 | as |
|
| Contravenient [ con-tra-ve-ni-ent ] VEZI SINONIME PENTRU contravenient PE ESINONIME.COM definiția cuvântului contravenient în mai multe dicționareDefinițiile pentru contravenient din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONTRAVENIENT: CONTRAVENIÉNT, -Ă, contravenienți, -te, substantiv masculin și. forme Persoană care contravine unor dispoziții oficiale. Contravenienții vor suferi rigorile legii. • (Adjectival, rar) Pietonii contravenienți au fost amendați. – Pronunțat: -ni-ent. Forme diferite ale cuvantului contravenient: contravenient-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru contravenient: contraveniént, contravenientă smf, a [Atestat: MAIORESCU, despre I, 397 / P: contravenientni-ent / Plural: contravenientnți, contraveniente / Etimologie: ger Kontravenient cf franceza contrevenant] 1-2 (Persoană) care săvârșește o contravenție. Forme diferite ale cuvantului contravenient: contravenientă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONTRAVENIENT: CONTRAVENIÉNT, -Ă, contravenienți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care săvârșește o contravenție. [ pronunție: -ni-ent] – Din germana Kontravenient. conform limba franceza contre-venant. Forme diferite ale cuvantului contravenient: contravenient-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONTRAVENIENT: CONTRAVENIÉNT, -Ă, contravenienți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care săvârșește o contravenție. [ pronunție: -ni-ent] – Din germana Kontravenient. conform limba franceza contre-venant. Forme diferite ale cuvantului contravenient: contravenient-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTRAVENIENT: CONTRAVENIÉNT, -Ă substantiv masculin și forme Cel care contravine unor dispoziții oficiale. [pronume -ni-ent. / după limba franceza contrevenant, conform germana Kontravenient]. Forme diferite ale cuvantului contravenient: contravenient-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTRAVENIENT: CONTRAVENIÉNT contravenienttă (contravenientți, contravenientte) m. și forme Persoană care a comis o contravenție. [silabe -ni-ent] /<germ. Kontravenient Forme diferite ale cuvantului contravenient: contravenienttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTRAVENIENT: CONTRAVENIÉNT, -Ă substantiv masculin forme cel care săvârșește o contravenție. (< germana Kontraveninte, după limba franceza contrevennant) Forme diferite ale cuvantului contravenient: contravenient-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru contravenient: contraveniént substantiv masculin (silabe -ni-ent), plural contraveniénți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru contravenient: contraveniént (-ni-ent) substantiv masculin, plural contraveniénți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru contravenient: contravenient m. cel ce comite o contravențiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONTRAVENIENT' contravalațiúneCONTRAVALOÁRECONTRAVÂNTUÍRECONTRAVENÍCONTRAVENIÉNTcontraveniéntăCONTRAVENÍNcontravenitórCONTRAVÉNȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL contravenient Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului contravenient dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Contraveniént, contravenientă smf, a [Atestat: MAIORESCU, despre I, 397 / P: contravenientni-ent / Plural: contravenientnți, contraveniente / Etimologie: ger Kontravenient cf franceza contrevenant] 1-2 Persoană care săvârșește o contravenție. CONTRAVENIÉNT contravenienttă contravenientți, contravenientte m. |
GRAMATICA cuvântului contravenient? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului contravenient. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul contravenient poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE contravenient? Vezi cuvântul contravenient desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul contravenient?[ con-tra-ve-ni-ent ] Se pare că cuvântul contravenient are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv fără de lege?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul contravenient are forma: contraveniénți
