 | as |
|
| Coropcar [ co-rop-car ] VEZI SINONIME PENTRU coropcar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului coropcar în mai multe dicționareDefinițiile pentru coropcar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COROPCAR: COROPCÁR, coropcari, substantiv masculin (Moldova) Negustor ambulant. vezi bocceagiu, colportor. Vin coropcari de la Cetatea Albă cu mărunțișuri scumpe, mărgeanuri, hurmuzuri și cercei. SADOVEANU, forme J. 552. ♦ (Familiar) Hoinar, vagabond. Îi veni tu acasă, coropcarule, dacă te-a răzbi foamea, ș-apoi atunci vom avea altă vorbă. CREANGĂ, A. 66. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COROPCAR: COROPCÁR coropcari m. 1) învechit Negustor ambulant de mărfuri mărunte, care își purta marfa în coropci; bocceangiu; marchitan. 2) fam. Persoană care se deplasează fără încetare și fără rost; hoinar; vagabond. < coropcă + sufix coropcarar Forme diferite ale cuvantului coropcar: coropcari Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coropcar: coropcár substantiv masculin [Atestat: ȘEZ. II, 224/25 / Plural: coropcari / Etimologie: coropcă + -ar] (Reg) 1 Negustor ambulant care umblă cu coropca (1) în spate Si: (iuz) boccegiu, mămular, tolbaș. 2 (Pex) Vagabond. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru coropcar: coropcár m. (despre coropcă). Negustor ambulant, tolbaș, bocceagiŭ, cutier, marfagiŭ, mărunțișar. figurat Haĭmana, vagabond. vezi marchidan, mămular. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru coropcar: coropcar m. 1. Moldova lipovean care umblă prin sate cu coroapca în spinare; 2. fam. vagabond: ei veni tu acasă, coropcarule! Hristos Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru coropcar: coropcár (regional) substantiv masculin, plural coropcári Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru coropcar: coropcár substantiv masculin, plural coropcári Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru coropcar: coropcar substantiv verbal MARCHITAN. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'COROPCAR' CORONOPLASTÍECORONOROTOMÍECORONÚLĂcorópcăCOROPCÁRcoropéjnițăCOROPÉȘNIȚĂcoropíjnițăCOROPÍȘNIȚĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL coropcar Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului coropcar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii COROPCÁR coropcari m. < coropcă + sufix coropcarar. II, 224/25 / Plural: coropcari / Etimologie: coropcă + -ar] Reg 1 Negustor ambulant care umblă cu coropca 1 în spate Si: iuz boccegiu, mămular, tolbaș. |
GRAMATICA cuvântului coropcar? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului coropcar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul coropcar poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE coropcar? Vezi cuvântul coropcar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul coropcar?[ co-rop-car ] Se pare că cuvântul coropcar are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL coropcar |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune capăt unui lucru, unei situații?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul coropcar are forma: coropcári
