 | as |
|
| Coș [ coș ] VEZI SINONIME PENTRU coș PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cos în mai multe dicționareDefinițiile pentru cos din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coș: coș3 sn [Atestat: PSALT., 168/5 / Plural: cosuri / Etimologie: vsl кoшь] 1 Obiect portativ de diferite forme, cu sau fără mânere, din papură sau din nuiele împletite, în care se păstrează sau se cară provizii sau obiecte Si: (reg) corfa, coșară (1), coșarcă (1), coșniță, cotarcă, paner, târnă. 2 Conținutul unui coș3 (1) Si: (reg) corfă, coșară (2), coșarcă (2), coșniță, cotarcă, paner, târnă. 3 (Pex; șîs cos de gunoi) CoșJ (1) sau cazan din material plastic, tablă etc. pentru depozitarea gunoiului. 4 (Îe) A arunca la cos A renunța la păstrarea unui obiect lipsit de valoare. 5 (La jocul de baschet) Cerc metalic fixat la înălțime pe un panou de lemn și prevăzut cu o plasă fără fund prin care trebuie să treacă mingea pentru a se marca un punct. 6 Punct marcat la baschet. 7 (Îs) cos propriu Coșul3 (5) echipei proprii, care trebuie apărat. 8 (Îs) cos advers Coșul3 (5) echipei adverse, în care trebuie introdusă mingea. 9 (îe) A reuși cosul A reuși să marchezi un punct. 10 (Spc) Unealtă de pescuit pentru prinderea peștilor mici, împletită din nuiele de răchită sau de mlajă, având diferite forme și dimensiuni Si: coșarcă (5), cutița-lesei, leagăn, spele, târnog, vârșă, vintire. 11 (Spc; îs) cos de raci Unealtă din nuiele pentru prinderea racilor. 12 (Rar) Stup. 13 Împletitură de nuiele umplută cu pământ sau cu bolovani, folosită la construirea unor diguri contra inundațiilor sau în fortificații provizorii contra proiectilelor Si: coteț. 14 (Reg) Coșar1 (7). 15 Ladă mare de nuiele sau de scânduri în care se păstrează cereale Si: hambar, sâsâiac, tron. 16 (Înv) Coșciug. 17 Împletitură de nuiele care se așază pe loitrele unui car, când se transportă legume, fructe, cereale etc. Si: coșar1 (9). 18 (Pex) Platformă a căruței care seamănă cu o ladă și care servește la transportul diferitelor materiale. 19 (Lpl) Cele două funduri împletite care se pun la căruță numai când se transportă lucruri mărunte Si: chelnă, codirlă. 20 Dric. 21 Acoperiș de pânză sau de piele al unei trăsuri, care se poate ridica sau strânge Si: burduf cobâră, coviltir, podit. 22 Parte a morii de forma unei pâlnii mari în care se toarnă grăunțele de măcinat. 23 (Pop; îe) A băga (sau a turna) în cos A căpăta rând la moară. 24 (Îae) A începe să macini. 25 (Fig; îae) A-ți veni rândul să faci ceva. 26 (Înv; îe) I-a căzut (sau i-a picat) din cos A sărăcit. 27 (Înv; îe) A Ie lua din cos A începe să piardă din noroc. 28 (Înv; îae) A da de mare necaz. 29 Pâlnie în fonnă de piramidă la mașina de treierat, în care se bagă snopii. 30 Ladă a teascului în care se toarnă boabele de struguri și se strivesc. 31 (Pex) Coșar1 (10). 32 (Pex) Plasă pe care se îmblătește. 33 Cilindru făcut din coajă de brad și legat cu sfori de tei în care baciul pune brânză sau caș la dospit. 34 Îmbrăcăminte în care se pun penele unei perne. 35 Colac al fântânii Si: ghizd. 36 (Mol; înv; îs) cos de piatră Unitate de măsură a pietrei egală cu un stânjen sau 4 fârtaie. 37 (Trs; Țes) Urzitor. 38 Cavitate prin care trece fumul din sobă spre a ieși în afara casei Si: horn. 39 Parte de deasupra vetrei țărănești, sprijinită de stâlpi, care trage fumul spre a-l elimina Si: bageac, buduroi, fumar, hogeac, horn, urloi. 40 Construcție deasupra acoperișului, pe unde iese fumul din sobe. 41 (Pex) Cilindru pe unde iese fumul la un vapor cu aburi. 42 (Pex) Cilindru pe unde iese fumul unei locomotive cu aburi. 43 (Pex) Conductă pe unde sunt evacuate gazele de ardere dintr-o instalație cu focar. 44 (Pop; îla) Tras pe cos Murdar. 45 (Fam; îe) A șters cosul A pățit-o. 46 (despre oameni; pop; îe) Parcă-i pus pe cos Este (foarte) slab. 47 (Pop; îae) Pare afumat. 48 (Atm; îs) -ul pieptului Torace. 49 (Pop; îe) A fi tare în cos A fi puternic. 50 (îae) A fi sănătos. 51 (Pop; îe) A rupe pe cineva în cos A-i trage cuiva o bătaie strașnică. 52 (Pop; îe) A se rupe în cos A munci cu sârguință. 53 (Pop; îe) A fi rupt (sau fript) în cos A fi foarte flămând. 54 (îae) A fi prăpădit de foame și de sete. 55 (Pex) Carapace a racului. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COȘ: COȘ1, coșuri, substantiv neutru 1. Obiect de diferite forme, făcut dintr-o împletitură de nuieie, papură, rafie etc., cu sau fără torți, servind la transportarea diverselor obiecte. vezi paner, coșniță, coșarcă. Cărau de la Constanța și din capitală trufandale în coșuri de papură. PETRESCU, Î. 1 8. Țăranii și țărăncile... au adus coșuri cu legume, fructe, flori. SAHIA, U.R.S.S. 161. Să nu lăsați vătaful să ia dijma cu coșul boieresc; să dați dijma cu același coș cu care luați partea noastră. spaniolă POPESCU, M. G. 23. Îi așeza merinde în coș, sub care puse primeneli. ISPIRESCU, L. 395. ♦ Conținutul unui asemenea obiect. Să-mi dai două coșuri de alune. ȘEZ. IV 171. ♦ (Adesea determinat prin «de hîrtie») Cutie sau coș în care se aruncă hîrtii lipsite de valoare, resturi etc. • Expresia: A arunca (sau a da) la coș = a înlătura, a lepăda, ca fiind lipsit de valoare. 2. Unealtă de pescuit de formă ovală, cilindrică etc. făcută din împletitură de nuiele sau mlajă, servind la prinderea peștilor mici. Așeza omul în niște bălți ca acestea ba niște... coșuri, ba niște cotețe. SADOVEANU, Î. A. 109. Săracii din Dorohoi se hrănesc cu pește din Iezer, avînd dreptul... de a prinde pește cu cotețe, coșuri, afară de năvoade. I. IONESCU, despre 56. 3. (La jocul de baschet) Cerc metalic fixat perpendicular pe un panou de lemn și prevăzut cu o plasă, prin care trebuie să treacă mingea pentru a se înregistra un punct. 4. Parte a unei mori mici, în formă de ladă cu gura largă și fără fund, în care se toarnă grăunțele de măcinat. Cînd n-avea de lucru la coșuri, se trăgea într-un colț și se lăsa să-l fure somnul. SLAVICI, vezi P. 92. Turna deasupra-n coș Grîu mărunțel de cel roș. ALECSANDRI, P. P. 390. ♦ Pîlnie piramidală la mașina de treierat în care se bagă snopii spre a fi treierați. La coș, pe batoză, e munca cea mai grea. PREDA, Î. 21. ♦ Lada teascului în care se strivesc boabele, semințele etc. 5. Împletitură de nuiele care se așază ca o ladă pe un car, pe o căruță etc. cînd se transportă lucruri mărunte. 6. Acoperămînt de piele sau de pînză al unei trăsuri, care se poate ridica sau strînge cu ajutorul unui dispozitiv; (Moldova) poclit. Picurii [de ploaie] bombăneau în coșurile trăsurilor. C. PETRESCU, Î. II 158. Comăneșteanu scoase capul de sub coșul trăsurii și se uită la ferestrele luminate. despre ZAMFIRESCU, R. 17. O birjă, cu coșul ridicat și cu burduful tras, se oprește din goana mare dinaintea ospătăriei. CARAGIALE, M. 71. 7. (Adesea determinat prin «al pieptului») Cavitatea toracică; torace. Simți, o căldură ș-o amărăciune în coșul pieptului. SADOVEANU, P. S. 100. Mă doare în coș și parcă mi se îneacă sufletu. BUJOR, S. 75. În coșul pieptului simțea o durere grea și îndesată care-i curma viața. VLAHUȚĂ, O. A. 110. • Expresia: A fi rupt (sau fript) în coș = a fi foarte, flămînd. Așteptau cu neastîmpăr, fiind rupți în coș de foame și de sete. CREANGĂ, P. 261. (Regional) A fi tare în coș = a fi sănătos, zdravăn. Luminată împărăteasă! măria-ta ești tare în coș, și pe la noi nu-i obiceiul acela ca să se trimeată după moașă ca să ajute la născut. SBIERA, P. 109. 8. Canal îngust făcut în zid și trecut prin acoperișul unei case, prin care iese fumul de la sobă, de la vatră etc. ( vezi horn); canal sau mic tub izolat prin care se evacuează fumul rezultat dintr-o ardere. Cîți nu sînt. din aceia care n-au văzut coșul fabricii. SAHIA, N. 31. Amîndoi s-au oprit, privind cu admirație un vapor cu două coșuri, ancorat pe malul opus. BART, E. 94. Două scînteioare se strecurară pe coș și picară în grădină. ISPIRESCU, L. 65. Să nu-i scoață pe ferestri, ci pe coș să-i tragă-n sus. PANN, P. vezi II 37. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COȘ: COȘ1, coșuri, substantiv neutru 1. Obiect de diferite forme, făcut dintr-o împletitură de nuiele, de papură, de rafie etc., cu sau fără toarte, care servește la transportarea sau la depozitarea unor obiecte; coșarcă. • Expresia: A arunca (sau a da) la coș = a arunca un lucru nefolositor sau lipsit de valoare. ♦ Conținutul unui coș1 (1). 2. Unealtă de pescuit de formă ovală, cilindrică etc., făcută din împletitură de nuiele sau de mlajă și folosită la prinderea peștilor mici. 3. (La jocul de baschet) Cerc metalic fixat perpendicular pe un panou de lemn și prevăzut cu o plasă fără fund prin care trebuie să fie trecută mingea pentru a se marca un punct; punct marcat în acest fel. 4. Parte din instalația unei mori mici, în formă de ladă cu gura largă și fără fund, în care se toarnă grăunțele de măcinat. ♦ Pâlnie în formă de piramidă la mașina de treierat, în care se bagă snopii. ♦ Lada teascului în care se strivesc boabele, semințele etc. 5. Împletitură de nuiele care se așază ca o ladă pe fundul carului, înlocuind loitrele și codârla când se transportă lucruri mărunte. 6. Acoperământ de piele sau de pânză al unei trăsuri, care se poate ridica sau strânge. 7. (anatomie; în sintagma) Coșul pieptului = cavitate toracică; torace. • Expresia: (regional) A fi rupt (sau fript) în coș = a fi foarte flămând. A fi tare în coș = a fi sănătos, zdravăn. 8. Canal îngust, izolat sau făcut în zid și trecut prin acoperișul unei case, prin care iese fumul de la sobă, de la vatră etc.; horn, hogeac. ♦ Conductă verticală folosită la evacuarea gazelor de ardere dintr-o instalație de încălzire cu focar. – Din limba slavă (veche) košĩ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COȘ: COȘ1, coșuri, substantiv neutru 1. Obiect de diferite forme, făcut dintr-o împletitură de nuiele, de papură, de rafie etc., cu sau fără toarte, care servește la transportarea sau la depozitarea unor obiecte; coșarcă. • Expresia: A arunca (sau a da) la coș = a arunca un lucru nefolositor sau lipsit de valoare. ♦ Conținutul unui coș1 (1). 2. Unealtă de pescuit de formă ovală, cilindrică etc., făcută din împletitură de nuiele sau de mlajă și folosită la prinderea peștilor mici. 3. (La jocul de baschet) Cerc metalic fixat perpendicular pe un panou de lemn și prevăzut cu o plasă fără fund prin care trebuie să fie trecută mingea pentru a se marca un punct; punct marcat în acest fel. 4. Parte din instalația unei mori mici, în formă de ladă cu gura largă și fără fund, în care se toarnă grăunțele de măcinat. ♦ Pâlnie la mașina de treierat, în care se introduc snopii. ♦ Lada teascului în care se strivesc boabele, semințele etc. 5. Împletitură de nuiele care se așază ca o ladă pe fundul carului, înlocuind loitrele și codârla când se transportă lucruri mărunte. 6. Acoperământ de piele sau de pânză al unei trăsuri, care se poate ridica sau strânge. 7. (anatomie; în sintagma) Coșul pieptului = cavitate toracică; torace. • Expresia: (regional) A fi rupt (sau fript) în coș = a fi foarte flămând. A fi tare în coș = a fi sănătos, zdravăn. 8. Canal îngust, izolat sau făcut în zid și trecut prin acoperișul unei case, prin care iese fumul de la sobă, de la vatră etc.; horn, hogeac. ♦ Conductă verticală folosită la evacuarea gazelor de ardere dintr-o instalație de încălzire cu focar. – Din limba slavă (veche) košĭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COȘ: COȘ1 cosuri n. 1) Obiect împletit din papură, nuiele etc., cu sau fără torți, de diferite forme și mărimi, servind la transportarea sau păstrarea unor obiecte. • A arunca (sau a da) ceva la cos a se debarasa de ceva netrebuincios; a arunca ceva ca fiind lipsit de valoare. 2) Conținutul unui obiect de acest fel. Un cos de mere. 3) Îngrăditură din nuiele pentru prins pește; coteț. 4) Parte a unui autocamion, în formă de cutie, în care se pune încărcătura; benă. cosul camionului. 5) (la casele de locuit, fabrici, vapoare etc.) Canal vertical de evacuare a fumului sau a gazelor din sobe sau din cuptoare, ridicat la o anumită înălțime. cosul locomotivei. cosul navei. 6) (la trăsuri) Acoperământ pliabil care se întinde pentru a feri pasagerii de intemperii. 7) (la mori) Ladă în care se toarnă grăunțele de măcinat. 8) (la batoze) Pâlnie în care se introduc snopii pentru a fi treierați. 9) (la teascuri) Îngrăditură din stinghii rare în care se încarcă strugurii zdrobiți. 10) (la baschet) Plasă fixată pe un cerc metalic, prin care trebuie trecută mingea. 11) anatomie Cavitate a corpului în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator; torace. cosul pieptului. • A fi tare în cos a fi complet sănătos. 12) geologie Canal care face legătura între vatra vulcanului și exterior. cos vulcanic. /<sl. koši Forme diferite ale cuvantului cos: cosuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COȘ: COȘ s. 1. paner, (popular) coșarcă, paporniță, (Transilvania și Muntenia) corfă, (prin Banat și Transilvania) targă. (A pus merindele în cos.) 2. ladă, (regional) casă, cutie, drob, durbană, țarc. (cos la teascul de struguri.) 3. burduf, coviltir, (regional) ceahol, cutubă, (regional, mai ales în Moldova) poclit. (cos la trăsură) 4. cămin, horn, (popular) coșarcă, (regional) bageacă, cubea, cucuvaie, fumar, horneț, marchioță, ursoaie, (prin Transilvania) budureț, buduroi, (Transilvania și Muntenia) corfă, (Moldova) hogeag, (prin Transilvania) știol, (prin Moldova și Bucovina) șuber. (Fumul iese prin cos.) 5. (anatomie) coșul pieptului = torace, cutie toracică. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru COȘ: COȘ substantiv 1. Coș, Ioan (Sur IV). 2. Coșa b (16 B II 385); Coșea, Giurgiu (16 A III; Coș/escul (17 A 111 169); -ești substantiv (Dm); -ovici (ib.) s.; Coșăscul, Postol, mold. (BCI IV 188). 3. Coșoe (17 B I 346). 4. Coșeț (Mar). 5. + -otă: Coșotă, Oprea (Puc); Coșotoiu (Sd X); Coșotoaia, Floarea (Puc); Coșotanul (Băl IV). 6. conform Coșuilă, St. (Dm; C Ștef; SurV); Coșită, rectificat de N. Iorga în Coșulă b. (BCI X 91), ca eponim al m-rei Coșula din Botoșani. Coșilești substantiv 1432 (Sucev 121). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coș4: coș4 sn [Atestat: BIBLIA (1688), 79 / V: cóji substantiv masculin plural / Plural: cos4uri, (înv) cos4i substantiv masculin / Etimologie: lat cossus] 1 Larva insectei Hypoclerma bovis, ca un vierme alb, care trăiește în pielea vitelor, formând o mică umflătură. 2 Umflătură provocată de coș4 (1). 3 (Șip) Bubiță purulentă pe piele, ca urmare a unei leziuni sau a inflamării glandelor sebacee. 4 (Pop; îc) Zăbale-cos4 Inflamație a colțurilor gurii. 5 (Pop; îe) A sta cos4 A fi gata. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COȘ: COȘ2, coșuri, substantiv neutru Bubuliță purulentă care se formează pe corp ca urmare a unei leziuni sau inflamații a glandelor sebacee. vezi acnee. Prefectul se uită la coșurile ce împodobeau fața tînărului. DUMITRIU, B. forme 12. Cu pleoapele roșii și fără gene, cu părul rar de culoarea cînepii și coșuri cu vîrf alb pe obraz. C. PETRESCU, C. V, 140. – plural și: (substantiv masculin) coși. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cos: cos, cusút, a coáse v, trecut (latina cónsuo, -súere, popular coso, cósere, despre con-, la un loc, și súere, a coase; italiana cucire, Neapole kósere, pv. spaniolă pg. coser, limba franceza coudre. – Cos, coșĭ, coase; eĭ coase; să coasă. vezi sulă, sutură). Unesc (bucățĭ de pînză, de pele) pin ajutoru aculuĭ cu ață saŭ al suleĭ. A coase la gherghef, a broda la gherghef. Forme diferite ale cuvantului cos: cusút duce cosde Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coș: coș2 sn [Atestat: M. COSTIN, ap. LET. I, 230/25 / Plural: cosuri / Etimologie: rs, ucr кoщ, pn kosz] (Înv; Mol) 1 Tabără tătărească. 2 Grup de locuitori ai unui coș2 (1). 3 Formațiune militară tătărească, ce reunea membrii unui coș2 (1). 4 (Pex) Tabără militară. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COȘ: COȘ2, coșuri, substantiv neutru Bubuliță purulentă care se formează pe față sau pe corp ca urmare a unei leziuni sau a unei inflamații a glandelor sebacee. [plural și: (m.) coși] – latina cossus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COȘ: COȘ2, coșuri, substantiv neutru Bubuliță purulentă care se formează pe față sau pe corp ca urmare a unei leziuni sau a unei inflamații a glandelor sebacee. [plural și: (m.) coși] – latina cossus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Cos: Cos n. una din insulele Sporadelor în Arhipelag, aproape de extremitatea S.-E. a Aziei-Mici, azi Stankioi: 20.000 locuțiune Patria lui Hippocrate, Apelle și Polibiu. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coș: coș1 i [Atestat: RĂDULESCU-CODIN, 21 / V: cuș / Etimologie: nesigură cf franceza couche, ger kusch] (Rep) Strigăt cu care se îndeamnă capra, vaca etc. să stea liniștită la muls. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COȘ: COȘ2 cosuri n. Bubă purulentă care se formează uneori pe față sau pe corp, ca urmare a inflamației glandei sebacee. /<lat. cossus Forme diferite ale cuvantului cos: cosuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru coș: coș (-șuri), substantiv neutru – (învechit) Tabără de tătari. limba slavă (veche) (poloneză kosz, rut., limba rusă koš), de origine limba tătară secolul XVII. Forme diferite ale cuvantului cos: -șuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru COȘ: COȘ substantiv verbal coșar, coșciug, coviltir, dos, pătul, porumbar, sicriu, stup. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru coș: coș substantiv verbal COȘAR. COȘCIUC. COVILTIR. DOS. PĂTUL. PORUMBAR. SICRIU. STUP. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru COȘ: COȘ substantiv (medicina) (popular) zgrăbunță. (E plin de cosuri pe față.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COȘ: COȘ substantiv (medicina) (popular) zgrăbunță. (E plin de cosuri pe față.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru coș: coș, cóșuri, substantiv neutru (învechit) tabără tătărească. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru coș: coș, coșuri substantiv neutru (peiorativ) sân mic (de femeie). Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru coș: coș (obiect, bubuliță) substantiv neutru, plural cóșuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru coș: coș substantiv neutru, plural cóșuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cos: cos sn vezi cosinus Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'COS' CORYPHACORYPHANTACorythusCORZÁRCOȘCÓSĂCOSÁCCOSĂCÉLcosăcí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cos Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cos dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii , 168/5 / Plural: cosuri / Etimologie: vsl кoшь] 1 Obiect portativ de diferite forme, cu sau fără mânere, din papură sau din nuiele împletite, în care se păstrează sau se cară provizii sau obiecte Si: reg corfa, coșară 1, coșarcă 1, coșniță, cotarcă, paner, târnă. 3 Pex; șîs cos de gunoi CoșJ 1 sau cazan din material plastic, tablă etc. 4 Îe A arunca la cos A renunța la păstrarea unui obiect lipsit de valoare. 7 Îs cos propriu Coșul3 5 echipei proprii, care trebuie apărat. 8 Îs cos advers Coșul3 5 echipei adverse, în care trebuie introdusă mingea. 9 îe A reuși cosul A reuși să marchezi un punct. 11 Spc; îs cos de raci Unealtă din nuiele pentru prinderea racilor. 23 Pop; îe A băga sau a turna în cos A căpăta rând la moară. 26 Înv; îe I-a căzut sau i-a picat din cos A sărăcit. 27 Înv; îe A Ie lua din cos A începe să piardă din noroc. 36 Mol; înv; îs cos de piatră Unitate de măsură a pietrei egală cu un stânjen sau 4 fârtaie. 44 Pop; îla Tras pe cos Murdar. 45 Fam; îe A șters cosul A pățit-o. 46 despre oameni; pop; îe Parcă-i pus pe cos Este foarte slab. 49 Pop; îe A fi tare în cos A fi puternic. 51 Pop; îe A rupe pe cineva în cos A-i trage cuiva o bătaie strașnică. 52 Pop; îe A se rupe în cos A munci cu sârguință. 53 Pop; îe A fi rupt sau fript în cos A fi foarte flămând. COȘ1 cosuri n. • A arunca sau a da ceva la cos a se debarasa de ceva netrebuincios; a arunca ceva ca fiind lipsit de valoare. Un cos de mere. Cosul camionului. Cosul locomotivei. Cosul navei. Cosul pieptului. • A fi tare în cos a fi complet sănătos. Cos vulcanic. A pus merindele în cos. Cos la teascul de struguri. Cos la trăsură 4. Fumul iese prin cos. A pus merindele în cos. Cos la teascul de struguri. Cos la trăsură. Fumul iese prin cos. Coș4 sn [Atestat: BIBLIA 1688, 79 / V: cóji substantiv masculin plural / Plural: cosuri, înv cosi substantiv masculin / Etimologie: lat cossus] 1 Larva insectei Hypoclerma bovis, ca un vierme alb, care trăiește în pielea vitelor, formând o mică umflătură. 4 Pop; îc Zăbale-cos Inflamație a colțurilor gurii. 5 Pop; îe A sta cos A fi gata. I, 230/25 / Plural: cosuri / Etimologie: rs, ucr кoщ, pn kosz] Înv; Mol 1 Tabără tătărească. COȘ2 cosuri n. E plin de cosuri pe față. E plin de cosuri pe față. |
GRAMATICA cuvântului cos? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cos. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cos poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE coș? Vezi cuvântul coș desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul coș?[ coș ] Se pare că cuvântul coș are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cos Inţelegi mai uşor cuvântul cos dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A arunca sau a da la coș = a înlătura, a lepăda, ca fiind lipsit de valoare A fi rupt sau fript în coș = a fi foarte, flămînd Regional A fi tare în coș = a fi sănătos, zdravăn A arunca sau a da la coș = a arunca un lucru nefolositor sau lipsit de valoare Anatomie; în sintagma Coșul pieptului = cavitate toracică; torace regional A fi rupt sau fript în coș = a fi foarte flămând A fi tare în coș = a fi sănătos, zdravăn A arunca sau a da la coș = a arunca un lucru nefolositor sau lipsit de valoare Anatomie; în sintagma Coșul pieptului = cavitate toracică; torace regional A fi rupt sau fript în coș = a fi foarte flămând A fi tare în coș = a fi sănătos, zdravăn Anatomie coșul pieptului = torace, cutie toracică |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cos |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: buricul-apei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul coș are forma: cóșuri
