cuvântul costum desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul costum?[ cos-tum ] Se pare că cuvântul costum are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL costum |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Centură de siguranță?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul costum are forma: costúme
