 | as |
|
| Corp [ corp ] VEZI SINONIME PENTRU corp PE ESINONIME.COM definiția cuvântului corp în mai multe dicționareDefinițiile pentru corp din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CORP: CORP, corpuri, substantiv neutru, (I 4 și) corpi, substantiv masculin I. Nume dat unui tot unitar format din mai multe elemente. 2. Totalitatea organelor unei ființe vii; trup. vezi organism. Corpul omenesc are trei părți: cap, trunchi și membre. ▭ E un cuib între verdeață... Acolo corpul mi l-aș duce. MACEDONSKI, O. I 68. [Voinicul] era blestemat să poarte corpul de vulpoi. ISPIRESCU, L. 300. • locuțiune adjectiv și adverb (În legătură cu lupte, încăierări etc.) Corp la corp = (care se desfășoară) de aproape, pieptiș, în luptă dreaptă; prin extensie înverșunat, aprig. (figurat) M-am luptat corp la corp cu traiul zilnic. MACEDONSKI, O. I 11. • Expresia: A face corp cu cineva = a se uni, a se asocia cu cineva. Generoșii au făcut, la 1899, corp cu partidele burgheze, trădînd interesele clasei muncitoare. ♦ Trupul fără cap; trunchi. își slobozi zîna întreg corpul prin pod în jos, și în urmă capul. RETEGANUL, P. IV 11. • locuțiune adjectiv De corp = care se referă la trup, care privește trupul; care se poartă direct pe trup. lenjerie de corp. ♦ (Uneori determinat prin «neînsuflețit») Cadavru. Corpul defunctului. 2. Partea principală a unui obiect, a unei construcții, a unei mașini etc. Corpul corăbiei. Corpul unui șurub. ♦ Conținutul, cuprinsul unei scrisori, fără formulele de introducere și de încheiere și fără adresă; cuprinsul unei cărți. În corpul scrisorii sînt toate datele. 3. (Adesea determinat prin «de casă» sau «de case s) Fiecare dintre clădirile situate pe același teren (într-o curte comună) sau aparținînd aceluiași proprietar; rînd de case. Locuința lui era chiar în corpul de case de alături. REBREANU, R. I 27. 4. (fizică) Agregat de molecule, porțiune determinată de materie. • Corp străin = particulă care se deosebește de un tot de altă natură în care se găsește. ♦ (chimie) Substanță organică sau anorganică. • Corp simplu = substanță ale cărei molecule sînt formate din atomi de același fel; element. Hidrogenul este un corp simplu. ▭ Corp compus = substanță chimică ale cărei molecule sînt formate din atomi ai mai multor elemente. Acidul clorhidric este un corp compus. ▭ Corp activ vezi activ. (anatomie) Corp calos vezi calos. ♦ (astronomie, în expresie) Corp ceresc astru. Luna și pămîntul sînt corpuri cerești. ♦ (În expresie) Corp geometric = corp mărginit de fețe (plane sau sferice) definite geometric. Cuburile și piramidele sînt corpuri geometrice. 5. (În expresie) Corp delict = obiect care a servit la săvîrșirea unei infracțiuni sau asupra căruia s-a săvîrșit infracțiunea, adus în justiție ca probă materială contra acuzatului. 6. Unitate cu care se măsoară în tipografie mărimea literelor. Literă de corp 10. II. Nume dat unor grupuri, unor colectivități etc. 1. Totalitatea persoanelor care, prin funcție sau profesie, formează o unitate deosebită, legal constituită ca atare. vezi breaslă, tagmă. Pe lîngă Comisia de standardizare funcționează un corp de verificare. ♦ Corp constituit = colectivitate de persoane organizată de obicei pe baza unei legi. Colegiul avocaților e un corp constituit. ▭ Corp diplomatic = totalitatea reprezentanților diplomatici ai statelor străine în interiorul unui stat oarecare; totalitatea diplomaților care reprezintă un stat în afara hotarelor sale. (Ieșit din uz) Corp didactic = totalitatea personalului care predă în învățămînt. Corp legislativ (sau legiuitor) = totalitatea deputaților dintr-o adunare legislativă. Prezidentul corpului legislativ. NEGRUZZI, S. I 327. 2. (Cu determinări introduse prin prepoziție «de» și precizînd natura) Mare unitate militară, cuprinzînd mai multe divizii, de regulă de aceeași categorie. Corp de tancuri. Corp de cavalerie. Corp de armată. ▭ După 1807, Tudor [Vladimirescu] intră în corpul de voluntari numit «panduri» al generalului rus Miloradovici, pentru a lupta împotriva turcilor. istorie R.P.R. 292. • Corp de gardă = clădirea sau încăperile care adăpostesc garda la o unitate militară. Ușa corpului de gardă se dă în lături și un. val de lumină izbucnește, curgînd pe șoseluța înclinată. SADOVEANU, Ó. VI 283. La Vidin furăm primiți de soldații de garnizoană ce ne prezentară armele, apoi ne luară între baionete și ne duseră la un corp de gardă. BOLINTINEANU, O. 266. Corp expediționar = o parte din forțele armate ale unui stat, trimisă în scopul unei acțiuni îndepărtate, în afara granițelor. (învechit) Corp de trupă = unitate militară (de regulă regiment sau batalion) independentă. Ministerul de Război a găsit că-i mai prudent să-l dea la marină decît la un corp de trupă. BART, E. 120. 3. Comus. Corp de legi. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru corp: corp [Atestat: LET. III, 278/33 / V: (înv) córpos, córpus / Plural: corpi și corpuri / Etimologie: franceza corps, lat corpus] 1 sn Totalitate a organelor unei ființe vii Si: trup. 2 sn Întreg anatomic și funcțional Si: organism. 3 sn (Îoc suflet) Parte materială a unei ființe. 4 sn (despre modul de desfășurare a luptei; îlav) corp Ia corp în luptă dreaptă Si: deschis, pieptiș. 5 sn (Îal; pex) Înverșunat. 6 sn (Îe) A face corp comun cu cineva A se uni cu cineva. 7 sn (Îae) A se asocia cu cineva. 8 sn Trup fără cap și membre Si: trunchi. 9 sn (Îla) De corp Care se referă la trup. 10 sn (Îal) Care se poartă direct pe piele. 11 sn Cadavru. 12 sn (Îs) corp galben Structură anatomică a aparatului reproducător feminin. 13 sn Parte principală a unui obiect. 14 sn (Îs) corp de casă Clădire (mare). 15 sn (Îs) corp de iluminat Dispozitiv în care se pot monta unul sau mai multe becuri, permițând reglarea fluxului luminos. 16 sn Parte principală a unei scrieri, fără introducere, formule de încheiere etc. 17 sn Conținut al unei cărți. 18 substantiv masculin (Fiz) Grup de molecule cu masa diferită de zero. 19 substantiv masculin (Îs) corp străin Particulă care se găsește într-un întreg de altă natură. 20 substantiv masculin (Chm) Substanță organică sau anorganică definită. 21 substantiv masculin (Îs) corp simplu Substanță ale cărei molecule sunt formate din atomi de același fel Si: element. 22 substantiv masculin (Îs) corp compus Substanță ale cărei molecule sunt formate din atomi ai mai multor elemente. 23 sn (Îs) corp cerescAstru. 24 sn (Bot; îs) corp lemnos Parte a tulpinei cuprinsă între măduvă și scoarță. 25 sn (Îs) corp geometric Corp mărginit de suprafețe plane sau curbe definite geometric. 26 sn (Înv) Consistență. 27 sn (Jur; îs) corp delict Obiect care poartă urmele unei infracțiuni, adus în justiție ca probă materială a vinovăției acuzatului. 28 sn (Îs) corp de literă Lungime a paralelipipedului care formează piciorul literei, exprimată în puncte tipografice. 29 sn (Înv) Popor. 30 sn (Înv) Tagmă. 31 sn (Înv) Breaslă. 32 sn Totalitate a persoanelor care, prin funcție sau profesie, formează o unitate legal constituită Si: corporație. 33 sn (Îs) corp legislativ (sau legislator) Totalitate a deputaților dintr-o adunare legislativă. 34 sn (Îs) corp diplomatic Totalitate a reprezentanților diplomatici din alte state, acreditați pe lângă un stat. 35 sn (Îs) corp elector Totalitate a cetățenilor cu drept de vot. 36 sn (Îs) corp de balet Ansamblu de balet. 37 sn (Îs) corp de armată Mare unitate militară, cuprinzând mai multe divizii, de obicei, de aceeași categorie. 38 sn (Îs) corp de gardă Clădire sau încăpere pe care o ocupă o gardă militară în timpul serviciului de pază. 39 sn (Înv; îs) corp de trupă Unitate militară independentă. 40 sn (Îs) corp expediționar Totalitate a participanților la o expediție, științifică sau militară. 41 sn Colecție de opere compuse de autori diferiți, referindu- se la același subiect și formând, prin aceasta, o unitate. 42 sn (Îs) corp de legi Culegere de legi Si: corpus2. 43 sn (Îs) corp de doctrină Culegere de principii din care se alcătuiește un sistem. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CORP: CORP I. substantiv neutru 1. organismul considerat ca un tot anatomic și funcțional; trup. • trup fără cap; trunchi. 2. parte principală din ceva. • corp de legi = culegere de legi; corpus. 3. porțiune de materie bine determinată. • (chimie) substanță (organică sau anorganică). 4. obiect material, lucru. • corp ceresc = corp natural sau artificial din spațiul cosmic; corp negru = corp capabil să absoarbă integral radiația termică incidentă, de orice lungime de undă. 5. corp delict = obiect care a servit la săvârșirea unei infracțiuni. 6. (matematică) mulțime înzestrată cu două operații (adunare și înmulțire), caracterizată prin proprietăți de asociativitate, distributivitate, precum și prin existența elementelor neutre și inverse în raport cu cele două operații. 7. corp fonetic = totalitatea sunetelor care alcătuiesc un cuvânt sau o formă gramaticală. 8. unitate cu care se măsoară mărimea literelor tipografice. 9. totalitatea persoanelor care, prin funcție sau profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită. • corp de balet = a) ansamblul balerinilor dintr-un teatru de operă, operetă sau estradă; b) grup de dansatori având într-un spectacol rol similar corului de operă; corp diplomatic = totalitatea reprezentanților diplomatici străini acreditați pe lângă un stat. • corp electoral = totalitatea persoanelor care se bucură de drept de vot la data efectuării unor alegeri. 10. mare unitate militară în alcătuirea căreia intră mai multe divizii, brigăzi și regimente de toate armele. • corp de gardă = clădire sau încăpere din incinta unui obiectiv de pază ocupată de o gardă militară. II. substantiv masculin (medicină) denumire dată unor structuri anatomice. (< limba franceza corps, latina corpus) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru corp: *corp n., plural urĭ (latina corpus). Orĭ-ce substanță, organică saŭ anorganică: toate corpurile-s solide, lichide saŭ gazoase. Partea materială a uneĭ ființe, trup: corp de om, de vită. Parte de armată maĭ mare de cît diviziunea: armata românească are șapte corpurĭ. Regiment: baniĭ corpuluĭ. Corporațiune: corpu ferarilor. Colectivitate, toțĭ la un loc: corpu didactic (corepunde terminațiuniĭ -ime cînd e vorba de profesiunĭ: corpu studențesc = studențimea). Parte principală din ceva: casa asta are doŭă corpurĭ, corp de pompă. Corp ceresc, stea saŭ bolid. Corp de gardă, post militar, soldațĭ de pază. Corp al delictuluĭ, obĭect care probează existența delictuluĭ, cum ar fi un cuțit rămas de la asasin. Corpurĭ legĭuitoare, Camera și Senatu. Spirit de corp, spirit de solidaritate cu corpu orĭ cu societatea din care facĭ parte. A te constitui în corp, a te aduna, a te strînge formînd un corp. În latina córpus (limba rusă poloneză korpus) și (grecizat) córpos, plural urĭ, corp de armată (ca 3, 266-267). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CORP: CORP1 corpuri n. 1) Organism considerat ca un tot anatomic și funcțional; trup. • corp neînsuflețit cadavru. Luptă corp la corp luptă în care adversarii se află față în față. A face corp comun cu cineva (sau cu ceva) a se asocia, a se solidariza cu cineva. 2) Parte a organismului omenesc fără cap și membre; trunchi; trup. 3) Partea principală a unui obiect, a unei construcții sau mașini. corpul navei. • corp de case ansamblu de clădiri, reunite prin ceva comun. 4): corp ceresc element al universului; astru. 5): corp geometric corp, mărginit de fețe definite geometric. 6): corp delict dovadă materială a încălcării legii. 7) Unitate cu care se măsoară, în tipografie, mărimea literelor. corp de literă. 8) Grup de persoane care formează o unitate profesională. corp didactic. corp diplomatic. 9) Mare unitate militară formată din mai multe divizii. corp de infanterie. 10) Totalitate a volumelor unei colecții de materiale referitoare la un anumit domeniu; corpus. corp de legi. /<fr. corps, latina corpus Forme diferite ale cuvantului corp: corpuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CORP: CORP substantiv neutru I. 1. Porțiune de materie bine determinată. ♦ (chimie) Substanță organică sau anorganică. 2. Obiect, lucru. • Corp delict = obiect care a servit la săvârșirea unei infracțiuni. 3. (poligrafie) Unitate cu care se măsoară mărimea literelor tipografice. II. 1 Totalitatea persoanelor care, prin funcție sau profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită. • Corp de balet = artiștii care dansează în grupuri într-un balet. 2. (termen militar) Mare unitate cuprinzând mai multe divizii. [plural -puri, (chimie, substantiv masculin) corpi. / < latina corpus, conform limba franceza corps, italiana corpo]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CORP: CORP s. 1. (anatomie) trup. (Sufletul și corp.) 2. (anatomie) trunchi, trup. (Omul este alcătuit din cap, gît, corp și membre.) 3. cadavru, hoit, leș, mortăciune, stîrv, trup, (regional) stîrvină, (Transilvania) hanț, (învechit, în Transilvania) dabilă. (I-au găsit corp într-o prăpastie.) 4. conținut, cuprins, materie, (învechit) cuprindere. (corp unei cărți.) 5. (chimie) corp compus = combinație, compus; corp simplu = element. 6. substanță. (I-a intrat în ochi un corp străin.) 7. (astronomie) corp ceresc = astru. 8. (termen militar) (învechit) trup. (corp de oaste.) 9. corpus. (corp de legi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru corp: corp (corpuri), substantiv neutru – Trup. – Variante plural corpi. Megl. corp. latina corpus (secolul XVIII), mai întîi prin intermediul germană, limba rusă Korpus, mai tîrziu prin limba franceza corps. În megl. pare a fi cuvînt genuin (Pușcariu 403; DAR). – derivat (din limba franceza ) corporal, adjectiv; corpulent, adjectiv; corporație, substantiv feminin; corporativ, adjectiv; corporatism, substantiv neutru; corpuscul, substantiv neutru; incorpora, verb Forme diferite ale cuvantului corp: corpuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CORP: CORP2 corpi m.: corpi străini element de altă origine decât substanța în care este încorporat. /<fr. corps, latina corpus Forme diferite ale cuvantului corp: corpi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corp: corp2 (porțiune de materie, substanță) substantiv neutru / substantiv masculin, plural córpuri/corpi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corp: corp (trup, obiect, ansamblu, unitate) substantiv neutru, plural córpuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corp: corp1 (trup, obiect, ansamblu, unitate) substantiv neutru, plural córpuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corp: corp (fizică, chimie) substantiv neutru / substantiv masculin, plural córpuri / corpi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru CORP: CORP carapace, caroserie, hoit. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CORP' CorozelCOROZIÚNECOROZÍV, -ĂCOROZIVITÁTECORPCORPÁCĂCORPACICorpancorpáncă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CORP Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului corp dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii III, 278/33 / V: înv córpos, córpus / Plural: corpi și corpuri / Etimologie: franceza corps, lat corpus] 1 sn Totalitate a organelor unei ființe vii Si: trup. 4 sn despre modul de desfășurare a luptei; îlav corp Ia corp în luptă dreaptă Si: deschis, pieptiș. 6 sn Îe A face corp comun cu cineva A se uni cu cineva. 9 sn Îla De corp Care se referă la trup. 12 sn Îs corp galben Structură anatomică a aparatului reproducător feminin. 14 sn Îs corp de casă Clădire mare. 15 sn Îs corp de iluminat Dispozitiv în care se pot monta unul sau mai multe becuri, permițând reglarea fluxului luminos. 19 substantiv masculin Îs corp străin Particulă care se găsește într-un întreg de altă natură. 21 substantiv masculin Îs corp simplu Substanță ale cărei molecule sunt formate din atomi de același fel Si: element. 22 substantiv masculin Îs corp compus Substanță ale cărei molecule sunt formate din atomi ai mai multor elemente. 23 sn Îs corp cerescAstru. 24 sn Bot; îs corp lemnos Parte a tulpinei cuprinsă între măduvă și scoarță. 25 sn Îs corp geometric Corp mărginit de suprafețe plane sau curbe definite geometric. 27 sn Jur; îs corp delict Obiect care poartă urmele unei infracțiuni, adus în justiție ca probă materială a vinovăției acuzatului. 28 sn Îs corp de literă Lungime a paralelipipedului care formează piciorul literei, exprimată în puncte tipografice. 33 sn Îs corp legislativ sau legislator Totalitate a deputaților dintr-o adunare legislativă. 34 sn Îs corp diplomatic Totalitate a reprezentanților diplomatici din alte state, acreditați pe lângă un stat. 35 sn Îs corp elector Totalitate a cetățenilor cu drept de vot. 36 sn Îs corp de balet Ansamblu de balet. 37 sn Îs corp de armată Mare unitate militară, cuprinzând mai multe divizii, de obicei, de aceeași categorie. 38 sn Îs corp de gardă Clădire sau încăpere pe care o ocupă o gardă militară în timpul serviciului de pază. 39 sn Înv; îs corp de trupă Unitate militară independentă. 40 sn Îs corp expediționar Totalitate a participanților la o expediție, științifică sau militară. 42 sn Îs corp de legi Culegere de legi Si: corpus2. 43 sn Îs corp de doctrină Culegere de principii din care se alcătuiește un sistem. CORP1 corpuri n. • corp neînsuflețit cadavru. Luptă corp la corp luptă în care adversarii se află față în față. A face corp comun cu cineva sau cu ceva a se asocia, a se solidariza cu cineva. Corpul navei. • corp de case ansamblu de clădiri, reunite prin ceva comun. 4: corp ceresc element al universului; astru. 5: corp geometric corp, mărginit de fețe definite geometric. 6: corp delict dovadă materială a încălcării legii. Corp de literă. Corp didactic. Corp diplomatic. Corp de infanterie. Corp de legi. Sufletul și corp. Omul este alcătuit din cap, gît, corp și membre. I-au găsit corp într-o prăpastie. Corp unei cărți. I-a intrat în ochi un corp străin. Corp de oaste. Corp de legi. Sufletul și corpul. Omul este alcătuit din cap, gât, corp și membre. I-a intrat în ochi un corp străin. Corp de oaste. CORP2 corpi m. : corpi străini element de altă origine decât substanța în care este încorporat. |
GRAMATICA cuvântului CORP? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului corp. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CORP poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE corp? Vezi cuvântul corp desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul corp?[ corp ] Se pare că cuvântul corp are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL CORP Inţelegi mai uşor cuvântul corp dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Corp la corp = care se desfășoară de aproape, pieptiș, în luptă dreaptă; prin extensie înverșunat, aprig A face corp cu cineva = a se uni, a se asocia cu cineva locuțiune adjectiv De corp = care se referă la trup, care privește trupul; care se poartă direct pe trup Corp străin = particulă care se deosebește de un tot de altă natură în care se găsește Corp simplu = substanță ale cărei molecule sînt formate din atomi de același fel; element ▭ Corp compus = substanță chimică ale cărei molecule sînt formate din atomi ai mai multor elemente ♦ În expresie Corp geometric = corp mărginit de fețe plane sau sferice definite geometric În expresie Corp delict = obiect care a servit la săvîrșirea unei infracțiuni sau asupra căruia s-a săvîrșit infracțiunea, adus în justiție ca probă materială contra acuzatului ♦ Corp constituit = colectivitate de persoane organizată de obicei pe baza unei legi ▭ Corp diplomatic = totalitatea reprezentanților diplomatici ai statelor străine în interiorul unui stat oarecare; totalitatea diplomaților care reprezintă un stat în afara hotarelor sale Ieșit din uz Corp didactic = totalitatea personalului care predă în învățămînt Corp legislativ sau legiuitor = totalitatea deputaților dintr-o adunare legislativă Corp de gardă = clădirea sau încăperile care adăpostesc garda la o unitate militară Corp expediționar = o parte din forțele armate ale unui stat, trimisă în scopul unei acțiuni îndepărtate, în afara granițelor învechit Corp de trupă = unitate militară de regulă regiment sau batalion independentă corp de legi = culegere de legi; corpus corp ceresc = corp natural sau artificial din spațiul cosmic; corp negru = corp capabil să absoarbă integral radiația termică incidentă, de orice lungime de undă Corp delict = obiect care a servit la săvârșirea unei infracțiuni Corp fonetic = totalitatea sunetelor care alcătuiesc un cuvânt sau o formă gramaticală corp de balet = a ansamblul balerinilor dintr-un teatru de operă, operetă sau estradă; b grup de dansatori având într-un spectacol rol similar corului de operă; corp diplomatic = totalitatea reprezentanților diplomatici străini acreditați pe lângă un stat corp electoral = totalitatea persoanelor care se bucură de drept de vot la data efectuării unor alegeri corp de gardă = clădire sau încăpere din incinta unui obiectiv de pază ocupată de o gardă militară Colectivitate, toțĭ la un loc: corpu didactic corepunde terminațiuniĭ -ime cînd e vorba de profesiunĭ: corpu studențesc = studențimea Corp delict = obiect care a servit la săvârșirea unei infracțiuni Corp de balet = artiștii care dansează în grupuri într-un balet Chimie corp compus = combinație, compus; corp simplu = element Astronomie corp ceresc = astru |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CORP |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv fără replică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul corp are forma: corpi
