 | as |
|
| Corectiv [ co-rec-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU corectiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului corectiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru corectiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru corectiv: corectív, corectivă a [Atestat: COSTINESCU / Plural: corectivi, corective / Etimologie: franceza correctif] 1 a Care poate corecta (1) ceva sau pe cineva. 2 sn Mijloc sau expresie care îndreaptă o stare de lucruri, ceva spus anterior etc. Si: îndreptare, rectificare. Forme diferite ale cuvantului corectiv: corectivă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CORECTIV: CORECTÍV, -Ă I. adjectiv care urmărește a corecta. II. substantiv neutru 1. ceea ce îndreaptă ceva; corectare. 2. substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci sau a-i modifica acțiunea. (< limba franceza correctif) Forme diferite ale cuvantului corectiv: corectiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CORECTIV: CORECTÍV substantiv neutru Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, corectare. ♦ Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci, sau pentru a-i modifica acțiunea. [conform limba franceza correctif]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CORECTIV: CORECTÍV, corective, substantiv neutru Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare. Trebuie să se aducă un corectiv acestei declarații. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CORECTIV: CORECTIV substantiv corectură, îndreptare, rectificare, (rar) rectificație. (A adus unele corective planului inițial.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CORECTIV: CORECTÍV, corective, substantiv neutru Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare. – Din limba franceza correctif. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CORECTIV: CORECTÍV, corective, substantiv neutru Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare. – Din limba franceza correctif. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CORECTIV: CORECTÍV corective n. Vorbă sau faptă prin care se corectează ceva. /<fr. correctif Forme diferite ale cuvantului corectiv: corective Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corectiv: corectív adjectiv masculin, plural corectívi; forme singular corectívă, plural corectíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corectiv: corectív substantiv neutru, plural corectíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corectiv: corectív substantiv neutru, plural corectíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru corectiv: corectiv n. ceea ce corijează. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CORECTIV' corecționarcorectitáteCORECTITÚDINECORECȚIÚNECORECTÍVcorectoáreCORECTOPÍECORÉCTORCORECTÚRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CORECTIV Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului corectiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Corectív, corectivă a [Atestat: COSTINESCU / Plural: corectivi, corective / Etimologie: franceza correctif] 1 a Care poate corecta 1 ceva sau pe cineva. A adus unele corective planului inițial. CORECTÍV corective n. |
GRAMATICA cuvântului CORECTIV? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului corectiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CORECTIV poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE corectiv? Vezi cuvântul corectiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul corectiv?[ co-rec-tiv ] Se pare că cuvântul corectiv are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CORECTIV |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Limbă comună?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul corectiv are forma: corectíve
