eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție copilari


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Copilări [ co-pi-lă-ri ]
VEZI SINONIME PENTRU copilări PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului copilari în mai multe dicționare

Definițiile pentru copilari din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a copilări
Verbul: a copilări (forma la infinitiv)
A copilări conjugat la timpul prezent:
  • eu copilăresc
  • tu copilărești
  • el ea copilărește
  • noi copilărim
  • voi copilăriți
  • ei ele copilăresc
VEZI VERBUL a copilări CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COPILĂRI:
COPILĂRÍ, copilăresc, verb IV. intranzitiv A petrece (undeva) anii copilăriei. S-a născut și a copilărit pe Valea Prahovei, printre sonde. C. PETRESCU, A. 276. Copilărise cu Ciubăr-vodă, cu care învățase carte la dascălul Pascal. NEGRUZZI, S. I 245. Credințele aceste... sînt adunate din Spătărești, de lîngă Fălticeni, unde am copilărit. ȘEZ. II 162.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

copilări
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru copilări:
copilărí [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 245 / prezentul indicativ: copilariresc / Etimologie: copil1 + -ări] 1 vi A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei (1). 2 verb reflexiv: (despre oameni maturi) A face copilării (5). 3 verb reflexiv: (despre bătrâni) A se ramoli.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

copilări
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru copilări:
copilărí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele copilărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea copilăreá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural copilăreáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

copilări
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru copilări:
copilărí (a copilari) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele copilărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea copilăreá; conjunctiv prezent 3 să copilăreáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

COPILĂRI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COPILĂRI:
COPILĂRÍ, copilăresc, verb IV. intranzitiv A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei.

– Copilărie + sufix -ări.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

COPILĂRI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COPILĂRI:
COPILĂRÍ, copilăresc, verb IV. intranzitiv A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei.

– Copil + sufix -ări.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COPILĂRI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COPILĂRI:
COPILĂRI verb (prin Transilvania și Maramures) a prunci. (Am copilari împreună.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'COPILARI'
copilăréaCOPILĂRÉSCCOPILĂRÉȘTEcopilărétCOPILĂRÍCOPILĂRÍEcopilărímecopilărírecopilărít

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL COPILĂRI
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului copilări dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
I, 245 / prezentul indicativ: copilĂriresc / Etimologie: copil1 + -ări] 1 vi A petrece undeva sau cu cineva anii copilăriei 1.
Copilărí a copilĂri verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele copilărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea copilăreá; conjunctiv prezent 3 să copilăreáscă.
Am copilĂri împreună.
Am copilĂri împreună.

GRAMATICA cuvântului COPILĂRI?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului copilări.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul COPILĂRI poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE copilări?
    Vezi cuvântul copilări desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul copilări?
    [ co-pi-lă-ri ]
    Se pare că cuvântul copilări are patru silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL COPILĂRI

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: A-l lua pe cineva gura pe dinainte sau a-l scăpa gura?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    a se adresa tuturor, solicitând sprijin, ajutor într-o împrejurare grea
    cu evlavie; prin extensie cu exactitate, cu scrupulozitate; corect
    a destăinui ceva fără voie, a spune ceva ce n-ar fi trebuit să spună
    a constitui baza, temelia unui lucru
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app