 | as |
|
| Corector [ co-rec-tor ] VEZI SINONIME PENTRU corector PE ESINONIME.COM definiția cuvântului corector în mai multe dicționareDefinițiile pentru corector din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CORECTOR: CORÉCTOR, -OÁRE, corectori, -oare, substantiv masculin și forme, substantiv neutru 1. S. m. și forme Persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie. 2. substantiv neutru (În forma accentuată corectór) Aparat, de obicei automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcționării acestora. [accentuat și: corectór] – Din limba franceza correcteur, latina corrector. Forme diferite ale cuvantului corector: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CORECTOR: CORÉCTOR, -OÁRE, corectori, -oare, substantiv 1. S. m. și forme Persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie. 2. substantiv neutru Aparat, de obicei automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcționării acestora. [accentuat și: corectór] – Din limba franceza correcteur, latina corrector. Forme diferite ale cuvantului corector: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru corector: coréctor, corectoroáre [Atestat: LTR / A și: corectorrectór / Plural: corectori, corectoroáre / Etimologie: franceza correcteur, lat corrector] 1 substantiv masculin Persoană care face corectură (1) la o publicație. 2 sn (Teh) Aparat automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcționării acestora. Forme diferite ale cuvantului corector: corectoroáre Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CORECTOR: CORÉCTOR, -OÁRE, corectori-oare, substantiv masculin și forme Persoană însărcinată cu însemnarea și îndreptarea greșelilor de tipar pe o tipărițură provizorie, pe o corectură. A fost angajat corector la o tipografie. – Accentuat și: corectór. Forme diferite ale cuvantului corector: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CORECTOR: CORÉCTOR, -OÁRE substantiv masculin și forme Cel care face corectura la o carte, la o publicație etc. // substantiv neutru Aparat automat destinat să modifice într-un sens definit modul de funcționare al unui sistem tehnic. [conform limba franceza correcteur]. Forme diferite ale cuvantului corector: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CORECTÓR: CORECTÓR2, -OÁRE substantiv neutru aparat automat destinat să modifice într-un sens diferit modul de funcționare al unui sistem tehnic. (< limba franceza correcteur, latina corrector) Forme diferite ale cuvantului corector: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CORECTÓR: CORECTÓR corectoroáre n. Dispozitiv pentru reglarea automată a funcționării unui sistem tehnic. /<fr. corecteur, latina corrector Forme diferite ale cuvantului corector: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CORECTOR: CORÉCTOR corectorori m. Persoană care face corectura unui industria textilă /<fr. corecteur, latina corrector Forme diferite ale cuvantului corector: corectorori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CORECTOR: CORÉCTOR1, -OÁRE substantiv masculin forme cel care face corectura (1). (< limba franceza correcteur, latina corrector) Forme diferite ale cuvantului corector: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru corector: *corectór, -oáre substantiv (latina corrector). Îndreptător (maĭ ales al greșelilor de tipar). Forme diferite ale cuvantului corector: -oáre duce corectorde Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru corector: corector m. 1. cel ce corijează; 2. cel ce face corecturi. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corector: coréctor (persoană) substantiv masculin, plural coréctori Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corector: coréctor1 (persoană) substantiv masculin, plural coréctori Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corector: corectór (aparat) substantiv neutru, plural corectoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CORECTOR: CORECTOR substantiv (învechit) prot. (corector tipografic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corector: corectór2 (aparat) substantiv neutru, plural corectoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CORECTOR' CORECȚIÚNECORECTÍVcorectoáreCORECTOPÍECORÉCTORCORECTÚRĂCOREDÁCTORcoréeCOREEA |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL corector Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului corector dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Coréctor, corectoroáre [Atestat: LTR / A și: corectorrectór / Plural: corectori, corectoroáre / Etimologie: franceza correcteur, lat corrector] 1 substantiv masculin Persoană care face corectură 1 la o publicație. CORECTÓR corectoroáre n. CORÉCTOR corectorori m. Corector tipografic. Corector tipografic. |
GRAMATICA cuvântului corector? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului corector. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul corector poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE corector? Vezi cuvântul corector desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul corector?[ co-rec-tor ] Se pare că cuvântul corector are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL corector |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de gust?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul corector are forma: coréctori
