 | as |
|
| Copertă [ co-per-tă ] VEZI SINONIME PENTRU copertă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului coperta în mai multe dicționareDefinițiile pentru coperta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a coperta (forma la infinitiv) A coperta conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru copertă: copértă substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, Hristos II, 348 / Plural: copertate și copertarți / Etimologie: it coperta] 1 Înveliș protector al unei cărți, publicații, caiet etc. Si: copertină (1), învelitoare, scoarță. 2 (Înv) Plic. 3 Tas la orologiu. 4 Cuvertură. 5 (Mar) Punte. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru copertă: copértă forme, plural e (it. coperta și coverta, id. despre coprire, a acoperi). Plic (Rar). Scoarță (învălitoare) de carte. – popular cupertă, plic; covertă și cuvertă (limba neogreacă kuvérta), punte (la corabie). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COPERTĂ: COPÉRTĂ, coperte, substantiv feminin Învelișul unei cărți, scoarță. Te-au pus să ungi cotoarele broșurilor și apoi să le îmbraci în coperte. PAS, Z. I 274. – plural și: coperți (SAHIA, N. 96). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru copertă: copértă (coperți), substantiv feminin – Învelișul protector al unei cărți, învelitoare. – Variante covertă, cuvertă. It. coperta (secolul XIX). Variante termen de marină, din limba neogreacă ϰουβέρτα. Forme diferite ale cuvantului coperta: coperți Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COPERTĂ: COPÉRTĂ, coperte, substantiv feminin Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [plural și: coperți] – Din italiana coperta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COPERTĂ: COPÉRTĂ, coperți, substantiv feminin Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [plural și: coperte] – Din italiana coperta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COPERTĂ: COPÉRTĂ copertae forme Înveliș protector de carton sau de hârtie groasă care se pune la o carte sau la un caiet. [G.-D. copertei; plural și coperți] /<it. coperta Forme diferite ale cuvantului coperta: copertae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COPERTĂ: COPÉRTĂ substantiv feminin Înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. [plural -rte, -rți. / < italiana coperta]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COPERTA: COPERTÁ, copertez, verb I. tranzitiv A pune copertele la o carte, la un caiet; a lega. – Din italiana copertare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COPERTA: COPERTÁ, copertez, verb I. tranzitiv A efectua operația de copertare; a lega. – Din italiana copertare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COPERTĂ: COPERTĂ substantiv învelitoare, scoarță, (învechit și regional) tartaj, (regional) tablă. (coperta a unei cărți.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COPERTĂ: COPÉRTĂ substantiv feminin înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. (< italiana coperta) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coperta: coperta verb tranzitiv: [Atestat: DN3 / prezentul indicativ: copertatez / Etimologie: it copertare] A pune copertă la o carte sau un caiet. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COPERTA: COPERTÁ verb I. trecut A pune copertele la o carte, la un caiet etc. [< italiana copertare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COPERTA: COPERTÁ verb trecut a pune copertele la o carte, la un caiet etc. (< italiana copertare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru copertă: !copértă substantiv feminin, genitiv dativ articulat copérții/copértei; plural copérți/copérte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru coperta: copertá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu copertéz, persoana a treia singular: el / ea și plural coperteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru copertă: copértă substantiv feminin, genitiv dativ articulat copértei; plural copérte / copérți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru coperta: copertá (a coperta) verb, indicativ prezent 3 coperteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru COPERTĂ: COPÉRTĂ substantiv verbal plic. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru copertă: copertă substantiv verbal PLIC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'COPERTA' coperitúrăcopermutántcopermutánteCOPERNÍCIUCOPERTÁCOPERTÁRECOPERTÍNĂCOPÉRTOcopéț |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL copertă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului copertă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Copértă substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, Hristos II, 348 / Plural: copertăte și copertărți / Etimologie: it coperta] 1 Înveliș protector al unei cărți, publicații, caiet etc. COPÉRTĂ copertăe forme Înveliș protector de carton sau de hârtie groasă care se pune la o carte sau la un caiet. Copertă a unei cărți. Copertă a unei cărți. Coperta verb tranzitiv: [Atestat: DN3 / prezentul indicativ: copertătez / Etimologie: it copertare] A pune copertă la o carte sau un caiet. Copertá a copertă verb, indicativ prezent 3 coperteáză. |
GRAMATICA cuvântului copertă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului copertă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul copertă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE copertă? Vezi cuvântul copertă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul copertă?[ co-per-tă ] Se pare că cuvântul copertă are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL copertă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A împinge bani cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul copertă are forma: copérți/copérte
