 | as |
|
| Corespondenţă [ co-res-pon-den-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU corespondenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului corespondenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru corespondenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CORESPONDENȚĂ: CORESPONDÉNȚĂ, corespondențe, substantiv feminin I. 1. (Construit adesea cu «a avea», «a fi în», «a ține», «a întreține», «a purta», «a face») Schimb (regulat) de scrisori între două sau mai multe persoane. Caragiale avea o întinsă corespondență cu prietenii săi: Bălcescu era in corespondență cu Ion Ghica. – Purtam și corespondență. în scrisorile de afaceri găseam mai întotdeauna și un adaus • scris» de Adela. IBRĂILEANU, A. 22. • A (sau a-și) face corespondența = a scrie scrisori. ♦ Învățămînt prin corespondență - sistem de învățămînt fără frecvență, dar bazat pe programul normal de studii și de examene, elevii primind în scris îndrumările profesorilor și trimițînd tot în scris temele pentru a fi corectate. ♦ Totalitatea scrisorilor schimbate între două persoane. Corespondența lui Ion Ghica cu Vasile Alecsandri. ♦ Conținutul unei scrisori. Secretul corespondenței este garantat de lege. 2. Relatare a faptelor petrecute într-o localitate, făcută de corespondentul unui ziar. Am citit în «Scînteia» o corespondență din Brăila. II. Raport, legătură între lucruri, fenomene, aspecte, organe, părți ale unui întreg care se potrivesc între ele; concordanță, armonie. Forma de cunoaștere în imagini a lumii ne demonstrează... acea corespondență... intre faptul particular ca obiect de cunoaștere și reflectarea sa subiectivă în conștiința omului. vezi limba română decembrie 1950, 191. • Corespondența timpurilor = raportul dintre timpul verbului unei propoziții subordonate și timpul verbului din propoziția regentă. – Variantă: (învechit) corespondínță (NEGRUZZI, S. I 99) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru CORESPONDENȚĂ: CORESPONDÉNȚĂ substantiv feminin (conform limba franceza correspondance, italiana corrispondenza): raport, legătură între fenomenele de ordin lingvistic din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiași idiom (pe baza c. se verifică înrudirea idiomurilor și se explică diferitele stadii de dezvoltare ale unui idiom). • corespondenta fonétică: concordanță între anumite sunete ale unei limbi. • corespondenta lexicálă: concordanță între anumite cuvinte ale unei limbi. • corespondenta gramaticálă: concordanță între anumite fapte de limbă, de ordin gramatical. Se vorbește astfel despre c. timpurilor (concordanță constatată între timpurile verbelor-predicate din propozițiile principale coordonate sau din propozițiile subordonate și timpurile verbelor-predicate din propozițiile regente) și despre c. dintre părțile de propoziție și propozițiile subordonate (considerată aproape perfectă: subiect – subiectivă, nume predicativ – predicativă, atribut – atributivă, complement necircumstanțial – completivă necircumstanțială, complement circumstanțial – completivă circumstanțială, element predicativ suplimentar – predicativă suplimentară). Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru corespondență: corespondénță substantiv feminin [Atestat: CANTEMIR, istorie 183 / V: (îrg) corespondentadíncorespondenta, corespondentariscorespondenta, corespondentapundíncorespondenta, corespondentație, corespondentapundénție, corespondentarăspundénție, corespondentanție, corespondentaroșpondeánță / Plural: corespondentațe / Etimologie: franceza correspondence] 1 Potrivire între lucruri, fenomene, părți etc. Si: armonie, concordanță. 2 (Com; îs) corespondentaa conturilor Legătură reciprocă dintre două conturi care se stabilește prin dublă înregistrare a lor. 3 (Înv) Legătură, mai ales, comercială. 4 Schimb (regulat) de scrisori între două sau mai multe persoane. 5 Totalitate a scrisorilor schimbate între două persoane. 6 Conținut al unei scrisori. 7 (Trs; după ger Korrespondenzkarte) Carte poștală. 8 Relatare a faptelor petrecute într-o localitate, făcută de corespondentul unui ziar, reviste, post de televiziune etc. 9 (Lin) Raport constant existent între două unități lingvistice. 10 (Lin; îs) corespondentaa timpurilor Raport de timp dintre predicatul unei propoziții subordonate și predicatul regentei. 11 (Mat) Relație între două mulțimi, conform căreia fiecare element al unei mulțimi este pus în legătura cu unul sau mai multe elemente din cealaltă mulțime. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CORESPONDENȚĂ: CORESPONDÉNȚĂ, corespondențe, substantiv feminin I. 1. Schimb (regulat) de scrisori între două sau mai multe persoane. ♦ Totalitatea scrisorilor schimbate între două persoane. ♦ Conținutul unei scrisori. 2. Relatare a faptelor petrecute într-o localitate, făcută de corespondentul unui ziar, al unei reviste, al unui post de radio, de televiziune etc. II. 1. Raport, legătură între lucruri, fenomene, organe, părți ale unui întreg care se potrivesc între ele; concordanță, armonie. 2. (lingvistică) Raport constant existent între două unități lingvistice. • Corespondența timpurilor = raportul de timp dintre predicatul unei propoziții subordonate și predicatul regentei. 3. (matematică) Relație între două mulțimi, conform căreia fiecare element al unei mulțimi este pus în legătură cu unul sau mai multe elemente din cealaltă mulțime. 4. (În sintagma) Corespondența conturilor = schimbul de scrisori, legătura reciprocă dintre conturi care reflectă aceeași operație economică. [Variante: (învechit) corespondínță substantiv feminin] – Din limba franceza correspondance. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CORESPONDENȚĂ: CORESPONDÉNȚĂ, corespondențe, substantiv feminin I. 1. Schimb (regulat) de scrisori între două sau mai multe persoane. ♦ Totalitatea scrisorilor schimbate între două persoane. ♦ Conținutul unei scrisori. 2. Relatare a faptelor petrecute într-o localitate, făcută de corespondentul unui ziar, al unei reviste, al unui post de radio, de televiziune etc. II. 1. Raport, legătură între lucruri, fenomene, organe, părți ale unui întreg care se potrivesc între ele; concordanță, armonie. 2. (lingvistică) Raport constant existent între două unități lingvistice. • Corespondența timpurilor = raportul de timp dintre predicatul unei propoziții subordonate și predicatul regentei. 3. (matematică) Relație între două mulțimi, conform căreia fiecare element al unei mulțimi este pus în legătură cu unul sau cu mai multe elemente din cealaltă mulțime. 4. (În sintagma) Corespondența conturilor = legătura reciprocă dintre conturi care reflectă aceeași operație economică. [Variante: (învechit) corespondínță substantiv feminin] – Din limba franceza correspondance. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CORESPONDENȚĂ: CORESPONDÉNȚĂ substantiv feminin I. 1. Schimb de scrisori (între două sau mai multe persoane). ♦ Totalitatea scrisorilor pe care și le-au scris două persoane. ♦ Conținutul unei scrisori. 2. Relatare asupra faptelor petrecute într-o localitate, într-o țară etc. făcută de corespondentul unui ziar. II. 1. Raport, legătură între lucruri, fenomene etc.; concordanță, armonie. 2. (matematică) Relație care există între perechile formate din elemente aparținând la două mulțimi când acestea sunt reprezentate una pe alta. 3. (lingvistică) Raport constant existent între două unități lingvistice. • Corespondența timpurilor = concordanța timpurilor. ♦ Paralelism între fapte din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiași idiom. [Variante corespondință substantiv feminin / conform limba franceza correspondance, italiana corrispondenza]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CORESPONDENȚĂ: CORESPONDÉNȚĂ substantiv feminin I. 1. schimb de scrisori între persoane, instituții etc.; totalitatea acestor scrisori. • conținutul unei scrisori. 2. relatare asupra faptelor petrecute într-o localitate, într-o țară etc. făcută de corespondentul unui ziar. II. 1. raport, legătură între lucruri, fenomene etc.; afinitate care leagă părți ale unui întreg; concordanță, armonie. 2. (matematică) relație între două mulțimi, conform căreia fiecare element al uneia este pus în legătură cu unul sau mai multe elemente din cealaltă. 3. raport constant existent între două fenomene de ordin lingvistic din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiași idiom. ♦ ă timpurilor = concordanța timpurilor. (< limba franceza correspondance) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru corespondență: *corespondénță forme, plural e (despre corespondent; limba franceza correspondance). Schimb de scrisorĭ, comunicațiune, relațiunĭ: corespondența între doĭ oamenĭ, între state. Scrisorĭ și alte lucrurĭ scrise, trimese orĭ primite pin poștă: îmĭ citesc corespondența, acest scriitor a lăsat o însemnată corespondență. Conformitate, potriveală: perfecta corespondență a tuturor părților corpuluĭ, a gîndurilor noastre. – Maĭ vechĭ coreșpondénție și răspundénție; în Let. 2, 252 și 3, 257 respundénție (după poloneză korespondencya). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CORESPONDENȚĂ: CORESPONDENȚĂ s. I. poștă. (Ne vine zilnic corespondenta.) II. 1. afinitate, analogie, apropiere, asemănare, concordanță, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine, (învechit și regional) semuială, (regional) semeniș, (învechit) potroz, semănare, semănătură, semuire. (Se poate stabili o corespondenta între aceste două elemente.) 2. acord, concordanță, conformitate, potriveală, potrivire, (livresc) consonanță. (Există o deplină corespondenta între elementele ansamblului.) 3. (matematică) simetrie. (corespondenta unghiurilor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CORESPONDENȚĂ: CORESPONDÉNȚĂ corespondentae forme 1) Schimb de scrisori. corespondenta oficială. • A învăța prin corespondenta a învăța fără a-și întrerupe activitatea în câmpul muncii. 2) Totalitate de scrisori primite sau expediate. 3) Cronică realizată într-o publicație periodică de un corespondent. 4) Dependență reciprocă; interdependență; corelație. [G.-D. corespondenței] /<fr. correspondance Forme diferite ale cuvantului corespondenta: corespondentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru corespondență: corespondență forme 1. schimb regulat de scrisori și scrisorile înseși: citesc ^corespondența sa; 2. raport de afaceri comerciale; 3. conformitate de idei, de sentimente. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corespondență: corespondénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat corespondénței; plural corespondénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corespondență: corespondénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat corespondénței; plural corespondénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CORESPONDENTA' corespondarisíCORESPONDARISÍREcorespondeluíCORESPONDÉNTCORESPONDÉNȚĂcorespondénțieCORESPONDÍNȚĂcorespúndCORESPUNDÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL corespondență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului corespondență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • corespondență fonétică: concordanță între anumite sunete ale unei limbi. • corespondență lexicálă: concordanță între anumite cuvinte ale unei limbi. • corespondență gramaticálă: concordanță între anumite fapte de limbă, de ordin gramatical. Corespondénță substantiv feminin [Atestat: CANTEMIR, istorie 183 / V: îrg corespondențădíncorespondență, corespondențăriscorespondență, corespondențăpundíncorespondență, corespondențăție, corespondențăpundénție, corespondențărăspundénție, corespondențănție, corespondențăroșpondeánță / Plural: corespondențățe / Etimologie: franceza correspondence] 1 Potrivire între lucruri, fenomene, părți etc. 2 Com; îs corespondențăa conturilor Legătură reciprocă dintre două conturi care se stabilește prin dublă înregistrare a lor. 10 Lin; îs corespondențăa timpurilor Raport de timp dintre predicatul unei propoziții subordonate și predicatul regentei. Ne vine zilnic corespondență. Se poate stabili o corespondență între aceste două elemente. Există o deplină corespondență între elementele ansamblului. Corespondență unghiurilor. CORESPONDÉNȚĂ corespondențăe forme 1 Schimb de scrisori. Corespondență oficială. • A învăța prin corespondență a învăța fără a-și întrerupe activitatea în câmpul muncii. Ne vine aproape zilnic corespondență. Corespondență unghiurilor. |
GRAMATICA cuvântului corespondență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului corespondență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul corespondență poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE corespondenţă? Vezi cuvântul corespondenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul corespondenţă?[ co-res-pon-den-ţă ] Se pare că cuvântul corespondenţă are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL corespondență Inţelegi mai uşor cuvântul corespondență dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A sau a-și face corespondența = a scrie scrisori Corespondența timpurilor = raportul dintre timpul verbului unei propoziții subordonate și timpul verbului din propoziția regentă Corespondența timpurilor = raportul de timp dintre predicatul unei propoziții subordonate și predicatul regentei În sintagma Corespondența conturilor = schimbul de scrisori, legătura reciprocă dintre conturi care reflectă aceeași operație economică Corespondența timpurilor = raportul de timp dintre predicatul unei propoziții subordonate și predicatul regentei În sintagma Corespondența conturilor = legătura reciprocă dintre conturi care reflectă aceeași operație economică Corespondența timpurilor = concordanța timpurilor ♦ ă timpurilor = concordanța timpurilor Gramatică corespondența timpurilor = consecuția timpurilor |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL corespondență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Entomologie; în compusele buha-semănăturilor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul corespondență are forma: corespondénțe
