eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție contur


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Contur [ con-tur ]
VEZI SINONIME PENTRU contur PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului contur în mai multe dicționare

Definițiile pentru contur din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONTUR:
CONTÚR, contururi, substantiv neutru Linie sau suprafață care mărginește un obiect. vezi margine, formă. Întunerecul se infiltra nesimțit în casă și lucrurile luau înfățișări mai rotunde, își pierdeau contururile, se confundau. REBREANU, R. I 245. Figura ei, odată atîta de frumoasă, Învinețită-și pierde conturu-i grațios. MACEDONSKI, O. I 254.
       • figurat Tractoare grele, treceți ca ploile fecunde, Striviți trecutul negru sub pasul vostru dur, Nu numai în pămînturi cuțitul vă pătrunde, Ci taie-n viața noastră un luminos contur. DRAGOMIR, P. 42.
♦ Reprezentare. grafică a liniei sau suprafeței care mărginește un obiect.

– plural și: (rar) conture (GALACTION, O. I 348, EMINESCU, N. 58).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

contur
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru contur:
*contúr n., plural -urĭ și e (în franceză contour, despre italiana contorno [supt infl. luĭ tour, turn], despre contornare, a contura. vezi torn). Linie care delimitează un corp: în ainte de a picta, trebuĭe să facĭ conturu tablouluĭ. Formă: elegantele contururĭ ale căprioareĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

contur
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru contur:
contúr sn [Atestat: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) contură substantiv feminin (din it contorro) conturru, conturrn / Plural: contururi și (rar) conture / Etimologie: franceza contour] 1 Linie închisă care mărginește o suprafață, un corp, o figură etc. 2 Reprezentare grafică a unui contur (1).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CONTUR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTUR:
CONTÚR contururi n. Linie închisă care mărginește o suprafață sau un obiect. contururile munților.
       • Hartă de contur hartă geografică pe care sunt însemnate numai liniile care delimitează uscatul și bazinele de apă. /<fr. contour
Forme diferite ale cuvantului contur: contururi

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CONTUR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONTUR:
CONTÚR, contururi, substantiv neutru Linie închisă care mărginește o parte dintr-o suprafață, prin extensie un corp, un obiect.
♦ Reprezentare grafică a liniei care mărginește un obiect, un corp etc. [plural și: conture]

– Din limba franceza contour.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CONTUR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONTUR:
CONTÚR, contururi, substantiv neutru Linie închisă care mărginește o suprafață, prin extensie, un corp, un obiect.
♦ Reprezentare grafică a liniei care mărginește un obiect, un corp etc. [plural și: conture]

– Din limba franceza contour.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CONTUR
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTUR:
CONTÚR substantiv neutru Linie, suprafață care mărginește un corp, un obiect; reprezentare grafică a unei astfel de linii sau suprafețe. [plural -uri, -re. / < limba franceza contour, conform italiana contorno].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CONTUR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTUR:
CONTÚR substantiv neutru

1. linie închisă care mărginește o suprafață, un corp, un obiect.

2. reprezentare grafică a unei astfel de linii.
       • (la plural) curbe sinuoase. (< limba franceza contour)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

contur
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru contur:
contur n.

1. linie ce delimitează un corp;

2. figurat abia conture triste și umbre au rămas EM.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONTUR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTUR:
CONTUR s.

1. profil. (contur al unei piese.)

2. formă, (figurat) relief. (Capătă contur.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

contur
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru contur:
contur substantiv verbal CIRCUMFERINȚĂ. PERIMETRU.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CONTUR
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CONTUR:
CONTÚR s.

1. vezi profil.

2. vezi formă.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

contur
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru contur:
contúr substantiv neutru, plural contúruri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

contur
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru contur:
contúr substantiv neutru, plural contúruri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'CONTUR'
contumațárecontumațátcontumațiecontundéntCONTÚRCONTURÁCONTURÁNȚĂCONTURÁRECONTURÁT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL contur
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului contur dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
/ V: înv contură substantiv feminin din it contorro conturru, conturrn / Plural: contururi și rar conture / Etimologie: franceza contour] 1 Linie închisă care mărginește o suprafață, un corp, o figură etc.
CONTÚR contururi n.
Contururile munților.
       • Hartă de contur hartă geografică pe care sunt însemnate numai liniile care delimitează uscatul și bazinele de apă.
Contur al unei piese.
Capătă contur.

GRAMATICA cuvântului contur?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului contur.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul contur poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul contur sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul contur are forma: contúruri
VEZI PLURALUL pentru contur la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE contur?
Vezi cuvântul contur desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul contur?
[ con-tur ]
Se pare că cuvântul contur are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL contur

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A da însemnătate?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
teorie potrivit căreia funcțiile organismului sunt reglate de umori
de la o vreme, la un moment dativ în răstimp
a acorda atenție
câțiva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app