 | as |
|
| Corigent [ co-ri-gent ] VEZI SINONIME PENTRU corigent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului corigent în mai multe dicționareDefinițiile pentru corigent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CORIGENT: CORIGÉNT, -Ă, corigenți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau două materii și care urmează să dea toamna, din nou, examen la materia sau materiile respective. [Variante: corijent, -ă adjectiv, substantiv masculin și forme] – Din latina corrigens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului corigent: corigent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CORIGENT: CORIGÉNT, -Ă, corigenți, -te, substantiv masculin și forme Elev care n-a obținut notă de trecere la una sau mai multe materii și este chemat să dea un nou examen asupra acestor materii. Corigent la matematică. ▭ Mare leneș băiatul ăsta. Nu-i de mirare că a rămas corigent. SEBASTIAN, T. 20. Forme diferite ale cuvantului corigent: corigent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru corigent: corigént, corigentă smf, a [Atestat: TEODOREANU, M. II, 24 / V: corigentijecorigent / Plural: corigentnți, corigente / Etimologie: lat corrigens, -tis] 1-2 (Elev) care la sfârșitul semestrului sau al anului școlar nu a obținut nota de trecere la una sau mai multe materii. Forme diferite ale cuvantului corigent: corigentă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CORIGENT: CORIGÉNT, -Ă adjectiv, substantiv masculin și forme (Elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii, la care urmează să dea un nou examen pentru a putea promova. [Variante corijent, -ă adjectiv, substantiv masculinf. / < latina corrigens]. Forme diferite ale cuvantului corigent: corigent-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CORIGENT: CORIGÉNT corigenttă (corigentți, corigentte) m. și forme Elev care, la încheierea anului școlar, nu a obținut nota de trecere la una sau mai multe discipline, urmând să fie reexaminat toamna. /<lat. corrigens, corigentntis Forme diferite ale cuvantului corigent: corigenttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru corigent: *corigént, -ă adjectiv și substantiv (latina córrigens, -éntis). Elev saŭ elevă care trebuĭe să maĭ dea un examin la obĭectele la care a răspuns slab. vezi repetent. Forme diferite ale cuvantului corigent: corigent-ă duce corigentde corigentab Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CORIGENT: CORIGÉNT, -Ă adjectiv, substantiv masculin forme (elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii. (< latina corrigens) Forme diferite ale cuvantului corigent: corigent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru corigent: corigent a. și m. școlar care trebue să dea un nou examen la unele materii la cari a căzut. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corigent: corigént adjectiv masculin, substantiv masculin, plural corigénți; forme singular corigéntă, plural corigénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CORIGENT: CORIGÉNT, -Ă, adjectiv, substantiv masculin și forme vezi corijent. Forme diferite ale cuvantului corigent: corigent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corigent: corigént vezi corijént Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CORIGENT' corifeútcorígcorigácorígeCORIGÉNTCORIGÉNȚĂCORIGÍBILcorigắuCORIÍNĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL corigent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului corigent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Corigént, corigentă smf, a [Atestat: TEODOREANU, M. II, 24 / V: corigentijecorigent / Plural: corigentnți, corigente / Etimologie: lat corrigens, -tis] 1-2 Elev care la sfârșitul semestrului sau al anului școlar nu a obținut nota de trecere la una sau mai multe materii. CORIGÉNT corigenttă corigentți, corigentte m. Corrigens, corigentntis. |
GRAMATICA cuvântului corigent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului corigent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul corigent poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE corigent? Vezi cuvântul corigent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul corigent?[ co-ri-gent ] Se pare că cuvântul corigent are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Apă minerală sau ape ori izvoare minerale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul corigent are forma: corigéntă
La plural substantivul corigent are forma: corigénți
