 | as |
|
| Cosmopolit [ cos-mo-po-lit ] VEZI SINONIME PENTRU cosmopolit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cosmopolit în mai multe dicționareDefinițiile pentru cosmopolit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COSMOPOLIT: COSMOPOLÍT, -Ă, cosmopoliți, -te, adjectiv 1. Care ține de cosmopolitism; care manifestă cosmopolitism. Sub dominația burgheziei și moșierimii o lungă perioadă de timp s-a manifestat cu violență valul cosmopolit, mistic și șovin al literaturii burgheze. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 91. Burghezia romînă are o veche tradiție cosmopolită. vezi limba română iulie-august 1948, 294. • (Substantivat) Cosmopoliții fără de patrie cad foarte ușor în brațele spionajului anglo-american. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 580. 2. (Învechit; în faza preimperialistă) Care ține de mai multe culturi, comun tuturor țărilor, universal. Prin exploatarea pieței mondiale, burghezia a dat un caracter cosmopolit producției și consumației din toate țările. MARX-ENGELS, M. C. 37. • Pestriț, amestecat (prin prezența diferitelor naționalități și limbi). Viața aceștia mic port cosmopolit e originală și interesantă. BART, E. 130. Forme diferite ale cuvantului cosmopolit: cosmopolit-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cosmopolit: cosmopolít, -cosmopolită [Atestat: KOGĂLNICEANU, ap. DA ms / Plural: cosmopolitiți, cosmopolite / Etimologie: franceza cosmopolite] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) lipsită de sentiment patriotic. 3-4 smf, a (Persoană) care admiră tot ce este străin țării sale. 5 a (Înv) Pestriț, provenit din amestecul mai multor naționalități. 6-13 smf, a (Persoană) care se manifestă în sensul cosmopolitismului (1-4). 14-21 smf, a (Persoană) care susține cosmopolitismul (1-4). 22 a Care aparține mai multor culturi. 23 a Care este comun mai multor țări sau tuturor țărilor Si: universal. 24-27 a Referitor la cosmopolitism (1-4). 28-31 a Care aparține cosmopolitismului (1-4). 32 a (despre plante; rar) Cu o largă răspândire geografică. Forme diferite ale cuvantului cosmopolit: -cosmopolită Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COSMOPOLIT: COSMOPOLÍT, -Ă, cosmopoliți, -te, adjectiv 1. (Adesea substantivat) Care aparține cosmopolitismului, privitor la cosmopolitism; care manifestă cosmopolitism. 2. Care se consideră cetățean al lumii. ♦ Care nu trăiește într-o singură țară. ♦ (peiorativ) Care este atras de tot ce este străin. ♦ Care ține de mai multe culturi, comun mai multor țări sau tuturor țărilor; universal. ♦ Pestriț, amestecat (prin prezența mai multor naționalități și limbi). Oraș cosmopolit. – Din limba franceza cosmopolite. conform (pt. sensul 1) limba rusă kosmopolit. Forme diferite ale cuvantului cosmopolit: cosmopolit-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COSMOPOLIT, -Ă: COSMOPOLÍT, -Ă adjectiv 1. (Adesea s.) Referitor la cosmopolitism; cu manifestări de cosmopolitism. 2. (În faza preimperialistă) Care ține de mai multe culturi, comun mai multor țări; universal. ♦ (Despre orașe etc.) Pestriț, amestecat (prin componența populației și prin varietatea limbilor vorbite). ♦ (Despre plante) Care are o largă răspândire geografică. [conform limba franceza cosmopolite, italiana cosmopolita, greacă kosmopolites < kosmos – univers, polites – cetățean]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COSMOPOLIT: COSMOPOLÍT, -Ă, cosmopoliți, -te, adjectiv 1. (Adesea substantivat) Care aparține cosmopolitismului, privitor la cosmopolitism; care manifestă cosmopolitism. ♦ (Ieșit din uz) Care era atras de tot ce era străin. 2. Care ține de mai multe culturi, comun mai multor țări sau tuturor țărilor; universal. ♦ Pestriț, amestecat (prin prezența mai multor nationalități și limbi). Oraș cosmopolit. – Din limba franceza cosmopolite. conform (pt. sensul 1) limba rusă kosmopolit. Forme diferite ale cuvantului cosmopolit: cosmopolit-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COSMOPOLIT: COSMOPOLÍT, -Ă adjectiv 1. (și s.) referitor la cosmopolitism; cu manifestări de cosmopolitism. 2. care ține de mai multe culturi, comun mai multor țări; universal. • (despre orașe etc.) pestriț, amestecat. 2. (despre plante, animale) cu o largă răspândire geografică; ubicvist (1). (< limba franceza cosmopolite, /1/ limba rusă kosmopolit) Forme diferite ale cuvantului cosmopolit: cosmopolit-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COSMOPOLIT: COSMOPOLÍT1 cosmopolittă (cosmopolitți, cosmopolitte) 1) Care ține de cosmopolitism; propriu cosmopolitismului. Concepție cosmopolittă. 2) Care cuprinde persoane originare din toate țările; populat de naționalități diferite. Oraș cosmopolit. /<fr. cosmopolite Forme diferite ale cuvantului cosmopolit: cosmopolittă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cosmopolit: cosmopolít adjectiv masculin, substantiv masculin, plural cosmopolíți; adjectiv feminin, substantiv feminin cosmopolítă, plural cosmopolíte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COSMOPOLIT: COSMOPOLÍT2 cosmopolittă (cosmopolitți, cosmopolitte) m. și forme Adept al cosmopolitismului. /<fr. cosmopolite Forme diferite ale cuvantului cosmopolit: cosmopolittă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cosmopolit: cosmopolít adjectiv masculin, substantiv masculin, plural cosmopolíți; forme singular cosmopolítă, plural cosmopolíte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'COSMOPOLIT' COSMONOMÍECOSMOPATOLÓGICCOSMOPATOLOGÍEcosmopéeCOSMOPOLÍTcosmopolitísmCÓSMOScosmóticCOSMOTRÓN |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cosmopolit Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cosmopolit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cosmopolít, -cosmopolită [Atestat: KOGĂLNICEANU, ap. DA ms / Plural: cosmopolitiți, cosmopolite / Etimologie: franceza cosmopolite] 1-2 smf, a Înv Persoană lipsită de sentiment patriotic. COSMOPOLÍT1 cosmopolittă cosmopolitți, cosmopolitte 1 Care ține de cosmopolitism; propriu cosmopolitismului. Concepție cosmopolittă. Oraș cosmopolit. COSMOPOLÍT2 cosmopolittă cosmopolitți, cosmopolitte m. |
GRAMATICA cuvântului cosmopolit? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cosmopolit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cosmopolit poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cosmopolit? Vezi cuvântul cosmopolit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cosmopolit?[ cos-mo-po-lit ] Se pare că cuvântul cosmopolit are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și vinde și pielea de pe el?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cosmopolit are forma: cosmopolíți
La singular substantivul cosmopolit are forma: cosmopolítă
