|
Corectare [ co-rec-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU corectare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului corectare în mai multe dicționareDefinițiile pentru corectare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CORECTARE: CORECTARE s. 1. corijare, îndreptare, rectificare, (rar) rectificație. (corectare a unor erori.) 2. corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, retușare, (figurat) reparare. (corectare dicțiunii cuiva.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CORECTARE: CORECTÁRE, corectări, substantiv feminin Acțiunea de a (s e) corecta; îndreptare, corijare. Corectarea textelor a durat cîteva ore. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CORECTARE: CORECTÁRE, corectări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare. – vezi corecta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CORECTARE: CORECTÁRE, corectări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare. – vezi corecta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CORECTARE: CORECTÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare, corecție. [< corecta]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru corectare: corectáre substantiv feminin [Atestat: MDA ms / Plural: corectaretắri / Etimologie: corecta] Îndreptare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corectare: corectáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat corectării; plural corectări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corectare: corectáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat corectắrii; plural corectắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CORECTARE' coreclamántăCORECLÍZĂCORÉCTCORECTÁCORECTÁREcorectátCORECTAZÍEcorectézCORÉCȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL corectare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului corectare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Corectare a unor erori. Corectare dicțiunii cuiva. Corectare a unor erori. Corectare dicțiunii cuiva. Corectáre substantiv feminin [Atestat: MDA ms / Plural: corectaretắri / Etimologie: corecta] Îndreptare. |
GRAMATICA cuvântului corectare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului corectare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul corectare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE corectare? Vezi cuvântul corectare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul corectare?[ co-rec-ta-re ] Se pare că cuvântul corectare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL corectare |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A ridica moralul cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|