eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție corectitudine


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Corectitudine [ co-rec-ti-tu-di-ne ]
VEZI SINONIME PENTRU corectitudine PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului corectitudine în mai multe dicționare

Definițiile pentru corectitudine din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru CORECTITUDINE:
CORECTITÚDINE substantiv feminin (conform latina correctitudo):

1. calitate a vorbirii de a fi corectă, fără greșeli (abateri) fonetice, lexicale și gramaticale.

2. calitate generală a stilului individual care constă în respectarea regulilor gramaticale, ortografice și de punctuație în redactarea oricărei compoziții literare.

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

CORECTITUDINE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CORECTITUDINE:
CORECTITÚDINE substantiv feminin

1. Calitatea de a fi corect; lipsă de greșeli. Corectitudinea în ritm, în versuri [la Vlahuță], e tot așa de desăvîrșită ca în cele mai bune poezii ale lui Eminescu. GHEREA, ST. Hristos I 246.

2. Ținută sau purtare corectă; cinste. Este un om de o corectitudine exemplară.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

corectitudine
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru corectitudine:
corectitúdine substantiv feminin [Atestat: CARAGIALE, ap. CADE / Plural: (nob) corectitudineni / Etimologie: corect + -itudine] 1 Lipsă de greșeli Si: corectitate (1), corecție (1). 2 Ținută sau purtare corectă Si: (nob) corectitate (2). 3 Cinste. 4 (Log) Însușire a gândirii care respectă legile logice Si: (nob) corectitate (4).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CORECTITUDINE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CORECTITUDINE:
CORECTITÚDINE substantiv feminin

1. însușirea de a fi corect.
       • calitate generală a stilului constând în respectarea regulilor gramaticale, ortografice și de punctuație.

2. ținută, purtare corectă; cinste.

3. (logică) însușire a gândirii care respectă legile logice. (< latina correctitudo)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

CORECTITUDINE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CORECTITUDINE:
CORECTITUDINE s.

1. (învechit) corecție. (corectitudine exprimării.)

2. cinste, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate, (livresc) probitate, (rar) onorabilitate, (învechit) onestate, onestie, (învechit și regional figurat) curățenie, curăție. (Om de o corectitudine ireproșabilă.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CORECTITUDINE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CORECTITUDINE:
CORECTITÚDINE substantiv feminin

1. Calitatea de a fi corect; lipsă de greșeli.

2. Ținută sau purtare corectă; cinste.

3. (logică) Însușire a gândirii care respectă legile logice.

– Corect + sufix -itudine (după promptitudine etc.).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CORECTITUDINE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CORECTITUDINE:
CORECTITÚDINE substantiv feminin

1. Calitatea de a fi corect; lipsă de greșeli.

2. Ținută sau purtare corectă; cinste.

3. (logică) Însușire a gândirii care respectă legile logice.

– Corect + sufix -itudine (după promptitudine etc.).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CORECTITUDINE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CORECTITUDINE:
CORECTITÚDINE forme

1) Caracter corect; conștiinciozitate; scrupulozitate.

2) Ținută corectă.

3) Comportament corect. /corect + sufix -itudine

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CORECTITUDINE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CORECTITUDINE:
CORECTITÚDINE substantiv feminin

1. Calitatea de a fi corect; lipsă de greșeli.

2. Ținută sau purtare corectă; cinste. [conform latina correctitudo].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

corectitudine
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru corectitudine:
*corectitúdine forme (despre corect, după rectitudine. în franceză correction). Calitatea de a fi corect (onest).
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

corectitudine
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corectitudine:
corectitúdine substantiv feminin, genitiv dativ articulat corectitúdinii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

corectitudine
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corectitudine:
corectitúdine substantiv feminin, genitiv dativ articulat corectitúdinii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Corectitudine
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Corectitudine:
Corectitudine ≠ greșeală, incorectitudine
Definiție sursă: Dicționar de antonime

corectitudine
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru corectitudine:
corectitudine forme corecțiune.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'CORECTITUDINE'
CORECȚIONÁLcorecționalizacorecționarcorectitáteCORECTITÚDINECORECȚIÚNECORECTÍVcorectoáreCORECTOPÍE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL corectitudine
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului corectitudine dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
CADE / Plural: nob corectitudineni / Etimologie: corect + -itudine] 1 Lipsă de greșeli Si: corectitate 1, corecție 1.
Corectitudine exprimării.
Om de o corectitudine ireproșabilă.
Corectitudine exprimării.

GRAMATICA cuvântului corectitudine?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului corectitudine.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul corectitudine poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul corectitudine sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
VEZI PLURALUL pentru corectitudine la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE corectitudine?
Vezi cuvântul corectitudine desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul corectitudine?
[ co-rec-ti-tu-di-ne ]
Se pare că cuvântul corectitudine are şase silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL corectitudine

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Cântec de lume?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a face eforturi mari pentru a realiza ceva, a se strădui foarte mult
regulă de conduită cu caracter general și impersonal, emisă de organele de stat competente, a cărei respectare poate fi asigurată prin constrângere
poezie lirică cu caracter erotic
ceapă care se cultivă prin răsad și se recoltează în același an în care s-a semănat
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app