 | as |
|
| Copleşitor [ co-ple-şi-tor ] VEZI SINONIME PENTRU copleşitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului coplesitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru coplesitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COPLEȘITÓR: COPLEȘITÓR, -OÁRE, copleșitori, -oare, adjectiv Care copleșește. Sare la ușă cu o copleșitoare bucurie. CAMIL PETRESCU, T. II 80. • (Poetic) Cocostîrcii... rămaseră nemișcați, parcă ascultînd inima copleșitoare a naturii. CAMILAR, TEM. 88. Forme diferite ale cuvantului coplesitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COPLEȘITOR: COPLEȘITOR adjectiv 1. apăsător, covîrșitor, greu, împovărător, (livresc) oneros. (Îndatoriri coplesitor.) 2. covîrșitor, sfîșietor. (O impresie coplesitor.) 3. covîrșitor, pătrunzător. (Un frig coplesitor.) 4. covîrșitor, (figurat) strivitor. (0 personalitate coplesitor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru copleșitor: copleșitor, coplesitoroare a [Atestat: CAMIL PETRESCU, T. II, 80 / Plural: coplesitori, coplesitoroáre / Etimologie: copleși + -itor] 1-13 Care copleșește (1-13). Forme diferite ale cuvantului coplesitor: coplesitoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COPLEȘITÓR: COPLEȘITÓR coplesitoroáre (coplesitoróri, coplesitoroáre) Care copleșește; în stare să copleșească; covârșitor. /a copleși + sufix coplesitortor Forme diferite ale cuvantului coplesitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COPLEȘITÓR: COPLEȘITÓR, -OÁRE, copleșitori, -oare, adjectiv Care copleșește. – Copleși + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului coplesitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COPLEȘITÓR: COPLEȘITÓR, -OÁRE, copleșitori, -oare, adjectiv Care copleșește. – Copleși + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului coplesitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru copleșitor: copleșitór adjectiv masculin (silabe -ple-), plural copleșitóri; forme singular și plural copleșitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru copleșitor: copleșitór (co-ple-) adjectiv masculin, plural copleșitóri; forme singular și plural copleșitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COPLESITOR' copleșeálăCOPLEȘÍCOPLEȘÍRECOPLEȘÍTCOPLEȘITÓRcoplizáncopấlnăcopoáicăcopoclefíl |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL copleșitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului copleșitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Îndatoriri copleșitor. O impresie copleșitor. Un frig copleșitor. 0 personalitate copleșitor. O impresie copleșitoroare. Copleșitor, copleșitoroare a [Atestat: CAMIL PETRESCU, T. II, 80 / Plural: copleșitori, copleșitoroáre / Etimologie: copleși + -itor] 1-13 Care copleșește 1-13. COPLEȘITÓR copleșitoroáre copleșitoróri, copleșitoroáre Care copleșește; în stare să copleșească; covârșitor. /a copleși + sufix copleșitortor. |
GRAMATICA cuvântului copleșitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului copleșitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul copleșitor poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE copleşitor? Vezi cuvântul copleşitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul copleşitor?[ co-ple-şi-tor ] Se pare că cuvântul copleşitor are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL copleșitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în ultimă instanță?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
