 | as |
|
| Corupe [ co-ru-pe ] VEZI SINONIME PENTRU corupe PE ESINONIME.COM definiția cuvântului corupe în mai multe dicționareDefinițiile pentru corupe din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a corupe (forma la infinitiv) A corupe conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CORUPE: CORÚPE, corúp, verb III. tranzitiv 1. (Cu privire la persoane) A abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei. vezi deprava, mitui, seduce. Literatura decadentă corupe pe cititor. Negustorul a încercat să-l corupă pe agentul fiscal. 2. (Cu privire la idei, fenomene sociale, sentimente etc.) A face să-și piardă integritatea, paritatea, distincția; a deforma, a strica. Noi nu învinovățim pe cetățeni, ei nu pot fi loviți întru nimic; crima e a celor ce corup, ce vițiază atmosfera curată a unei conștiințe. DEMETRESCU, O.196. • reflexiv Ne aducem aminte de decadința în care căzuserăm în privința limbei sub domniile străine. În corupția generală se corupsese și ea! NEGRUZZI, S. I 337. – Forme gramaticale: perfectul simplu corupsei, participiu corupt. – Variante: (învechit) corúmpe (GHICA, S. 442, ALEXANDRESCU, M. 162), (rar) conrúpe (C. PETRESCU, C. vezi 89, HOGAȘ, H. 71) verb III. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru corupe: corúpe [Atestat: C. NEGRUZZI, I 337 / V: conrcorupe, corupeúmpe / prezentul indicativ: corúp / Etimologie: lat corrupere, franceza corrompre] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv; despre alimente) A (se) altera. 3 verb reflexiv: (Înv) A-și pierde caracterul originar. 4 verb reflexiv: (Înv) A-și pierde destinația inițială. 5 verb reflexiv: (despre oameni) A-și pierde integritatea morală. 6 verb tranzitiv: A face pe cineva să-și piardă integritatea morală Si: a perverti. 1 verb tranzitiv: A determina pe cineva, prin daruri, să îndeplinească o acțiune contrară datoriei sale și adecvată intereselor corupătorului Si: a cumpăra, a mitui, (pfm) a șperțui. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CORUPE: CORÚPE, corúp, verb III. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [perfectul simplu corupsei, participiu corupt. – Variante: (învechit) corúmpe, (rar) conrúpe verb III] – Din latina corrumpere (după rupe). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CORUPE: CORÚPE, corúp, verb III. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) abate de la moralitate, corectitudine, datorie; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [perfectul simplu corupsei, participiu corupt. – Variante: (învechit) corúmpe, (rar) conrúpe verb III] – Din latina corrumpere (după rupe). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru corupe: corúpe (corúp, corúpt), verb – 1. A perverti, a deprava. – 2. A face ca o idee, un sentiment etc. să-și piardă puritatea; a deforma, a strica. latina corrumpere (secolul XIX), adaptat la conjugarea lui a rupe. – derivat corupt, adjectiv; corupător, adjectiv; coruptor, adjectiv, din limba franceza corrupteur; corupție, substantiv feminin, din limba franceza ; coruptibil, adjectiv; coruptelă, substantiv feminin, din latina corruptela (secolul XIX). Forme diferite ale cuvantului corupe: corúp corúpt Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CORUPE: CORUPE verb 1. a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (învechit) a (se) sminti. (S-a corupe într-un mediu imoral) 2. a perverti, a seduce. (A corupe o fată.) 3. a (se) deforma, a (se) strica. (O limbă care s-a corupe sub influența...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CORUPE: CORÚPE verb III. 1. trecut, reflexiv A (se) abate de la moralitate, de la corectitudine sau de la datorie. 2. trecut A strica, a deforma, a denatura (idei, sentimente, moravuri etc.). [P.i. corúp, perfect simplu -rupsei, participiu -rupt, variantă conrupe verb III. / conform italiana corrompere, limba franceza corrompre, latina corrumpere, după rupe]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru corupe: corupe vezi 1. a strica, a altera: aceste miasme corup aerul; 2. figurat a deprava, a perverti: a corupe datinile; 3. a îndupleca pe cineva prin daruri să facă ceva în contra datoriei sau conștiinței sale: a corupe martorii. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CORUPE: CORÚPE verb trecut, reflexiv 1. a (se) abate de la moralitate, corectitudine sau datorie. 2. a face să-și piardă, a-și pierde integritatea, puritatea etc.; a (se) strica, a (se) denatura. (< latina corrumpere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corupe: corúpe (a corupe) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele corúp, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea corúpse; participiu corúpt Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corupe: corúpe verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele corúp; participiu corúpt Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CORUPE' corunírecorunítcorúpCORUPĂTÓRCORÚPECORÚPERECORÚPTcoruptélăCORUPTÍBIL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL corupe Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului corupe dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii NEGRUZZI, I 337 / V: conrcorupe, corupeúmpe / prezentul indicativ: corúp / Etimologie: lat corrupere, franceza corrompre] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: Înv; despre alimente A se altera. S-a corupe într-un mediu imoral 2. A corupe o fată. O limbă care s-a corupe sub influența. S-a corupe într-un mediu imoral. O limbă care s-a corupe sub influența. Corúpe a corupe verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele corúp, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea corúpse; participiu corúpt. |
GRAMATICA cuvântului corupe? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului corupe. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul corupe poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE corupe? Vezi cuvântul corupe desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul corupe?[ co-ru-pe ] Se pare că cuvântul corupe are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL corupe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ; în sintagmele cameră paleală sau camera mantalei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
