 | as |
|
| Copilărie [ co-pi-lă-ri-e ] VEZI SINONIME PENTRU copilărie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului copilarie în mai multe dicționareDefinițiile pentru copilarie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COPILĂRIE: COPILĂRÍE, (2) copilării, substantiv feminin 1. Perioada vieții omenești de la naștere pînă la adolescență, vîrstă de copil; timpul cînd este cineva copil. «Amintiri din copilărie» de I. Creangă. ▭ Și din vara aceea de lumină și din alte zile ale altor ani, au rămas icoane limpezi de-ale copilăriei, care nu se mai șterg. SADOVEANU, O. IV 289. Din soarele copilăriei mele în ochiul tău mai licărește-o rază. GOGA, P. 26. Gardul, în copilărie, Veșnic l-am asemănat C-un nebun care-a plecat Razna pe cîmpie. COȘBUC, P. I 261. În copilăria lui se gîndea că are să vie o verb reflexiv:eme cînd va putea face pe mă-sa fericită și mîndră de fiul ei. VLAHUȚĂ, O. A. I 89. Unde ești copilărie, Cu pădurea ta cu tot? EMINESCU, O. I 111. • (Poetic) Ce mîndru-i satu-n care doarme Copilăria mea... VLAHUȚĂ, O. A. I 74. • figurat Început, epoca începuturilor. Ceea ce visau cei din copilăria lumii... eram încredințat că se păstrase în mine. SADOVEANU, N. forme 53. 2. Faptă, purtare, vorbe, apucături de copil; naivitate. îi spunea numai copilării, lucruri auzite și văzute peste zi. GALACTION, O. I 318. E o copilărie să crezi c-ai putea sta toată viața-n sălbăticia asta. VLAHUȚĂ, O. A. 434. Spune la copilării și rîde de parcă s-a sculat o ciocîrlie din somn și-și cîntă cîntecul de dimineață. CARAGIALE, O. III 106. • Expresia: (Despre bătrîni) A cădea (sau a da) în copilărie = a-și pierde mintea din cauza bătrîneții; a da în mintea copiilor. Moș Trifu, căzut acum în copilărie, mormăia ca de obicei încet și singur. BUJOR, S. 67. Forme diferite ale cuvantului copilarie: Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru copilărie: copilăríe substantiv feminin [Atestat: AMIRAS, ap. LET. III, 168/21 / Plural: copilarieii / Etimologie: copil1 + -ărie] 1 Perioadă a vieții omenești de la naștere până la adolescență Si: copilărit (1). 2 (Fig) Început. 3 (Fig; îs) copilarieia artei Perioadă de început a dezvoltării artei Si: copilărit (3). 4 (înv; îs) copilarie din casă Funcție de paj. 5 Faptă de copil. 6 (Fig) Naivitate. 7 (despre bătrâni; îe) A cădea sau a da în copilarie A avea minte de copil Si: a se ramoli. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COPILĂRIE: COPILĂRÍE, copilării, substantiv feminin 1. Perioadă a vieții omenești de la naștere până la adolescență; timpul când este cineva copil1. ♦ figurat Început. 2. Faptă, purtare, vorbe, apucături de copil1; naivitate. – Copil1 + sufix -ărie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COPILĂRIE: COPILĂRÍE, copilării, substantiv feminin 1. Perioadă a vieții omenești de la naștere până la adolescență; timpul cât cineva este copil1. ♦ figurat Început. 2. Faptă, purtare, vorbă, apucături de copil1; naivitate. – Copil1 + sufix -ărie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COPILĂRIE: COPILĂRÍE copilariei forme 1) (la oameni) Fază a vieții cuprinzând perioada de la naștere până la adolescență. 2) Vorbă sau faptă de copil. 3) figurat Perioadă inițială; etapă de început. [G.-D. copilăriei] /copil + sufix copilarieărie Forme diferite ale cuvantului copilarie: copilariei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COPILĂRIE: COPILĂRIE s. 1. pruncie, (prin Maramures și Transilvania) pruncenie, (învechit) coconie, nevîrstnicie, porobocie. (În verb reflexiv:emea copilarie lui.) 2. naivitate, prostie. (Ce faci tu e o copilarie!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru copilărie: copilăríe forme Starea de copil. figurat Naivitate, puerilitate, prostiĭ copilăreștĭ: nu umbla cu copilăriĭ! Nu te maĭ ține de copilăriĭ! Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru copilărie: copilărie forme 1. vârsta omului dela naștere cam până la 12 ani; 2. figurat început: copilăria artei; 3. plural vorbe sau apucături de copii. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru copilărie: copilăríe substantiv feminin, articulat copilăría, genitiv dativ articulat copilăríei; plural copilăríi, articulat copilăríile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru copilărie: copilăríe substantiv feminin, articulat copilăría, genitiv dativ articulat copilăríei; plural copilăríi, articulat copilăríile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COPILARIE' COPILĂRÉSCCOPILĂRÉȘTEcopilărétCOPILĂRÍCOPILĂRÍEcopilărímecopilărírecopilărítCOPILĂRÓS |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL copilărie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului copilărie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii III, 168/21 / Plural: copilărieii / Etimologie: copil1 + -ărie] 1 Perioadă a vieții omenești de la naștere până la adolescență Si: copilărit 1. 3 Fig; îs copilărieia artei Perioadă de început a dezvoltării artei Si: copilărit 3. 4 înv; îs copilărie din casă Funcție de paj. 7 despre bătrâni; îe A cădea sau a da în copilărie A avea minte de copil Si: a se ramoli. COPILĂRÍE copilăriei forme 1 la oameni Fază a vieții cuprinzând perioada de la naștere până la adolescență. Copilăriei] /copil + sufix copilărieărie. În verb reflexiv:emea copilărie lui. Ce faci tu e o copilărie!. Încă din copilărie. Ce faci tu e o copilărie!. |
GRAMATICA cuvântului copilărie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului copilărie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul copilărie poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE copilărie? Vezi cuvântul copilărie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul copilărie?[ co-pi-lă-ri-e ] Se pare că cuvântul copilărie are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL copilărie Inţelegi mai uşor cuvântul copilărie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Despre bătrîni A cădea sau a da în copilărie = a-și pierde mintea din cauza bătrîneții; a da în mintea copiilor |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL copilărie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Centru-dreapta?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul copilărie are forma: copilăríi
