 | as |
|
| Convorbire [ con-vor-bi-re ] VEZI SINONIME PENTRU convorbire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului convorbire în mai multe dicționareDefinițiile pentru convorbire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONVORBIRE: CONVORBIRE substantiv conversație, dialog, discuție, (livresc) colocviu, (popular și fam.) sfat, vorbă, (Banat) turvin, (învechit) voroavă, (învechit, în Transilvania) beseadă, (turcism învechit) musaferea, (familial) parolă, șuetă. (O convorbire prietenească.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONVORBIRE: CONVORBÍRE convorbirei forme Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală; discuție; conversație; dialog. convorbire aprinsă. • convorbire telefonică comunicație bilaterală prin telefon. [articulat convorbirea; genitiv dativ convorbirii; silabe -bi-re] /v. a convorbi Forme diferite ale cuvantului convorbire: convorbirei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONVORBIRE: CONVORBÍRE, convorbiri, substantiv feminin Acțiunea de a convorbi; conversație, discuție. • Convorbire telefonică = comunicație bilaterală realizată prin intermediul unei instalații telefonice. – vezi convorbi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONVORBIRE: CONVORBÍRE, convorbiri, substantiv feminin Acțiunea de a convorbi; conversație, discuție. • Convorbire telefonică = comunicație bilaterală realizată prin intermediul unei instalații telefonice. – vezi convorbi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONVORBIRE: CONVORBÍRE substantiv feminin Acțiunea de a convorbi; discuție, conversație. • Convorbire telefonică = discuție realizată prin intermediul telefonului. [< convorbi]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru convorbire: convorbíre substantiv feminin [Atestat: ALEXANDRESCU, M. 189 / Plural: convorbireri / Etimologie: convorbi] 1 Conversație (1). 2 (Îs) convorbire telefonică Discuție prin intermediul telefonului. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONVORBIRE: CONVORBÍRE, convorbiri, substantiv feminin Conversație, discuție. După o convorbire atît de prozaică... am sfîrșit prin a rîde. NEGRUZZI, S. I 68. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONVORBIRE: CONVORBÍRE substantiv feminin discuție, conversație. ♦ convorbire telefonică = discuție prin telefon. (< convorbi) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru convorbire: convorbíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat convorbírii; plural convorbíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru convorbire: convorbíre substantiv feminin → vorbire Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru convorbire: *convorbíre forme Conversațiune. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONVORBIRE' CONVOLVULACÉECONVÓLVULUSconvorbéscCONVORBÍCONVORBÍRECONVORBITÓRconvremélnicCONVULSÁconvulsát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CONVORBIRE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului convorbire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O convorbire prietenească. CONVORBÍRE convorbirei forme Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală; discuție; conversație; dialog. Convorbire aprinsă. • convorbire telefonică comunicație bilaterală prin telefon. 189 / Plural: convorbireri / Etimologie: convorbi] 1 Conversație 1. 2 Îs convorbire telefonică Discuție prin intermediul telefonului. |
GRAMATICA cuvântului CONVORBIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului convorbire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CONVORBIRE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE convorbire? Vezi cuvântul convorbire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul convorbire?[ con-vor-bi-re ] Se pare că cuvântul convorbire are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL CONVORBIRE Inţelegi mai uşor cuvântul convorbire dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Convorbire telefonică = comunicație bilaterală realizată prin intermediul unei instalații telefonice Convorbire telefonică = comunicație bilaterală realizată prin intermediul unei instalații telefonice Convorbire telefonică = discuție realizată prin intermediul telefonului ♦ convorbire telefonică = discuție prin telefon |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CONVORBIRE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A o lua sau a o rupe la fugă sau a o rupe de-a fuga?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul convorbire are forma: convorbíri
